2,829 matches
-
mediului discutată Înainte. De aceea, Isaia ( 11.11) continuă: “În același timp, domnul Își va Întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului său...” Și un alt ciclu al biocenozei planetare va Începe, evident cu supremația plantei stimulate de oxidarea mediului indusă de acum și până atunci. S’ar putea spune că, așa cum o biocenoză supraviețuiește prin alternarea supremației heterotrofelor, respectiv autotrofelor, cuplată cu alternarea caracterului reducător, respectiv oxidant al mediului, biocenoza planetară supraviețuiește à la longue tot prin oscilații
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pământul ar fi supus unui proces de acumulare de energie sau, În termenii noștri, de reducere, ceea ce nu se observă, pentru că În fapt, toate datele experimentale prezentate de mine până acum și, desigur În continuare, pledează pentru procesul invers, de oxidare. Contradicția e doar aparentă, pentru că bilanțul energetic al planetei este de fapt nul: câtă energie primește, sub forma radiației electromagnetice, tot atâta și emite, În aceeași formă; diferă doar calitatea. Anume, Pământul primește o formă de energie superioară din punct
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
entropic scăzut doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor, deci În mediu. Apariția Vieții a declanșat un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de energie, iar extragerea ei din mediu e indisolubil legată de oxidarea acestuia. Oxidarea a Îmbrăcat Întâi forma consumului substanței reducătoare formată până atunci, pe calea intermediară a aminoacizilor sintetizați abiotic din amoniac și metan. Atmosfera sărăcea În aceste substanțe; reformarea lor pe seama energiei solare devenea tot mai nesemnificativă În raport cu creșterea continuă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor, deci În mediu. Apariția Vieții a declanșat un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de energie, iar extragerea ei din mediu e indisolubil legată de oxidarea acestuia. Oxidarea a Îmbrăcat Întâi forma consumului substanței reducătoare formată până atunci, pe calea intermediară a aminoacizilor sintetizați abiotic din amoniac și metan. Atmosfera sărăcea În aceste substanțe; reformarea lor pe seama energiei solare devenea tot mai nesemnificativă În raport cu creșterea continuă a consumului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la fel, o parte din azot, sub forma oxidată de azotați, alcătuiește zăcăminte. S’a instalat un nou echilibru, mai precis o evoluție lentă spre oxidant, În care se confruntă două forțe: Viața, care În ansamblul ei induce o anumită oxidare a mediului și procesul de reducere datorat radiației electromagnetice incidente, valabil și astăzi, dar care nu mai reușește decât neutralizarea efectului Vieții. Atmosfera, nemaifiind reducătoare, e transparentă pentru lumina vizibilă, deci scoarța terestră a devenit sediul gradientelor de temperatură, cauza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În general, plantele În particular, necesită anumite condiții optime de mediu, iar acestea sunt specifice speciei. Culmea e că, dacă așezăm speciile În ordinea lor evolutivă, vom vedea că optimul e din ce În ce mai oxidant, ținând parcă pasul cu tendința naturală de oxidare a mediului, pe care am amintit-o atât de des. La o extremă se situează algele, plante inferioare, cu un optim propriu epocii Îndepărtate În care au apărut, adică reducător. La cealaltă extremă, după ce evoluția a creat gimnosperme ca brazii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de vreo 200 milioane de ani, concomitent cu Împrăștierea, pe latitudine și longitudine, a fragmentelor. Fără această Împrăștiere, desigur că plantele mai vechi, apărute În condiții mai reducătoare de mediu, ar fi avut probleme de viață și de moarte odată cu oxidarea mediului, cu care ar fi devenit incompatibile. Dar așa, ele au avut posibilitatea de a ajunge În zone cu temperaturi ambiante mai mici, unde cerințele lor, devenite acum oxidante, sunt Îndeplinite de mediul, cum am spus mai oxidant; dimpotrivă, speciile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de condiții de mediu puțin mai reducătoare decât gălbenelele. Adică, Încă, În cei vreo 30 de ani scurși Între evenimentele amintite, mediul s’a redus puțin, devenind favorabil toporașilor. E, desigur, o excepție, pe placul locuitorilor Copoului, ce confirmă regula oxidării generale a mediului, datorată poate apariției Între timp a oazei de natură ce este Grădina Botanică sau, poate o compensare, printr’un mecanism ascuns, a oxidării (a se Înțelege poluării) datorate suprapopulării altor cartiere ale Iașilor. “Radiosfera”, 19 decembrie 1994
