3,617 matches
-
Nu vezi că ai ajuns să stai pe facebook mai mult decât mine și Bogdan la un loc? Ajunge! Eu ți-am făcut pagina, eu ți-o șterg!“. Vocea i se ridicase, devenind poruncitoare. Aproape că țipa, fără să-i pese de cei jur: “ Tatăăă! Tată!! N-auzi, dă-mi parola! Pa-ro-la!!”. Reluă cu furie crescândă: “Hai odată, dă-mi parola, ce faci fițe de tot c...ul!”...”Nu înțelegi odată să-mi dai parola? Băăăi taatăă, tu, chiar vrei să
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
în noi. Te rog să nu mă rănești! Oprește-te! Deja doare! Știu că orice înger, oricât ar fi de alb, se poate transforma în cel mai negru demon. Nu o fă, te rog! Sper să citești! Sper să îți pese! Sper să realizezi cât zgomot provoacă această liniște... Timișoara, 05.01.2014 Alexandra Silvia Stoenescu Referință Bibliografică: Incertitudine de Alexandra Silvia Stoenescu / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
INCERTITUDINE DE ALEXANDRA SILVIA STOENESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347468_a_348797]
-
divină. Toți vor să câștige ani și să scape de statutul de ”oase îmbrăcate”. Sunt dispuși să facă orice ca să nu-și mai târască nevolnic trupul. Timpul devine o unealtă periculoasă (cu două tăișuri ) pentru toți și, fără să-i pese de așteptările lor, rămâne un efect al acțiunilor de până atunci. Pe langă radiografia societății ruse care ne amintește de perioada comunistă se desprinde o lume a extremelor, în care trăirile profunde , beatifice și de trezire interioară ale unor personaje
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348810_a_350139]
-
bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul său. - Așteaptă că merg să-ți aduc ceva de mâncare. Poate că îți este foame. Câinele continua să se zbenguie vesel în jurul său, murdărindu-l cu labele pe pantalonii albi din pânză de
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
dumneavoastră și m-am temut că nu o să mă dorească. I-am văzut privirea, a fost atât de șocată încât a scăpat vesela din mâini. - Of! Dragul meu, Saladin, ești prea tânăr pentru a gândi așa. Nu trebuie să-ți pese și oricum, Alba, îți garantez, este o femeie extraordinară. Nu i-am spus până acum despre tine pentru că nu am vrut să o rănesc. Mă iubește foarte mult, iar durerea ei cea mai mare e că nu-mi poate oferi
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
strâmb în fața oglinzii, ori sufletul distrus, epuizat, mi-a infectat chipul de-am devenit atât de hidos? Simt că nu mai sunt eu, parcă m-am înstrăinat de propria-mi făptură. Am aproape doi ani de când nu mi-a mai păsat de sănătate, de igienă, de Alba, de afacere... Redacția merge bine, și asta doar datorită adjunctului meu care nu și-a urmărit doar propriul interes. Doi ani de căutări, pericol și dezamăgire. De ce, mie, toate astea? A doua zi, după
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
și-ar putea pierde și copii și soțul. O lovitură și mai mare a primit în momentul în care Rehema s-a oferit voluntară ca soră medicală pe front. Eu când am auzit vestea, nu zic că nu mi-a păsat de soarta fetiței mele, dar a trezit în mine, așa, un spirit de luptător congolez cum n-am mai văzut până atunci. Am avut un sentiment de mândrie și de curaj în fața pericolului ce ne aștepta pe front. Acum o
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
care abandonează o doctrină. Chiar dacă nu s-au comportat chiar așa, adică n-au fost ei traseiștii, ci s-au complăcut ca punct de atracție pentru traseiști. Așadar, nu fiindcă au înghițit hapul cu multe declarații formale, fără să le pese de demagogie; ci pentru că nu a fost nimeni atent la asemenea pericole care poate că marchează elemente de integrare formală și în alte țări din categoria noastră. Prin asta, conducând doctrina creștin democrată în derizoriu, așa cum se întâmplă la noi
DEMOCRAŢIA CREŞTINĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348834_a_350163]
-
