1,933 matches
-
Hitleri și Stalini și Marlene Dietrich, s-ar fi-ntors la puritatea originară a artei lor, suind iarăși pe lăzile umile de portocale, în hainele lor obișnuite, nerași, privind trecătorii de parc-ar fi vrut să-i scuipe și nedîndu-și măcar osteneala să stea nemișcați. Când venea vorba despre super-artiști, în bărulețe se lăsa atâta tăcere, că se auzea zăpada foșnind peste gheața canalelor. Respectul și venerația tuturor se-ndrepta către cei ce ridicaseră această artă la o-nălțime inimaginabilă. E drept
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel Nou? Se grăbi să ajungă în Camera Ouălor. Acolo, într-un colț, existau câteva mașinării, unele dintre ele la fel de vechi ca și Abația. Scopul lor era să permită citirea documentelor vechi, scrise pe vremea când Abații își mai dădeau osteneala să lase urmașilor lor fel de fel de mărturii sau de gânduri. Radoslav nu fusese niciodată un împătimit al mașinăriilor acelora, fiindcă crezuse mereu că sarcina Abației e aceea de a scruta viitorul, fără a crede prea mult în dogma
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
L-ai recunoscut? întrebă calm guvernatorul. ― A aparținut unui Abate respectat și a fost furat acum mai bine de douăzeci de generații în timpul unei schisme... Ni se predă la școală cum putem să îl recunoaștem... Nici măcar nu v-ați dat osteneala să îl modificați, să îl camuflați cumva. ― Aaa, contrabandiștii de la care l-am cumpărat uitaseră de el. Nimeni nu le ceruse vreodată așa ceva. Sunt convins că nici nu credeau că poate fi folosit. Isidor schiță semnul cercului asupra lui Crey
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
afli destinul celorlalți! E limpede că există o forță imensă care a plănuit trezirea voastră și care v-a rezervat o menire importantă. Care să fie oare? Sau nu. De fapt, știi că nimeni nu și-ar fi dat atâta osteneală dacă nu ar fi vrut să vă pună să faceți ceea ce știți cel mai bine: să luptați împotriva lui Dumnezeu. Te întrebi însă dacă ești singur în Univers... Dacă nu cumva sub alți sori, poate albaștri, poate mov, se află
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sentimentale ori rudenii, în unele cazuri chiar ambiții legitime ori un patrimoniu apreciabil; renunțând la toate și donând totul Bisericii, se aruncaseră în brațele lui Isus. Mulți alții, în schimb, sfârșiseră prin a renunța, incapabili să ducă acea viață de osteneli și lipsuri și, mai ales, dând greș în misiunea principală: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice altceva. Ultimul dintre aceștia fusese Inisius. Situația sa era una dureroasă: fiu de judecător, dedicat cu încăpățânare cultului semiclandestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți, de jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunse printr-un simplu semn făcut cu capul, însă alături de el Maliban ținea deja o săgeată potrivită în arc; privirile celor doi bagauzi se plimbau neliniștite de la săgeată la tovarășul lor, care, cu mâinile legate, nu-și dădea prea mult osteneala să ascundă condiție de prizonier în care se afla. Cel cu mantaua îl întrebă pe Divicone: — Ce caută cu voi Eucherius? De ce l-au legat așa? Auzind explicațiile fostului călugăr, se încruntară. Cel cu scutul îi studie pe cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Citise asta în ochii acelui ofițer roman pe care îl cunoscuse în Sapaudia. Două cuvinte cu episcopul, câteva promisiuni, câteva asigurări, și cetatea întreagă ar fi căzut în mâinile sale ca un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Baptiste pentru Olaf. Nu îmi aminteam nici măcar ce făcusem înainte. Cu oarecare efort, aș fi putut să-mi aduc aminte. Nu produsei acest efort: dacă precedenta mea activitate nu-mi țâșnea de la sine în memorie, înseamnă că nu merita osteneala. Era cu siguranță una din slujbele acelea interșanjabile pe care le accepți ca să-ți plătești chiria. Preferam de departe meseria intraductibilă a cadavrului meu. Stârnea imaginația. Nu aș învăța niciodată suedeza. Nu voiam să descopăr că eram contabil ori agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