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
devenind favorabil toporașilor. E, desigur, o excepție, pe placul locuitorilor Copoului, ce confirmă regula oxidării generale a mediului, datorată poate apariției Între timp a oazei de natură ce este Grădina Botanică sau, poate o compensare, printr’un mecanism ascuns, a oxidării (a se Înțelege poluării) datorate suprapopulării altor cartiere ale Iașilor. “Radiosfera”, 19 decembrie 1994, ora 10,50 14. Rânduri despre un prieten Motivația intervenției de astăzi e poate banală pentru cititorul care abia a petrecut Crăciunul, poate emblematică pentru mine
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar sigur, planta poate opune o acțiune reductivă, deci compensatoare, tot mai puternică. Și, cu această afirmație Îmi Îndeplinesc datoria pe care mi-am asumat-o În capitolul anterior: anume, de ce speciile vechi, neevoluate, au preferat să se adapteze la oxidarea mediului retrăgându-se În zone reci, condiție În care metabolismul lor are nevoie de medii oxidante, decât să Încerce reducerea mediului: eficiența acestei acțiuni, adică a reducerii, e minimă la plantele inferioare. Dimpotrivă, plantele evoluate, cu acțiune reductivă pronunțată, pot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se schimbă situația. În timp ce planta se află În repaus, dacă e perenă sau a murit dacă e anuală, sub stratul gros de omăt și frunzare ce le apără de vicisitudinile iernii, microorganismele Își desfășoară nestingherite activitatea. Iar această activitate este oxidarea a tot ce e substanță reducătoare: resturi vegetale dar și substanțele pe care plantele le-au secretat peste an. Astfel Încât, În primavară, când plantele se trezesc, solul e din nou proaspăt și optim: a devenit din nou oxidant, adică ceea ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Însăși faptul că am recunoscut acestor microorganisme un rol oxidativ, adică un comportament tipic organismelor heterotrofe, Înseamnă că la temperaturi mari, adică În zona ecuatorială, ele vor solicita mediului, adică solului, calități oxidante. Mediul obișnuit e Într’adevăr oxidant, astfel Încât oxidarea substanțelor reducătoare și deci refacerea solului va avea loc cu o viteză foarte mare. Din acest motiv, plantele nu ajung niciodată să satureze solul cu substanță reducătoare și, perioadele de repaus devenind inutile, plantele rămân mereu verzi. În zonele nordice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doi protagoniști vor acționa pe cont propriu, În afara relației, căutând supraviețuirea individuală. Referindu-mă, Într’un capitol anterior, la lichenii puși În situația de a reacționa la poluare, am discutat atât deplasarea mediului de la normal spre reducere cât și spre oxidare. O fac și acum. Astfel, dacă mediul evoluează spre reducător, planta este inhibată. Și chiar dacă principial bacteria este stimulată În acest caz, e degeaba. Fixarea azotului este un proces care necesită foarte multă energie (1 kg de azot fixat necesită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de azot fixat necesită 10 până la 17 kg de hidrați de carbon), pe care bacteria n’o poate lua de la o plantă inhibată, preocupată de propria sa supraviețuire. Bacteria Încetează fixarea azotului, fapt ce va agrava și situația plantei. La oxidarea mediului, planta este stimulată, dar bacteria inhibată. Fixarea azotului nu poate decurge decât În medii reducătoare. Ca urmare, degeaba planta e stimulată, dacă n’are la dispoziție azotul necesar. În ambele cazuri deci, asocierea se destramă și În consecință, fixarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