la noi. *** [3] Vorbeam despre durerea, marea durere că Popularii Europeni nu au avut tăria, sau prezența de spirit spre a împiedica mistificarea conceptului de democrație-creștină în România. Nu fiindcă au înghițit hapul cu multe declarații formale, fără să le pese de demagogie; ci pentru că nu a fost nimeni atent la asemenea pericole care poate că marchează elemente de integrare formală și în alte țări din categoria noastră și, prin asta, conduc doctrina creștin democrată în derizoriu, așa cum se întâmplă la
DEMOCRAŢIA CREŞTINĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348834_a_350163]
-
de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Mi-e teamă că nu mai pot fi aceea, Scânteia din ochi, jumătatea de gând Ce dezlega lacăte de vis și mistere... Tăcere...atâta simt când mă dedic nopții
de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348887_a_350216]
-
rămas în urmă, tăind strada încet, la pas, sub privirile devoratoare ale șoferului și ale colegului acestuia, care nu se mai opreau din a-i face invitații care de care mai fanteziste, la ei în mașină. Fără să îi prea pese că pietonii întorceau capul după ea, „Pantaloni Scurți”, căci așa o botezasem deja în gând, și-a văzut de drum și la fel au făcut și cei doi care încercaseră să o agațe. Mie mi-a fost rușine, ei probabil
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
pierdem și trenul următor, fiindcă nu mai aveam altul decât peste multe ore. Era deja toiul nopții. În gară era pustiu. Nu ne găseam locul. Parcă eram amețiți. Ne-am luat din nou bagajele și am plecat acasă. Nu ne păsa că era noapte, că distanța era mare, că bagajele erau grele. Totul era să nu stăm în gară și să mergem acasă. Ajunși acasă, ne-am gândit că ar fi mai bine să rămânem îmbrăcați de plecare, să stăm de
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
minune dumnezeiască, iar totul a trebuit să se petreacă neapărat la mine în casă. Am plecat până la urmă pe o rută ocolitoare, numai să fim plecați din gară. Nu mă deranja că vom face multe ore pe drum, nu-mi păsa că ne costau mai mulți bani biletele. Nici că merg la înmormântarea tatei nu mă mai impresiona. Parcă nici nu mă mai aflam pe pământ! În gândurile mele, în fața ochilor mei era doar chipul lui Dumnezeu care mă privea pătrunzător
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
permitem nimănui să ni-i strivească cu invidie, nepăsare sau ură. Să iubim viața indiferent de frustrările celui de lângă noi, să ne recunoaștem propria vulnerabilitate indiferent de cum ne vor privi ceilalți! Să luăm chiar de la ghiocel exemplul! Ce, i-a păsat lui de frigul iernii, de pesimismul celor de pe margine care-și șopteau, poate, în barbă: ,, -Nu, n-o să reușească!” Îndrăznește, cititorule, atinge-ți obrazul cu-o floare de ghiocel și vei simți iubirea...curajul... magia... Eu, personal, mărturisesc că în
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
ar fi cine spune el că este, gândi tetrarhul, chiar el în persoană ar fi mers la procuratorul Ponțiu Pilat și l-ar fi absolvit pe cel legat de orice ar fi făcut... ” Iar de Sanhedrin puțin i-ar fi păsat. Ca să-i scape viața l-ar fi ținut în palatul său din Ierusalim, vechea reședință a Hasmoneilor, unde autoritatea arhiereului Caiafa și a Sanhedrinului iudaic își pierdeau puterea. Dar acel om care stătea în fața lui nu putea fi cu nici un
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încercat vreodată să afli. - De ce m-ar mai interesa cum ai dus-o când erai mic?!... - Sigur că nu-ți păsa, fiindcă te hăndrăleai cu pădurarul Costică de la Velești, și nici habar nu aveai de mine care făcusem peste patruzeci de kilometri pe jos, prin vânt și burniță, numai să te văd; doar știi bine că orașul Craiova nu este peste
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-Dar tu lor? -Și ele mie!”... - De când mă știu mi-a plăcut tot ce e frumos pe lume. Normal, nu?! Am început de timpuriu și cu fetele... Prima mea „dragoste” a fost la 7 ani. Era război, dar ce-mi păsa?! Ne-ntâlneam în Grădina Publică, și stăteam acolo, până pe la 6 seara. După aia era interzis pentru evrei să fie pe afară. Eu eram un evreu de 7 ani, și pentru mine viața era frumoasă... Dar, ca să fiu sincer, n-
