34,057 matches
-
pradă ambelor pericole dintr-odată. Rousset, însă, le evita în egală măsură, cu siguranță și pentru că e conștient de ele, nu doar pentru că e un teoretician de forță și un cititor cu priză subtilă la texte. Reușită lui vine, după părerea mea, și din faptul că autorul e, cel puțin în această carte, un structuralist care nu se teme să se abată de la doctrina. Singur o recunoaște: aplică o metodă formală în scopul lămuririi confuziilor pe care inevitabil le creează fantastică
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
capitol al cărții este dedicat evoluțiilor generice ale mîțului, consecințelor determinate de variațiunile de formulă stilistica (de tipul narativ/dramatic/liric) sau chiar artistic (mitul valorificat în muzică sau în teatru). Este capitolul cel mai tehnic, cel mai sec-informativ, după părerea mea. Un lucru mi-a atras atenția: efectul de cotitură în interpretarea și înțelegerea mîțului Don Juan produs de apariția operei lui Mozart. De departe cea mai originală contribuție a lui Rousset mi se pare a fi ipoteza lui referitoare
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
vai, nimic inocent în lumea aceasta. Nici macar solidaritățile literare. În aceste condiții, furișat în pielea unui avocat al d-lui Catanoy, cînd, îndefinitiv, propria piele îl ustura cu adevarat, dl Schenk nu poate spera la stima noastră. Îl încunoștințez, cu părere de rău, ca pe a mea, cel putin, a pierdut-o.
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
să înțeleg iritarea unor oameni față de filmele tatei. De fapt, filmele tatei sînt atît de adevărate, încît ești tentat să crezi că nu e vorba de ficțiune, ci de un documentar mai special. Cam asta a fost, de altfel, și părerea finanțatorilor filmului Romă, oraș deschis, care au refuzat să-l plătească pe tata: "Contractul stipulează un film, aici nu e film, e realitate! De ce n-ați făcut un film?" Tata a trebuit să-și asume cheltuielile filmului și să le
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
etc. Că în mai toate revistele literare, numai că textele fiind scurte (între una și șase pagini mici) ești tentat să le parcurgi, fie și în fugă, pe toate. Cronicarul așa a făcut și l-au interesat în mod special părerile Rodicăi Draghincescu și ale lui Romulus Bucur despre noile volume ale Norei Iuga și al lui Aurel Pantea - poeți despre poeți, o lectură simpatetica, precum și informațiile cuprinse în articolul istoricului Ileana Florea - O prezență feminină controversată în viața lui Slavici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
împotriva sa. Încă mai trist e că gestul iresponsabil al președintelui a fost susținut imediat de cîteva ziare importante. Două sau trei din acestea m-au contactat - cu o zi înaintea publicării sale - pentru a-mi cere să-mi dau părerea despre atît de primejdiosul document. Cum doi dintre presupușii semnatari mă avertizaseră că la mijloc e o manipulare de tip securist, le-am sugerat redactorilor cu pricina că înainte de a publica Declarația ar fi normal să-i contacteze pe prezumtivii
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
despre virtuțile dialogului; despre adevăr; despre Academia Română; despre Eugen Ionescu; despre Emil Cioran; despre binele public; despre propriul traseu biografic și intelectual; și despre câte și mai câte. Și de fiecare dată spune altceva. Și chiar coperta volumului (inspirată, după părerea mea) ni-l arată pe autor în multiple ipostaze, toate meditative, alcătuind filmul mobilității sale mentale. Desigur, poți să nu fii de acord cu tot ce spune Mihai Sora - și chiar e recomandabil să nu fii de acord, altfel riști
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
luat la cobzăreală", "nu are nici un chichirez" etc. Autor-cititor - o relație conjugala Personajul-narator al românului, un român stabilit la Paris, de profesie scriitor, o roagă pe soția sa, Marianne, să-i citească ultimul român, Hotel Europa, și să-i spună părerea despre el. Femeia pare la început captivata de lectură și se grăbește chiar să dea un verdict favorabil: " - Se citește ușor... Agreabil... spune și, întorcând cartea cu coperțile în sus ca să rămână deschisă la pagina unde ajunsese, se duce grăbita
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