știu despre ce vorbește. -N-aș fi crezut că niște părinți suedezi și-ar boteza fiica Julie. În interiorul creierului meu, o voce urlă: „Vezi, nu te-ai schimbat de la vârsta de nouă ani, îți ascunzi secretele la fel de prost! Chiar a meritat osteneala să te lauzi!” Asta nu m-a împiedicat să cad din nou în picioare cu iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de mirare, părinții mei erau francofili. -Dar pe dumneata te-au numit Olaf. -Erau și patrioți. Trebuie să pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
putea fi o coincidență. Și-apoi nu puricasem carnetul până la sfârșit. Între Sheneve și Z puteau să mai fie și alte numere cu aceeași melodie. Nu, pesemne că lașitatea îmi sugera asemenea improbabilități. Ei haide, doar nu-mi dădusem atâta osteneală degeaba. Trebuia să fie acel Georges Sheneve de care încercase să dea Olaf înainte de a muri în salonul meu. Am tras aer în piept și am format muzica funebră. Sună multă vreme. Ultima oară, soneria fusese declanșată de tasta redial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de frumuseți, spusese mama. Totul ține de sensibilitatea fiecăruia și de dorința de a lua cu el cât mai multe amintiri, de prin locurile pe unde a trecut. Aparatul foto ne va ajuta să imortalizăm evenimentul. Să sperăm că merită osteneala, cred că m am grăbit cu invitația asta matinală, zâmbise Andreea, privindu-și Întrebător mama. Ne afectează În primul rând pe noi, iar ei se vor amuza pe seama noastră. Și tu te gândești la asta nu? Cu siguranță că da
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei găsi tot astfel? [LONGIN] Nu, [DECEBAL] Ce-ai gândit dar? [LONGIN] Nimic. D[ECEBAL] Nimic! Așadar nu le pasă cum Turbez în al meu suflet și mă sfarăm. L[ONGIN] Drept vorbind, Decebal, eu nu [î]mi dau O osteneală ce ar fi-n zădar, Eu calculez cu acei oameni cari, Dac-au zis da, e zis pe totdeuna, Dac-au zis nu, asemenea pe veci. Nu voi să-ți mai aduc aminte cumcă Ai fi jurat. Ți-ai călcat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vo fărdelege? Mergi numa înainte. Eu samăn, tu culege. Nu sânt a lui supusă... Sânt o femeie numai Ce n-are judecată. Eu singură voi duce tot greul fărdelegei, Închide numai ochii, mă lasă să lucrez, Culege numai roada din osteneala mea. L-înveninăm pe dânsul, voi stinge și pe fiul, Căci astăzi simt în sînu-mi un împărat că mișcă. SAS Bogdano! {EminescuOpVIII 73} BOGDANA O, Bogdana te face fericit! Și când va spune-odată cu mica lui guriță, Ți-a spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de la tine? Cer vreo fărdelege?... Nu tu înveninat-ai pe Domnul tău - ci eu - Nu sânt a lui supusă, sânt o femeie slabă Și singură voi duce sarcina fărdelegei - Închide numai ochii și lasă să lucrez, Culege numai roada din osteneala mea... L-am otrăvit pe dânsul, voi otrăvi mlădița, Căci astăzi simt în sînu-mi un împărat că mișcă. MIHNEA Irina! IRINA O, Irina te face fericit. Și când va spune-odată, cu mica sa guriță Ți-a spune tată, mie el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ANDRU] Ce zgomot se aude? ȘOIMARUL Măria Ta, o minune s-a întîmplat. Azi, adunată fiind împrejurul castelului domnesc mulțime de oameni câtă frunză și iarbă, fiind zi de Direptate