1,547 matches
-
Altii vor sa o rastoarne. Un celebru claustrat regretă că a stat în închisoare pe banii clasei muncitoare. Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dar epidemic. Toți suntem responsabili de prosperitatea prostiei. Afirmația că există un centru al prostiei este o diversiune. Proști se găsesc pe toate drumurile. Dintr-un prost sănătos, indiferent și infatuat se poate obține oricând un om fericit. Fugi de la ospățul imbecibilității victorioase ! Popoarele subdezvoltate își taxează intelectualii drept paraziți. Prostul aleargă în viață cu frâna trasă. Inteligența umană are niște limite. Prostia - nu. Alergăm imbecilizați după cabine de lux pe un vapor în derivă. De regulă, majoritarii mustesc de mediocritate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
groază. Bătrânețea este cărarea de la trecutul pierdut spre viitorul fără orizont. La bătrânețe, dispar prietenii, în schimb se înmulțesc bolile. Sfătoșenia e un semn că bătrânețea e pe aproape. Ajungem la bătrânețe cu eul împuținat și hărtănit, ca după un ospăț al rechinilor. Hotărâtor este ce fac astăzi. Mâine intră deja în zona gri a imprevizibilului. Posteritatea strunjește biografiile până la cota zero. În adolescență, crezi că tu ai creat lumea. Iar la bătrânețe te întrebi mirat : care lume? Să nu facem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile... neutralitatea... se spulberaseră. Strigătul „Război“ răsuna peste tot pământul țării. Clopotele au fost primele care au vestit mobilizarea generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa, unul după altul, ca un tăvălug necruțător peste viața întregii lumi. Și stăpânirile se schimbară..,. Pentru veteranii de la ‟77... lumea se schimbase mult. Pentru ei, cei chemați la ospățul morții, lumea aceea, luase altă înfățișare, căpătase alt înțeles. De câte ori, Anton era rugat de bătrânul Toma, ori alții, să povestească despre „răzbel“, cu mult tact, evita... așa a făcut ani de-a rândul, până în seara aceea de vară, înspre Sânt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu glas gros, mohorât... - Suru l-a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de boi, cinci sute de măgărițe, și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază din toți locuitorii Răsăritului. 4. Fiii săi se duceau unii la alții, și dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănînce și să bea împreună cu ei. 5. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis de dimineață și aducea pentru fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
locuitorii Răsăritului. 4. Fiii săi se duceau unii la alții, și dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănînce și să bea împreună cu ei. 5. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis de dimineață și aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: "Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima Lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
între fete. 3. Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. 5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6. Să-și pună mîna stîngă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Bacovia. Ia să vedem care ar fi locul potrivit pentru cel care-l preferă pe Coșbuc? Satul? Mă Îndoiesc. GÎndiți-vă cam ce idei i-ar putea anima pe un președinte de CAP care ar umbla pe tarla recitind: „Iar la ospăț / un rîu de vin / Mai un hotar tot a fost plin / De mese și tot oaspeți rari / Tot crai și tot crăiese mari / Alăturea cu ghinărari de neam străin // De-ai fi văzut cum au jucat / Copilele de Împărat / Frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale ospățului, și dacă o veți dezlega, vă voi da treizeci de cămăși și treizeci de haine de schimb. 13. Dar dacă n-o veți ghici, să-mi dați voi treizeci de cămăși și treizeci de haine de schimb." Ei i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și nu mi-ai dezlegat-o!" Și el i-a răspuns: "N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ți-o dezleg ție?" 17. Ea a plîns lîngă el tot timpul celor șapte zile cît a ținut ospățul; și în ziua a șaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Și ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că după ce ai bătut atâta drum pe urmele mele, nu pot să mă hotărăsc ce să fac cu Enkim, of, of. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi, mâncarea deja aburea. Pui cu smântână. Înfulecăm cu mare poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal. - El nu era legionar. Participa la adunările lor ca să obțină ajutor pentru construcția bisericii și a școlii. Ba și poștă le-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alta răsări pe stâlpul porții și alta mai încolo, și alta și multe se înșirară ca un fir până spre păduri. Porunca regelui va fi împlinită, spuse meșterul într-un târziu. În a șaptea zi bubuiră tobele. Dușmanii își pregăteau ospățul de biruință. Pe câmpie sosi regele cu cele nouăzeci și nouă de căpetenii. Paharnicii umplură cupele. Era liniște deplină. Se aștepta semnul regelui pentru închinarea cupelor. Olarul în ograda lui își duse o mână la inimă... Regele ridică în văzduh
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care i se face legionarului român e în legătură cu o conspirație mondială iudeo-masonică ce urmărește o supremație mondială, distrugerea neamurilor și a bisericii lui Hristos, iar noi, românii care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]