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > ILUZII Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 658 din 19 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Îmbrăcat la patru ace, cu rubinul inelului strălucind pe degetul mic, a aruncat flegmatic zarurile pe masa de joc. Nu-i păsa de rezultat, era un simplu joc. Rutină. Într-un colț, retrasă și timidă, necunoscuta nu îndrăznea să ridice ochii, nu se afla în grațiile lui ... nu-i aducea nici un profit. A salutat-o scurt, plictisit, făcându-i o favoare. Îl
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
un meșteșugar iscusit care se întrece pe sine cu sine. Dincolo de singurătate, în întunericul aproape iluminat, șlefuiește cuvinte, dincolo de limita răbdării, într-o veselă nostalgie, precum filozoful Baruch Spinoza, lentilele. Dincolo de ființa beznei se află izvorul îndoielii. Cui să-i pese ? Îngerii îi stau în preajmă și flutură. În aceste cuviincioase « lecții de probă » - dintr-o « copilărie trădată » - stau martore rămășițelor de amintiri - zeificate icoane pe scoarță. Singura temere a poetului este « să nu-mi aprind / cuvintele/ adunate în cărți / câteva
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
sunt prințesă de la curtea din apus Fiica Regelui Albastru și-a Reginei Viorea - Bun găsit! Răspunse Oana bucuroasă de nespus Că-i vorbise prima fată; Doamne, cum i se părea! S-au ținut apoi de mână, parcă fără să le pese De privirile bolnave sau de vorbele deșarte; Nici n-au mai văzut alaiul ce vestea că Prințul iese Poruncind: - Va fi Regină fericită pân’la moarte Dintre voi aceea care n-ar purta deloc mânie Dacă n-ar fi cea
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
refuzase să-și lase nevasta pentru ea și, mai ales, s-o lanseze pe scenă ca pe o mare vedetă. A doua ocazie îi ieșise în față sub forma unui scriitor boem și disprețuitor față de concretețea vieții, căruia nu-i păsa de ziua de mîine, el trăind cu voluptate într-o lume cu fantome gen Cicero, Ovidiu, Catul, Aristotel, Pitagora și Iulius Caezar ... mai se putea spune și că era prea tînăr, vorbea franțuzește ca la Paris, ceea ce o umilea cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
ceva mai blând ... Mă uit la băiețaș care stătea liniștit pe bancă, la taică său, care și-a găsit obiectul muncii înjurând și ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nu-i păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, ți-ai găsit și tu să nu asculți de taică tău ... Fetița era
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]
-
să conștientizeze pericolul legalizării căsătoriilor și adopțiilor pentru cuplurile homosexuale, precum și al publicității deșănțate făcută acestor practici abominabile. Aceeași nepăsare transformă părinții în monștri de indiferență: nu se apleacă asupra educației copiilor, ba chiar încurajează deviații grave, fără să le pese de consecințe. S-a constatat faptul că școala este un spațiu predestinat dezvoltării unor tensiuni între religie și postmodernitate. Religia își revendică de partea ei spiritul tradițional, iar postmodernitatea clamează necesitatea unui învățământ de tip secular. De aici, inevitabilul conflict
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea bine privit, țăran sărac sau muncitor necalificat, astea erau piesele bune la dosar. Dar șeful de la cadre era fiu de preot legionar. Tat-su era la pușcărie, lui nu prea îi păsa. Poate de aia îl țineau. Acum merg în Cișmigiu, vara, mai joc un șah, table și remy nu joc că jocu-i pe bani. Banul e ochiul dracului, mi-a spus și tata. Nici de la contabilul unității nu am împrumutat bani
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
iar numele, chiar i se potrivește de minune! Nu trebuie să-nvăț nici o meserie! - afirma Dumitru Sinu atunci când, departe de țară, apropiații îi strecurau subtil ideea că i-ar prinde bine să stăpânească o meserie. Dar lui nu i-a păsat de spusa nimănui - meserie n-a învățat, dar s-a descurcat - a cutreierat lumea, a muncit și a reușit să-și facă un rost, să aibă o familie minunată, să dețină propriul hotel, să deschidă sufletul și punga atunci când este
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]