2,791 matches
-
vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana și „Allegro con fuoco“ din Dolore a lui Fr. Senna. Și nicio lună n-are să treacă, și vor merge cu toții la teatru, să vadă Păianjenul, care ei i s-a interzis, și, anflamată de Tony Bulandra, Sophie va propune să supeze la Café de Paris și va dansa tango acolo cu Titi Ialomițeanu... Cum poți să îți închipui o mai neagră și mai ingrată uitare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sigur că moștenește o formă de neurastenie. Dar ce se mai poate spera când ne tratăm unul pe celălalt de neurastenici ? în chioșc era neplăcut. Un miros de muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă mă mai ștergeam, deranjat, cu batista ; mi-am amintit în fugă ce ne distra un asemenea incident când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără oprire. Am rămas cu ochii la una dintre ele, ce nu mai reușea să cadă și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
niciodată nu i se spune adevărul ! — Până când zugrăvim, înainte de Paște, va trebui să-l ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu te uiți disperată la ușa proptită de comoda masivă. Ți-e frig și ți-e frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și stă în pat, cu ochii în tavan. Tavanul înalt, de mult înnegrit. Cândva a fost dat cu vernil și suflat cu praf de mătase, poți să-ți mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisori. Crede-mă, nu-i deloc plăcut să fii l’âme damnée al orașului. Ce-i cu tine, fetițo? Pari cam nervoasă azi. — Nervoasă? Dumnezeule! Dianei îi venea să plângă, dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devenise extrem de vie și era însoțită, ca acum, de pildă, când își închisese repede gura, de un gust de fiere care i se ridica din gâtlej. Se înălță în capul oaselor întrebându-se dacă nu cumva înghițise într-adevăr un păianjen. Se dădu jos din pat și își trase pe el restul hainelor (dormea, acum, în lenjeria de corp), se bărbieri, și bău în picioare, în bucătărie, puțină cafea. Își spunea refuzând în același timp ideea, că azi, ar trebui „să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
terier negru cu alb, de care Alex își amintea vag, dar al cărui nume nu-l mai știa. Storurile de la etaj, ca și draperiile, nu mai fuseseră atinse de multă vreme și erau pline de praf, molii și pânze de păianjen. Împreună cu Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spunea ea, și totuși e altfel. El îndrăgește tot felul de lucruri ciudate care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză în colț.“ Gândul la ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu oarecare surprindere, pentru că mișcările și gândurile îi deveneau tot mai lente, cât de puternic iluminată era întreaga scenă, cât de strălucitoare erau becurile ascunse, probabil, ce reflexe scânteietoare trimiteau tuburile de orgă argintii-aurite, și urzeala ca de pânză de păianjen a scărilor, suspendate acum deasupra capului său. De îndată ce se asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe barele umede. Și atunci, nici el nu știa cum, genunchiul drept i se înălță și găsi un punct de sprijin pe cei câțiva centimetri de metal ai unei trepte care se proiectau în afara barelor. Tom atârna, ghemuit ca un păianjen, pe partea laterală a structurii de trepte. Instinctiv, își eliberă genunchiul stâng și, bâjbâind cu piciorul, reuși să-și introducă talpa între barele unei trepte mai joase. Automat, încordarea brațelor se mai relaxă și își putu îngădui un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierd articulările legate de experiența operativă a meseriei și devin speculative); simbolurile sportive implică o ruptură, o discontinuitate, o trecere spre altă ordine cu multiple dimensiuni, ordonate în trepte; fiecare treaptă ascunde un paznic, ce se camuflează în pânza de păianjen a realității socialei. Prin activitatea sportivă se transmite o inițiere în ambele sensuri și spre inocență și spre forța de pedeapsă, precum o taină, aflată la ieșirea din somnul spiritului, al ignoranței și al iluziei. Între ele stă tăcerea și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă în jurul meu, am plecat. Timpul nu mă ierta. Mergeam cu pas măsurat, desaga
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a stinge un incendiu izbucnit într-un coș de gunoi dintr-un apartament al unui zgârie-nori inundând cu apă clădirea de sus până jos”. Mai era adăugată și următoarea comparație: „este ca și cum ai folosi un baros pentru a strivi un păianjen”. Ceea ce poate nu știți este că bolile iatrogene și efectele medicamentelor alopate omoară cei mai mulți oameni în lume. Nu cancerul, nu bolile cardiovasculare, nu accidentele, nu altceva. Anual 100.000 de persoane suferă de pe urma efectelor toxice severe ale aspirinei sau ale
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să le folosim, mai ales în exces. Obișnuiți-vă să le considerați drept o măsură de ultimă soluție, nu pentru chestii banale cum ar fi durerile de cap, insomniile sau chestii minore. Ar fi bine să încetăm „a mai ucide păianjenii cu barosul”. Evitați produse care conțin ouă crude (datorită albușului care nu este sănătos de consumat în stare crudă) conține avidin, o glicoproteină ce împiedică absorbția biotinei (vitamina B7) în intestin; prepararea termică a ouălelor inactivează această proteină lăsând biotina
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Uneori, sora-șefă a acestui azil Îmi dă voie să-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng și rotund precum un pîntece de păianjen, astfel Încep călătoriile mele prin marile monetării ale lunii, strălucitoarea și plina de ea, luna cu cap de copil. Astfel restitui eu cerului nemaisfîrșita-i singurătate. Aș putea da În vileag formula chimică după care se plodesc Îngerii sau aș putea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu vrei s-o declari pe față... Și, poate, nici predicator nu sânt cu toate că am aici cel mai potrivit pustiu căruia m-aș putea adresa. Dar, după cum vedeți, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu dumneavoastră. În loc să mă adresez păianjenilor din sala de așteptare ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc, și unii, poate, încă nici nu s-au născut. Ce vreți predicator mai ratat decât unul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și a Eleonorei și că tăcerea ascunde o taină. O să mă întrebați: "Dar unde e personalul?" Ce să vă spun? A murit sau a plecat, iar clădirea, cu pereții gălbui, scorojiți de ploi și de soare, a rămas la discreția păianjenilor care-și țes pânza netulburați prin unghere. Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
becuri care fac două bălți luminoase. Sânt inutile ziua și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fugă de pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-un geam și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]