19,586 matches
-
Căci o pâine, un trup suntem noi cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine. (I Cor. X, 16-17). Dacă noi formăm un singur trup pentru că participăm la aceeași pâine care este Trupul lui Iisus Hristos, este pentru că această pâine euharistică, care este Trupul lui Iisus Hristos, face unitatea întregului Trup tainic, care este Biserica" - Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște. Sfantul Ciprian care a consacrat pagini nepieritoare unității Bisericii, se oprește și el în fața semnificației euharistice ce închipuie unitatea
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
noastre umane, sau mai bine-zis, al sfințirii noastre prin această biserică, după cum subliniază tot Părintele Profesor Ene Braniște. Constituirea Bisericii în ziua Cincizecimii este urmată imediat de revelarea naturii sale: "Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget... și, frângând pâinea..., luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii" (Fapte II, 46). Viața credincioșilor dobândește deci un stil euharistic comunitar: "Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște" (Fapte II, 44). În lumina Înălțării și a
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
numai harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos (cum fac celelalte Sfinte Taine), care este puterea de viață ce unește pe cei ce o primesc în trupul său tainic. Ea împărtășește pe însuși izvorul dumnezeiescului har, pe Mântuitorul Iisus Hristos, sub chipul pâinii și al vinului. Cu alte cuvinte, ea oferă prezența personală în noi a Domnului Iisus Hristos și, odată cu aceasta, cea mai intimă unire cu El, oferă posibilitatea maximă a unității creștine aici pe pământ. Ca atare, Sfânta Euharistie produce o
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
în care credincioșii creștini se îmbrățișează în lanțul de aur al iubirii divine. În Sfânta Euharistie, noi primim pe Iisus Hristos ca pe o hrană dumnezeiască, ce ne introduce real în comuniune tainică cu Sine, prin puterea de asimilare a "pâinii cerești". Comuniunea cu Iisus Hristos ce rezultă din aceasta, este o participare la viața Sa divină. Mântuitorul vrea să stabilească o unire între noi și El, după chipul unității ce există între El și Tatăl, și care este o unitate
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
se află Mântuitorul Iisus Hristos. El intră și poposește în casa fiecăruia, sau le oferă tuturor o încăpere comună, împărtășindu-ne cu El, formăm același trup tainic al Bisericii, căci, așa după cum nu există decât un singur Hristos și o pâine euharistică, tot în acest fel nu poate să existe decât o singură Biserică, în care se extinde Același Iisus Hristos. Euharistia este (re)sursa și temelia trăirii noastre cu Iisus Hristos în Biserică. Ea este fundamentul pe care se înalță
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
prin împărtășirea tainică, îi unește cu Sine și întreolaltă. Căci cine ar despărți și ar scoate din unitatea naturală pe cei legați prin trupul sfânt cel unul, în unitatea cea cu Iisus Hristos? Căci dacă toți ne împărtășim dintr-o pâine, toți alcătuim un trup. Pentru că nu se poate împărți Iisus Hristos. De aceea este numită Biserica și trup al lui Iisus Hristos, iar noi mădulare în parte, după cugetarea Sfântului Apostol Pavel (Efes. V, 30). Căci uniți fiind toți în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
că Dumnezeiasca Euharistie "se numește (și) cuminecătură și este adevărat, fiindcă prin ea ne cuminecăm cu Iisus Hristos, devenind părtași Trupului și Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecăm și ne unim unii cu alții, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine și devenim toți un Trup (I Cor. X, 16-17 ; Rom. XII, 5), și un sânge al lui Iisus Hristos și membri unii altora (Rom. XII, 5), ajungând toți împreună Trup al lui Iisus Hristos" (I Cor. XII, 27). De aceea
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