mare, un tânăr împlătoșat a adormit la o parte de osteneală în arșița soarelui. Atunci, ce să vezi? Un vultur mare își întinse aripile drept soare deasupra lui, de dormea tânărul în umbra lui. Oamenii făcură cerc împrejurul lui și se uitau cu mirare la frumuseța și tinereța lui, iar pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și n-o mai vezi. Î[MPĂRĂTEA]SA Doamne, nu pot zice că nu cruț bătrânețea voastră, că nu țin samă de anii voștri, că-s o femeie fără de rușine - ci fără de prihană - nici duc spre moarte sănătatea voastră. Dulcile osteneli ale iubirei rar vi le cer, și numai atunci când cred că sânul meu va fi strat pentru pom împărătesc - dar n-a vrut Dumnezeu și nu știu cum să fac. HAPLEA Preanălțate împărate, a adus slugile pe baba rea, vrăjitoare osândită la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele meu a fost aruncat în zloată cu necinste și derâdere. O, ocară! toate iluziile mele, toată fericirea mea, mizeria copilăriei mele, ostenelile nevinovăției mele, pierderea însuși a slavei ce dobândisem, nimic n-ar putea să mă doboare; însă a fi astfel tractat înaintea aceleia pe care o iubesc cu un amor așa de statornic, ah! aceasta va să zică a suferi mii de morți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lua pe cal la spate: "Pagate signore" îi răspundea cu ironie călărețul ce trecea, și autorul atâtor capete d-operă n-avea nici doi carlini ca să plătească. Mizerie și geniu, deviză înaltă a lui Tasso! Sosi în sfârșit obosit de osteneală la Torre del Greco. Cum văzu porțile cetății, i se mai însufleți curagiul. Era nouă ceasuri după prânz când intră în Neapol. înainta tremurând cătră ulița Toledei. O trăsură înhămată cu cai de poștă aștepta la poarta ambasadei. El se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind de perete ușa care îl ferise pînă atunci de privirile celorlalți, apropiindu-se șchiopătînd. — Nici măcar atîta osteneală nu merită, e de părere Broscoiul, puteam să-i dăm pe mîna populației ca să-i linșeze, și am fi scăpat de o grijă. — Uite cît ne costă toată dezorganizarea asta, spune Picioruș, alăturîndu-se în sfîrșit grupului, vorbind pe un ton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușa și am intrat. — Mulțumesc, Herr Gruber, i-am spus și am Închis ușa liftului. — Heil Hitler! zise el. Liftul Începuse să urce, așa că am strigat: — Heil Hitler! Nu omiți un astfel de salut cu cineva ca Gruber. Nu merită osteneala. Dar Într-o bună zi am s-o bat măr pe nevăstuica asta, doar așa, din pură plăcere. Împart etajul 4 cu un dentist „german“, cu un agent de asigurări „german“, cu o agenție de plasare de forță de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Poate am stat eu prea mult timp aici. Păi s-a găsit În grădină o canistră de benzină, așa că bănuiesc că asta Înlătură orice dubiu. — Auzi, Wilhelm, te superi dacă arunc o scurtă privire pe-aici? M-ai scăpa de osteneala de a completa niște hârțoage. Mai devreme sau mai târziu, oricum trebuie să mă lase să mă uit pe aici. Nici o problemă, mergeți, Herr Gunther, zise el deschizându-mi poarta. Nu că ar prea multe de văzut. Mă Îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Künstler Eck, pe Alt Kölln. Acolo e liniște și nu vom fi deranjați. La Künstler Eck, am repetat. Îl găsesc eu. M-am Întors, Îndreptându-mă spre ușile din sticlă. −A, Bernie, să nu uiți să-mi aduci ceva pentru osteneală, da? Orășelul de sine stătător Alt Kölln, de multă vreme Înghițit de capitală, este o mică insulă pe râul Spree. În mare parte, a făcut loc muzeelor, dobândindu-și astfel el Însuși porecla de „Insula Muzeu“. Trebuie să mărturisesc, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]