zece ani de la moartea acestuia), poeme onirice, visuri propriu-zise și așa mai departe. Scriitorul combină cu o plăcere dezabuzata toate aceste elemente incongruente, fără să facă vreun comentariu. Și tocmai fiindcă se abține să dea explicații sau să-și spună părerea în legătură cu ele, tocmai fiindcă le manevrează precis, ca pe niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O singură dată se abate de la această regulă pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
la același nivel estetic. După articolul de față publicat la 15 octombrie 1873 în jurnalul Cetățeanul (titlu tradus din limba rusă) va urma în numărul următor al rubricii Scrisoarea Împăratului. Al treilea articol, denumit "Diviziile Vaticanului", si care cuprinde unele păreri ale marelui scriitor rus despre problema catolicismului, va încheia ciclul cărții anunțate mai sus. Reproducem aceste fragmente, dată fiind actualitatea lor excepțională. * * * "15 octombrie 1873 În ultimul nostru articol pe teme de politica internațională (...) al revistei... vorbind despre faptul că
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
este preferat de evrei celui de Holocaust, care înseamnă "sacrificiu". Evident, nu e o opțiune întîmplătoare. După cum nu e întîmplător că Holocaust este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență importantă de limbaj, si astfel una de viziune și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini. Ceea ce nu înseamnă că Todorov nu ar susține un
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
căutării de sine a stilului caragialian." (op. cît. pag. 10) O înțelegere competența a acestei cărți, la origine teza de doctorat, presupune descifrarea titlului-metaforă, descifrare care, depărtîndu-se de speculații și ambiguități, poate fi regăsita chiar în textul lui Caragiale "Cîteva păreri" ("Opere 4", București, ESPLA, pag. 45) reluat de autoare la pagina 172 într-un context nimerit, anume al unui studiu asupra "mesajului straniu, de o polisemie amețitoare, care refuză să se lase decodat". Acest scurt fragment, citat spre sfîrșitul lucrării
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
imediate. Se știa despre el că nu recurge la parabole și nici nu-și plasează epica romanelor exclusiv în "obsedantul deceniu" pentru a critica fără riscuri stilul de viata comunist. Ar fi fost extrem de interesant pentru cititori să afle și părerea să despre agitată și nebuloasa societate românească postcomunistă. Neobișnuit - și, într-un fel, suspect - a fost considerat și faptul că Augustin Buzura s-a abținut să facă în această perioadă publicistica politică. "Pe vremuri" scriitorul folosea orice prilej ca sa-si
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
lui Matei Popa. Gabriela Adamesteanu i-a impresionat pe cititori arătându-le, tot cu mijloacele parodiei, ce anume a inteles din dramă unei familii boierești o servitoare. Augustin Buzura realizează ceva similar, cu mențiunea însă că la el își spune părerea nu un martor incompetent, ci unul rău intenționat, specializat în dezinformare. Viață plină de nedreptate și suferința de care a avut parte Matei Popa este relatata invers, cu un înspăimântător aplomb al mistificării, propriu propagandei comuniste. Iată, în viziunea lui
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
din bucătărie/ morții din cartier erau plimbați cu dricul lui halba/ pînă la arcul de triumf și înapoi/ cimitirul era în colțul străzii noastre dar ămortul/ trebuie dus prin tot orașul care i-a fost drag căci altfel/ rămîne cu păreri de rău și devine stafieă// pe cer treceau nori cu forme stranii/ încercăm să-i schițez într-un caiet/ copiii rîdeau de mine ca de-un infirm îmi puneau în penar/ muște cu aripile tăiate// curtea noastră era plină de
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
românești, dar aici totul se oprea la Teatrul Nottara, nu cuprindea întreaga țară); răspunsurile cîtorva trecători care nu știau nimic despre el. Judecat la rece, fenomenul este normal, în ambele aspecte. Expresiile bombastice, forma fără fond sînt frecvent preferate propriilor păreri, fabricații personale. Pe de altă parte, e firesc că nu toți oamenii să știe cine a fost actorul. Deși pare ușor fantezist să primești răspunsul "nu știu", chiar în fața Teatrului Nottara, pe care l-a onorat pînă la sfîrșitul zilelor