azotului Încetează; odată cu aceasta, scade productivitatea, fapt concretizat Într’o recoltă slabă. De aceea, această simbioză este foarte sensibilă la excesul de Îngrășăminte și pesticide, toate inducând modificarea caracterului redox al solului. Dici atât ceea ce Înseamnă În general o poluare (oxidarea) dar și depoluarea (reducerea) sunt nocive pentru simbioză atunci când sunt excesive. Evident, biosfera, caracterizată de o mult mai mare complexitate, este mai stabilă la stressul chimic, dar asta nu dă nimănui dreptul de a Încerca până unde poate merge aceasta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintr’o zonă largă, de obicei fără să aibă acces la ea. Deșeurile, practic exclusiv umane, sunt preluate de un sistem de canalizare și conduse la o instalație de epurare, numită așa oarecum pretențios. Asta, pentru că ea realizează exclusiv o oxidare accelerată și, prin urmare, chiar funcționarea ei ireproșabilă nu rezolvă depoluarea: ea Înlocuiește deversarea Într’un râu a substanțelor organice cu altele minerale, adică ce se Întâmplă, În mediul rural, În grămada de gunoi de grajd și latrină. E un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acestuia. Am putut trata astfel o poluare de origine fizică (termică), poluarea chimică, adică modificarea compoziției chimice a mediului, precum și cea biologică, consecință a activității diferitelor organisme. Am putut trage concluzia că poluarea e sinonimă cu mărirea acestui parameru, adică oxidarea, iar depoluarea cu micșorarea lui, adică reducerea. Degradarea mediului Înseamnă Însă și altceva. De exemplu, Între altele, precum poluarea fonică, morală, politică și câte altele, degradarea peisajului. Și, În acest sens, supun spre comparare un deșert absolut plan, respectiv o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este reducător și are o entropie mică, 6,5 cal/mol⋅grd; dacă e oxidat, ca monoxid, ia valoarea 13; dacă e și mai oxidat, ca trioxid, adică rugină, entropia sa e de 21,5. Evident, degradarea e sinonimă cu oxidarea, dar și cu creșterea entropiei. În sfârșit, să vedem de ce sunt În stare organismele. Pe scurt, Întotdeauna ele vor păstra În interior o entropie mică, În dauna mediului pe care-l entropizează; exact ca În exemplul pajiștii. Asta o fac
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o altă fațetă, simbolică, a științei protecției mediului. Pentru că poluarea nu e doar fizică, chimică, biologică chiar, adică strict materială; ea poate fi și morală, politică ș.a.m.d., adică ideatică. Trecerea la pluricelularitate a fost o necesitate dictată de oxidarea continuă a mediului, care căpătase un nou impuls odată cu apariția fotosintezei. Reacția organismelor monocelulare de până atunci, apărute În condiții reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică mai mare, a conglomeratului inițial de celule - viitorul organism pluricelular
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
microorganismele care se ocupă de acest proces; ele aparțin de fapt segmentului heterotrof al unei biocenoze. Dacă procesul s’ar opri aici, ceea ce a rezultat ar fi poluant. Pentru că, pe de o parte e un material oxidat, iar pentru noi oxidarea e sinonimă cu poluarea, iar procesul invers, de reducere, e sinonim cu depoluarea (aceste deșeuri mineralizate sunt chiar mai poluante decât massa organică inițială, ele fiind mai oxidante În urma acțiunii microorganismelor); pe de altă parte, aceste substanțe minerale sunt un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trebuie energie. Plantele, mai istețe, folosesc pentru asta energia Soarelui. Și așa, deșeurile mineralizate ajung substrat nutritiv pentru plante, devenind În același timp compatibile cu mediul; dacă mai rămâne ceva neabsorbit de rădăcini. E vorba deci de două procese, o oxidare mai slabă și o reducere mai puternică, În final rezultând ceva reducător, deci mai curat, decât deșeurile umane de la Început. Pentru mica noastră instalație, se trage o concluzie: nevoia de două, hai să le spunem pretențios, reactoare, ce urmează unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
monocotiledonatele de felul stufului, papurii și rogozului. Dacă lucrurile s’ar opri aici, poate n’ar fi cine știe ce. Dar, invariabil, orice apă stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele de felul stufului o promovează, Își vor face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]