2,742 matches
-
partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care aștepta să fie întâmpinat de grupul de femei care să le cânte cântece tradiționale de bun-venit, nu găsește nici o explicație. În seara aceea își instalează tabăra adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup șuvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a locuit acolo? I s-a repartizat o casă părăsită, pustie? Nu, nu, nu! Un director de la cutare minister a locuit în apartamentul principal, în restul odăilor niște oameni... niște oameni... foarte cumsecade, dar... dar... acest director era un zbir, îi amenința pe toți... ținea cheia de la apă la el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
parcă tot ce-am citit, nu mai știu exact cine e Homer, Shakespeare, Dante, Corneille, Racine, Moliere, Stendhal, Voltaire, Rousseau, Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Sadoveanu. Au trecut mulți ani de când i-am citit, și memoria mea seamănă acum cu o fântână părăsită: izvoarele sânt parcă astupate, deși le presimt pe aproape, sub straturi de ani, de viață trăită... Încep să recitesc, și curând sentimentul de vinovăție începe să se atenueze: Da, desigur, îmi reamintesc, iată cronicile istorice shakespeariene, sânt într-adevăr pasionante
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Apoi, Însă, uitaseră mărunta Întâmplare și o chemaseră din nou la jocurile lor de băieți. Mai târziu, când ei Începuseră să se uite după fete și să suspine cu gânduri - curate ori nu tocmai - după ele, Floare se simțise cumva părăsită și nu se mai Întâlnise cu ei. Plecase să facă liceul la oraș și, cu fiecare vacanță pe care o petrecea acasă, cei din jur băgau de seamă că se prefăcea din ce În ce În băiat. Își tunsese scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acest timp, privirea mi-a căzut pe o casă care pare că nu prea are stăpân. Nedumerit, îl întreb pe călugăr: A cui o fi această casă, părinte? Mie tare mi se pare că a cam fost părăsită. Nu-i părăsită, dar neîngrijită sigur este...Ca să ne dumirim, amintește-ți ce scrie în zapisul lui Palade Radomeschi din 10 august 1716 (7224). Nu știu de ce, dar prin minte mi-a trecut repede zicala: „Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avut micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să deplângă mănăstirea că s-ar afla în mari nevoi și sărăcie. Stai că sita-i încă nouă. Dar bucură-te că la 15 noiembrie 1733 (7242) David croitorul și Grigorie croitorul dăruiesc mănăstirii „Golăi” un pogon de vie, dar părăsită, „cu pomi înăuntru ce iaste în Șorogari... și alt pomăt ce iaste printre via lui Enachi vătavul și printre via lui Panaiti”. Părăluțe au primit, să nu fie de deochi, de la Ana văduva lui Golăi. Bunuri mobile și imobile, slavă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui Chaquie era așa de oribil. Asta până când am privit în jur și am observat-o pe Misty O’Malley rezemată de calorifer, discutând cu voce scăzută cu un bărbat înalt, blond și al naibii de arătos. Eram geloasă și mă simțeam părăsită. Uram faptul că lumea era așa de nedreaptă. Milioane de bărbați erau înnebuniți după Misty, iar ea era o târfă grosolană și dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu era așa de frumoasă. în timp ce eu eram așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante delicto, m-am tras de lângă Chris. Privată de parfumul lui curat și masculin și de atingerea umărului lui masiv și a brațului îmbrăcat în materialul moale al cămășii, m-am simțit părăsită. Am urât-o pe Misty cu înverșunare. —Spune-mi, mi s-a adresat Chris, care nu părea conștient de privirile alea acuzatoare, de ce erai așa de supărată mai devreme? La ședința de grup, Josephine mi-a pus întrebări legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sună, în continuare! Incredibil! E alt om... Trist, obosit, singur, speriat uneori. De o politețe exagerată, bolnăvicioasă. Domnul inginer în sus și domnul inginer în jos, am fost uluit. Acum, m-am mai obișnuit. Ca și cum m-ar suna o rudă părăsită și săracă. Vorbește, vorbește. A pierdut orice discreție, orice mândrie. Nu se sfiește să se plângă, tocmai el... știi cât era de fudul. Că e sărac, bătrân, n-are pe nimeni, e un ratat, că până și cei mai abjecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spun că singurii bărbați care nu sunt ticăloși sunt urâți, pentru că lor nu li se iartă dacă se poartă rău cu femeile. Lacrimile lui Amy dispar ca prin minune. Pare complet șocată de izbucnirea mea. De parcă aș fi o nevastă părăsită care s-a apucat de băut de disperare. Nu ar trebui să fii așa de înverșunată, spune ea ca și cum i-ar fi într-adevăr milă de mine. Acum mă simt puțin jenată. Doamne, Amy crede că urăsc bărbații și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu ea de la Parcul Carol, unde a început demolarea Mausoleului, care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simtă dramatică, trebuie să joace un rol, căci altfel devine neliniștită, stresată și bolnavă. Nu se face bine până nu-și distribuie un alt rol. E miezul nopții. Se spune că Templul lui Confucius este un loc vizitat de fantomele părăsite - fantomele care au nesocotit tradiția în timpul vieții și au fost pedepsite. Nici un templu nu le vrea. Se zice că dacă după lăsarea serii iarba înaltă din curtea goală se leagănă, vor cădea cărămizi de la colțurile streșinilor. Statuile lui Confucius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
uterin. Nu știe de ce vrea să meargă în Rusia. Ca să scape de ce? De chist sau de realitate? Este întâmpinată de oameni de la Biroul pentru Relații Externe din Moscova. Agenți cu nasul precum cartofii roșii o tratează de parcă ar fi concubina părăsită a lui Mao. Cu ei este interpretul, o chinezoaică scundă, rozalie în obraji. E înfofolită într-un palton breumarin în stil Lenin și se mișcă precum un trianglu uriaș. După ce iese din gară, Doamna Mao e bătută de vântul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și pronumele lucrăt. op. care cere verificarea Lt. Gherghina Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să asiste la ieșirea triumfală a generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să recunoaștem: asudaseră din greu - și culmea: cu credință! - la edificarea celui mai tiranic stat, În interior și a celui mai expansionist imperiu; și a celei mai ipocrite politici „externe”: Marea, Eterna Rusie! Casele din lut, acoperite cu stuf, odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat, au scăzut, s-au făcut una cu pământul care erau. În locul Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]