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
de familia Ioanid vreme de trei zile, cît am poposit în burgul german. Regaseam, în casa lor, cu bucurie uimită, o lume de care abia îmi mai aminteam și pe care o crezusem definitiv dispărută. Ne descopeream cunoștințe comune, aveam păreri și sentimente asemănătoare, de parcă am fi fost o viață împreună. De-atunci, anii au trecut nemilos, răpind-o dintre noi pe Nora, iar pe noi ne-au însemnat cu urme dureroase... Biografia unui best-seller - Domnule Ion Ioanid, sînteți autorul unui
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
rîs și... așa a decurs aderarea mea la Tineretul Liberal. E drept că după Revoluție nu mă mai bucur că am făcut parte din Partidul Liberal din pricina lui Câmpeanu... Însă asta este altceva. - Dar despre ceilalți oameni politici români, ce părere aveți? - Spui om politic, spui Coposu și apoi stai să te gîndești dacă mai există vreunul. Eu, un alt om politic nu știu. Vechile personalități s-au stins. Toți care au avut un nume în România nu mai sînt în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
fi înțelese. Cînd spuneai că vii din România, numaidecît răspundeau: "A, Ceaușescu!". La schimbarea opiniei despre Ceaușescu, foarte favorabilă în tot occidentul la vremea aceea, au contribuit și sașii, cumpărați din România de statul german. În final, se ajunsese la părerea că românii înghit orice, că poporul este învățat să îndure, că am stat noi și sub turci și ne-am obișnuit cu umilință, ca mămăligă nu face explozie și tot așa. Cum puteam să le explic că la noi "mămăligă
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea. Dar unul din marile mele regrete rămîne acela că nu am trăit momentul "Piața Universității". Cu gîndul acasă - Că victima a "rigorilor" regimului comunist, ce părere aveți despre iertare? - Ar trebui să repet ce-a spus Monica Lovinescu, într-un episod al "Memorialului durerii": sînt pentru iertare, dar ca să iertam trebuie să știm pe cine iartăm. - Credeți în posibilitatea unei reconcilieri naționale? - Chiar așa edenica și
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
al lui Ov.S. Crohmălniceanu), Ioan Lăcusta a luptat mai apoi - cu succes - în rândurile Desantului ^83, volumul care avea să devină "blockbuster"-ul unei generații fulminante. Și, cum altfel nu se putea, într-o anumită secvență (cea mai importantă, după părerea noastră) a scrisului lui Ioan Lăcusta se intersectează toate aceste coordonate stilistice de care vorbeam mai devreme. Spun "într-o anumită secvență" pentru că materia cărții are, cum vom vedea, o dispunere contrapunctica. O prima linie melodica o dau prozele reunite
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
interpretată ca un reproș și prefer să păstrez ambiguitatea. În astfel de demersuri poetice asincronice este foarte greu de dat un verdict. O poezie frumoasă, inteligentă însă fără pulsul noului, nevitalizată de inovație sau de vreun mesaj deosebit, intră, după părerea mea, într-o categorie aparte a literaturii. Prima parte intitulată "Vremea comparațiilor", cuprinde poeme închinate unui trup mistic, gata să se întrupeze sau să se dezintegreze. Goliciunea biblică, focul, sîngele, corpul și textul, iată cîteva dintre imaginile poetice dominante. Există
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
indus în rîndurile cititorilor și ale criticilor de însăși opera lui Sîrbu. Cartea merită binențeles o discuție mult mai amplă, recenzia de față nefăcînd altceva decît să citeze pentru o eventuală trezire a interesului. Oricum, dincolo de o eventuală adeziune la părerile și concluziile Sorinei Sorescu, cartea ei despre I.D. Sîrbu rămîne singulară ca efort de obiectivare și impuls demistificator. Sorina Sorescu, Jurnalistul fără jurnal, Jocurile semnăturii, Editura Aius, 1999, 264p., f.p.
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de surprize", ilustrează după părerea mea parodicul intratextual. Personajul principal este un bărbat pe nume Albert van der Qualen, pe care un tren pe direcția Berlin-Roma îl aduce într-un orășel oarecare, unde închiriază o cameră de hotel în care i se va ivi năluca
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]