într-un adevărat spațiu sacru, ca într-o biserică, prin care sufletele s-au apropiat de Dumnezeu. Trăia credința cu atâta intensitate încât avea o uimitoare forță de mobilizare și influiențare a celorlalți.” El nu dăruia, ci se dăruia .Era pâinea frântă pe altarul suferinței poporului său pentru mântuirea neamului omenesc prin Cruce.“( Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată ). Deși condamnat politic, Valeriu Gafencu este un mărturisitor și mucenic al lui Hristos pentru poporul roman aflat în suferință și în ghiarele
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
-i fie altfel de cum dat i-a fost Cel promis în viață de-adăpost Și dacă versul ți se potrivește Simt în mine verbul cum dospește, Nu sunt tăciuni pe vatră, ci cuvinte Și-acolo e-aluatul tău fierbinte! Iar pâinea va fi rumenă pe masă, Precum e frumusețea ta aleasă, Te-aud când mă citești atât de bine- Parcă ai scris anume pentru mine... Referință Bibliografică: Dialogos... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
mi fluierul tău! Moș Ene scoase de la piept fluierul de argint cu care împrăștia muzica viselor și privi cum vărul său îi cercetează fiecare orificiu. - Aha, strigă Moș Crăciun, iată că aici este problema! Cineva a acoperit cu miez de pâine locul prin care trebuiau să iasă sunetele. Scutură bine instrumentul și îl întinse victorios vărului său. Vezi acum dacă merge!. Plin de bucurie, Moș Ene prinse a sufla în fluierul fermecat. Până să își dea seama, Moș Crăciun adormise cu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
înțelegere, încredere și mai ales, un respect deosebit, care apăruseră o dată cu trecerea timpului. Unde o fi? Doamne, unde să o caut? Măi, dacă era să se fi dus la vreo prietenă de-a ei, m-ar fi înștiințat, trimițându-mi pâinea prin cineva. N-ar fi fost prima oară când ar fi făcut asta. Dar acum? Vânzătoarea Jeana mi-a spus că n-a fost azi la magazin. Unde s-o fi dus? Nu pot să mă gândesc decât la asta
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
după care se așeză în șezut. Privi măsuța joasă și mocheta bleumarin, după care își aruncă privirea pe fotoliul care însoțea colțarul. Apoi ceasul oval de pe perete și cu ajutorul luminii din hol, ce rămăsese aprinsă de când plecase doamna Mariana după pâine, văzu că era ora zece. Își îndrepătă privirea spre biblioteca plină de cărți, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de jos, unde erau caiete și cărți de-ale lui Mircea, de pe vremea când era
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
cu fața asta, omule? îl întrebă, scrutându-l atent cu privirea sa de polițist. - Chiar se vede că arăt rău? Hai, intră! Ce să am? Nu am mare lucru, decât că nu știu pe unde-i Mariana mea. Plecă după pâine, și pâine se făcu. - Cuuum? Ce tot spui tu acolo? - Daaa, ce-ai auzit! Mariana mea plecă să ia pâine de la magazin și nu mai veni. Nu știu nimic despre ea, de la prânz. Am fost la magazin și doamna Jeana
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
asta, omule? îl întrebă, scrutându-l atent cu privirea sa de polițist. - Chiar se vede că arăt rău? Hai, intră! Ce să am? Nu am mare lucru, decât că nu știu pe unde-i Mariana mea. Plecă după pâine, și pâine se făcu. - Cuuum? Ce tot spui tu acolo? - Daaa, ce-ai auzit! Mariana mea plecă să ia pâine de la magazin și nu mai veni. Nu știu nimic despre ea, de la prânz. Am fost la magazin și doamna Jeana mi-a
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
Hai, intră! Ce să am? Nu am mare lucru, decât că nu știu pe unde-i Mariana mea. Plecă după pâine, și pâine se făcu. - Cuuum? Ce tot spui tu acolo? - Daaa, ce-ai auzit! Mariana mea plecă să ia pâine de la magazin și nu mai veni. Nu știu nimic despre ea, de la prânz. Am fost la magazin și doamna Jeana mi-a spus că nici măcar n-a dat pe-acolo, azi. Ce să cred despre asta, Andrei? Decât că și-
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
lui Tică l-ar înșela sau mai mult, că ar fi putut fugi cu vreun amant. După ceva timp vorbi: - Măi, omule! Dacă o fi pățit ceva? - Ce să pățească, măi Andrei? Ce? Spune tu, că doar a plecat după pâine, nu în altă parte! - Nu știu, dar nici ce spui tu, nu este, n-are cum să fie așa, măi! Bagă-ți mințile-n cap și nu te mai gândi la prostii din astea! Apoi continuă să vorbească mai mult
