8,628 matches
-
c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 ANCA RALUCA PURCARU FĂRĂ PSEUDONIM VOLUMUL I EDITURA JUNIMEA IAȘI 2004 CUPRINS În fantezie Partea I Adorație (Piatră pe cer) 7 Partea a II-a Pășește ușor 39 Partea a III-a -Fantezie în fantezie 56 O singură dată în viață 60 Atlantida 105 Praf și libertate 107 Nemuritorul 111 Nemuritorul 127 Idei (Aventura III) 150 Cockteil (Aventura IV) 193 În fantezie Partea I Adorație (Piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede. Peisaj. Fiare sălbatice "Pisicuță, pis-pis-pis, te-am visat azi noapte-n vis te spălai, te pieptănai, fundă roșie-ți puneai". Ador orașul înstelat. Partea a II-a Pășește ușor Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am pierdut eu crucea, traista și merinda Mi-a căzut din mână foamea, mi-a căzut din ochi ruina, Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor, întrucât dispărură după coroana mare a unui nuc de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sclipească. Mă uit în jur. Toți sunt așa cum îi văd. Cu mintea mea îi văd, înțeleg, citesc cu ușurință. Mă învăluie toate aceste lucruri care mi se strecoară în suflet. Cristalul albastru clincăie. Sunetul se aude ca și cum pe el aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o învinovăți ai săi. Când se tăvălea prin straturile cu flori, Silvia îi ardea câte o nuia. De ce îl bați, mamă? Că e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Iubita mea, cere-mi să-mi tai o mână, să-mi tai un picior, orice, numai asta nu. —De ce? De ce? — Fir-ar să fie, pentru că te iubesc atât de mult și vreau să-ți fac o mare surpriză când vei păși în noaptea nunții pentru prima dată și pentru totdeauna în acest apartament, bineînțeles dacă nu ne vom muta apoi într-o vilă. —Asta era? — Asta și te rog nu mai insista că mă doare să te refuz, dar trebuie s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu câtă putere pot lovi orice obstacol ivit în drumul meu, dărâmându-l aprig și pășind mai departe, cu alte cuvinte, spre a da o formă cât mai întregită și mai frumoasă carierei mele, fiindcă eram tânăr și puternic în vigoarea vârstei mele, iar singura mea calitate, pe atunci, era doar persistenta mea energie, cu care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din încordarea sa, dar, totuși, încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc, căci odaia cu pricina era chiar spațioasă, bine luminată, îngrijită, iar toate lucrurile părea că sunt la locul lor. În lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând devii doar o umbră infidelă a ceea ce ai fost odată. A te sfârși de inimă rea este cea mai teribilă modalitate de a muri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în clipă, de pe soclul său. Adesea, oricât de adâncit ar fi un om în gândurile lui și oricât de tare l-ar înnămoli acestea în mlaștina lor, el tot simte, fără voie, prezența străină, ce, lin și fără zgomot, a pășit până lângă el. Tot astfel, se întâmplă și cu Adriana. Ea o simți pe Luiza și întoarse brusc privirea înspre ea, rămânând pe loc, câteva clipe, încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a fost nici prima și, cu siguranță, nici 162 Rareș Tiron ultima deziluzie din viața mea!” Astfel, încercă oarecum să pășească mai departe și peste asta. Și așa și făcu, însă nu fără să nu mai privească și în urmă, câteodată. Tocmai din acest motiv - și revenind la subiect -, readucându-și în memorie cele pățite în trecut cu vârf și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
micul și rotundul obiect de lac, împachetat desăvârșit, însă mort, abandonat acum într-o plasă din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În prima clipă, avusesem impresia că pășesc direct în miezul unei cer fabulos, pe care nenumărați nori, în mii de culori, luceau și se fugăreau unii pe alții, în forme care mai de care mai poznașe și mai schimbătoare. În stânga mea, Reiko își plecase capul și răspundea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ganimede, iar înserarea întârzie atâta vreme cât soarele nu se hotărăște să se despartă de coroana delicată a pinilor. Note despre arhitectura niponă Lucrez la un model de arhitectură care să propage senzații apte să dureze la infinit. Tadao Ando Europeanul care pășește pentru prima dată în Japonia nu poate evita o serie de șocuri culturale la mai multe niveluri. Unul dintre acestea este legat de eclectismul arhitectural: devine imposibil să nu-l frapeze, pe de o parte, lipsa cronică de spațiu, fenomen
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți hotărî să bagi mâna între picioare, să te cureți în văzul lumii, trișezi puțin, îți strângi umerii să te ascunzi în tine, amâni momentul. Trebuie să te ridici. Pășești repede, încercând să te ții dreaptă, spre ieșire. Nu ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să te ții dreaptă, spre ieșire. Nu ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se putea așeza pe jos. Seiza, postura tradițională japoneză, cu picioarele îndoite sub șezut, spatele drept, mâinile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reluat cuvântul: -Vă mulțumesc! Numite Cocone ai cuvântul în apărare. Cocone a ieșit în fața adunării de la locul unde era, și-a întins înspre înapoi câte un picior pe rând împreună cu câte o aripă, a scos pieptul alb în față și, pășind rar și țanțoș, s-a dus la locul de unde urma să fie audiat și judecat. -Cocone! Cocone! Se ridicau peste ogradă glasuri tinere de găini. -Liniște! Vă rog liniște! Altfel rămâne nerezolvat cazul se adresă vocea autoritară a curcanului către
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încât nu pot să-ți fac niciun rău. Văd că tremuri tot, hai să ieșim afară, unde, după ce îți vei arunca ochii cei albaștri și frumoși cu care te-a împodobit Dumnezeu, ai să te convingi de realitate. Căiță a pășit pragul din tindă și s-a pomenit afară tocmai în fața ferestrei în dreptul căreia a auzit prima dată vocea de pe umăr. S-a oprit, s-a gândit cum să lovească, dacă va fi cazul și după ce a pregătit palma pentru o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o strălucire a sufletului, care se transforma pe măsura secundelor într-o bucurie extrem de mare, ca atunci când realizezi ceva neașteptat, sau întâlnești pe cineva foarte drag. Ți se schimbă ritmul bătăilor inimii și culoarea pielii. Când a văzut că eu pășesc pragul în sărăcia lui și prin prezența mea izgonesc singurătatea din viața lui, fie și pentru câteva minute, a devenit altul. Momentul a fost pentru el o clipă de eliberare din carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a păsărilor și a animalelor cu limbajul pe care nimeni nu-l poate descifra, o altă și misterioasă lume pe care Dumnezeu încă nu ne-a dat semn că trebuie s-o înțelegem și din cer urmărește hotarele până unde pășim pentru a dezlega misterul. Dacă lumea acestora, a plantelor, a animalelor și a păsărilor nu o vom înțelege, că fără existența lor nu vom putea trăi, înainte de vreme ... cu toții vom pieri. Într-un an, înainte de sărbătorile Crăciunului, călătoream cu autobuzul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sicriului Elisei Conta, omagiul D-sale de recunoștință și admirație, pentru aceia, care o viață întreagă s-a jertfit pentru binele public. Dă făgăduința că va propovădui și face cunoscut tuturor, virtuțile nobilei dispărute, spre a fi pildă celor ce pășesc în viață și vor să învingă greutățile ei și-i zice cu mare durere: Nepieritoare fie-ți memoria Elisa Conta! Nu te vom uita niciodată! Ușoară fie-ți cenușa!... (Flacăra Sacră, IV, 7, 1937, pp. 5-6) Ignoranță sau necredință? De când
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zi În drum spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]