1,764 matches
-
față de Ben, că îmi dau brusc seama că e îndrăgostită de Brad până peste cap, iar eu tocmai am stricat-o rău de tot. ― N-am vrut... spun și mă simt ridicol. ― E în regulă, zice Jenny, iar roșeața îi pălește. E în regulă. ― Uite, încep eu, și-mi spun în gând că ar trebui s-o iau de la capăt. Există în mod clar o tensiune între noi două, o tensiune pe care n-o înțeleg, pentru că mi-ar plăcea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Pepper, îi spun eu. A fost fantastic. ― A, spune Brad, pe un ton precipitat. ― Ai fost acolo? întreb eu. ― Asta e o întrebare-capcană? întreabă Brad, punându-și prosopul jos. Poate că sunt eu nebună, dar aș putea jura că a pălit, pe sub bronzul lui de aur. ― Ce naiba vrei să spui? întreb eu, încercând să-mi dau seama dacă a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Asta e o întrebare-capcană? întreabă Brad, punându-și prosopul jos. Poate că sunt eu nebună, dar aș putea jura că a pălit, pe sub bronzul lui de aur. ― Ce naiba vrei să spui? întreb eu, încercând să-mi dau seama dacă a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet bulversată. Adică ce se petrece aici? ― Credeam că ți-am mai spus că am fost acolo. ― Nu, prostuțule, râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a nimerit să fie pe moșia lui... ― Păi și eu mă gândeam la lucrul aista, iar din urmă vine fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urmă i-o venit omului mintea la cap!” Și gata... Ușor de zis, măi Dumitre... Ușor... Numai să nu fii în locul meu... Dumitru a rămas puțin pe gânduri și apoi a redeschis vorba: ― Să știi, Todiriță omule, că m-o pălit un gând, așa ca și cum ar trăsni din senin! ― Cum te știu eu sturlubatic, ți-o fi venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ? ― Am făcut, bre Marini, da’ una-i instrucția șî alta-i glonțu’ vinit di la inamic, cari nu alegi. Pălești pi cini nimerești... Ningea din zori de zi. Se părea că până la urmă omătul se va așeza cu nădejde... ― Știți ce lipsește acum, băieți? - a întrebat Dumitru pe cei din preajma lui. ― Mai rău decât ce se vede ar fi un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reacționează în nici un fel în fața lui Helen. Dar Chris și Helen și-au aruncat vreo câteva priviri care nu mi-au plăcut. Păreau pline de subînțeles. îmi venea să vomit și mă uram pentru că, în prezența oricăreia dintre surorile mele, păleam pur și simplu, deveneam insignifiantă. Uneori până și mama mă eclipsa. Ca o proastă, crezusem că avusesem asupra lui Chris un impact suficient de puternic pentru ca acesta să nu se risipească sub atacul șarmului lui Helen. Dar mă înșelasem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
colivă și alte alea. În felul acesta scapi tu, post festum, de o cheltuială în plus. Totuși rețetele acestea a lui Adam Ross de a-ți omorî nevasta și apoi să trăiești ani mulți și fericiți liber ca pasărea cerului, pălesc precum stelele în lumina zilei în fața ingineriilor electorale, pe care au de gând să le pună în practică pedeleii noștri, pentru a putea guverna liniștiți și la anul (în 2012) și la mulți ani, până nu va mai fi nimic
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că nimic nu se schimbase. Avea senzația că moșneagul urma să apară de după colțul casei. Urcaseră treptele pridvorului și își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faianță neagră și a evoluat din bancă în sediul Administrației Financiare, iar prin Cetatea de Scaun s-au pornit să pască oi. „Bunica de la Suceava“ a rămas singură, stă într-un apartament de bloc la Piatra-Neamț, are poliartrită și-a pălit-o un avânt antimaghiar suspect pentru cineva care nu a cunoscut în viața ei un ungur. Jeni a supraviețuit morții propriei mame, a surorii și a nepotului, are stimulator cardiac și și-a pus tavan fals. De vreun an, umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
podea. Nu știam de ce părea atât de încurcat. În obrajii ei apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întîmplă; Mihaela opune o rezistență inexplicabilă. Nu vrea să audă in ruptul capului de măritiș. Nu o singură dată mi-a spus: mai bine moartea decât o căsnicie în asemenea condițiuni. E de ajuns să deschid vorba ca ea să pălească, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se părea că-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Și totuși... ― S-ar mărita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi și oricum: urât, sărac, numai s-o vrea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai luat pe mama ai trecut peste voința părinților. Tel père, tel fils! L-am văzut pălind. Lovisem în plin. ― Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afară de asta tu n-ai copii care să-ți judece faptele. Atmosfera era încărcată. Seara, la cină, se instaură o tăcere de gheață. Nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-ai afla decât un nume. ― Nu cumva e domnișorul de la Constanța cu care te întrețineai în holul hotelului? am spus într-o doară, mai mult s-o necăjesc. (Ce tot aveam cu tânărul acela? De ce mă obseda necontenit?) Mihaela păli subit. O prinsesem, se trădase... La una ca asta nu mă așteptam deloc. ― Așadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destăinui, fără să insist, tot ce a fost. Da, îl zărise întîm-plător (bineînțeles după ce o părăsisem) într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu va fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un mod rar și invidiat de toată lumea. A avut parte de o moarte pudică, de tipul „de la o clipă la alta“. Trupul cancerul nu i l-a ros, în cap din cărucior nu a căzut, creierul glonțul i l-a pălit. Nici cadavrul pe cer nu i-a plutit. Încă o achiziție de la atelierul Hárász, după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-o va găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile, în care cineva îi spusese că acolo își petrec bolnavii timpul lor liber, numai atunci când starea sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
esență, drumul tău către prințesa ta strălu citoare, viteza oștirii tale aruncă semenii tăi în înnodate curcubee, nu ai cum să eviți coliziunea. vezi numai cum un lac secret, un lac fermecat de pe pântecul pământului, se întunecă, și unele culori pălesc, unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor nu atinge culorile tari, numai pe cele slabe, înmuiate. șase deasupra: în fine, pe pământul moale sunt arbori puternici, de care mâinile adepților tăi se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale suspendate, cufărul cu provizii de lumină roz, pentru a ajuta lacul kanas să nu pălească acum, dis de dimineață. șase în al doilea loc: lumina verde, care hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când toate întrebările și povestirile se sfârșiră, cerul nopții începuse să pălească. Oyu pregătea supa în bucătărie. Oamenii erau obosiți, după ce stătuseră de vorbă toată noaptea, așa că, luară micul dejun și traseră un pui de somn. Când se treziră, se așezară din nou la discuții. Că tot veni vorba, îi spuse Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]