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
cu ea? Ce-o fi pățit? Și apoi privindu-și din nou prietenul, pe la prietene ai căutat-o? - Nu, nu am căutat-o, că dacă era să fie pe la vreo prietenă, venea ea până acum sau mi-ar fi trimis pâinea prin cineva, că doar știi cum face ea și cu nevastă-ta. Că se potrivesc amândouă, de minune! spuse zâmbind pentru prima oară, domnul Tică. - Da măi, ai dreptate în privința obiceiului cu pâinea, dar în alte privințe, nu. Mariana și
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
până acum sau mi-ar fi trimis pâinea prin cineva, că doar știi cum face ea și cu nevastă-ta. Că se potrivesc amândouă, de minune! spuse zâmbind pentru prima oară, domnul Tică. - Da măi, ai dreptate în privința obiceiului cu pâinea, dar în alte privințe, nu. Mariana și nevastă-mea au caractere diferite și mi-ar fi plăcut să se înțeleagă și ele așa de bine, cum ne înțelegem noi doi. Pe unde o fi oare? Sper din suflet să nu
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
Verde, una din noile cafenele deschise în Piața Libertății din Timișoara. Barmanul are doar 24 de ani, însă spune că se ocupă de această meserie de la vârsta de 14 ani. Inițial ca ajutor de barman, apoi a intrat direct în pâine. A petrecut aprope doi ani și într-un bistrio din Spania. În vara anului trecut a aplicat pentru o bursă în Dubai, iar în luna decembrie a primit răspunsul că a fost ales din rândul a 2.500 de persoane
Din lipsa cultului pentru cafea, românii beau o zeamă lungă cu lapte: „Nu e nici gustoasă, nici sănătoasă“ [Corola-blog/BlogPost/93115_a_94407]
-
său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se retrag. Și mulțimea aclamă. Mulțimea strigă “Cinste vouă!” și-i îmbrățișează pe soldați, le oferă flori, le întind pîini. Da, armata nu vrea să tragă în popor. Oamenii au lacrimi în ochi, lacrimi strînse acolo de ani și ani, de aproape un sfert de secol cît un popor de 23 de milioane a trăit sub tiranie. Armata se retrage
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
de cel care și-a asumat mânuirea camerei de filmat, Marian Moșneagu. Nu ezit să reiterez afirmația că de la Benone Neagoe am învățat și savurat unele dintre secretele realizării reportajelor de televiziune, aidoma untului întins pe o felie mare de pâine transilvăneană, el fiind din inima plaiurilor de peste munți. De Gabriel Cobasnian m-a apropiat o altă misiune, executată în Irak. Unde cineastul echipat în uniforma de campanie se scula înaintea răsăritului de soare, pentru a imortaliza primele raze de lumină
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
drumul - care prieten? / Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? Nicolea Dan Cetină n-a creat vrăjmășie, n-a trăit-o, prietenia, în schimb, din plin. Ne-a dăruit-o, i-o dăruim, ieșindu-i mereu în drum cu acea bucată de pâine care să-i fie căpătâi pentru odihna veșnică. Valentin Marica
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă a iubirii, un sonet pentru oaspeți de seamă, un acatist peste care se așterne mărgăritare de trăire mistică. Crea ușor ca o adiere de
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin,/ cu ele îmi cânt viața mea,/ cu ele mă-mpărtășesc-cer senin/ în ele sunt pâine și vin,/ sunt codru și grâu,/ țărână și stea.// Cu ele alaiul de nuntă/ străbate azurul,/ îl blagoslovesc./ Cu ele Biserica cântă,/ Cerul și pământul/ Te binecuvântă/ din dor România/ imne Îți slăvesc.// Gânduri-fapte-graiuri,/ doruri mână-n mână/ slujind Crezul
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
mai vine). Delimitând corpul fizic de cel eteric, care păstrează spiritul, poeta amintește de circuitul materiei, când perisabilul ființei asigură rodnicia pământului: „Noi... am fost alungați/ în trupuri grele, de lut/ și-am început să mirosim/ a grâu și-a pâine coaptă, a struguri și-a vin rubiniu...” (Imagini în oglindă). Limita compasiunii sincere a celor din jur și povara neînțeleasă a singurătății sunt surprinse cu nuanțată discreție poetică: „Mi-e teamă/ de bezna din zâmbetul lumii,/ în care mă simt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]