138,898 matches
-
să nu mai audă de mine (așa erau vremurile și nimeni nu risca să aibe probleme din cauza altora). Iar eu am decis atunci, pe moment, în câteva fracțiuni de secundă, că acest copil este copilul meu și că-l voi păstra indiferent dacă soțul meu îl va dori sau nu. În zadar a încercat doamna doctor să mă convingă, să merg să vorbesc cu soțul meu, eu o țineam una și bună că acest copil îmi aparține și că nu intenționez
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul”Între două tăceri” 2008 Citește mai mult Un lut străin mă ține prizonierăși mă zidește-ntr-un castel de oasecu gust de cloroform și de migdalemă adâncește-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
adormite printre șoaptedin haina veche-a rimelor necoaptețes trapele secretepeste noapteMai mohorâtă-s ca o zi ploioasăși mult prea obosită-mieste panacând sufletului rătăcit în toamnăîn trist cuvântîi sângerează ranași-n lutul ce mă ține prizonierăarar mai fulgeră câte-o ideece mai păstrează încă-n ea înscrisăiubirea pe-o petalăde-orhidee.Din volumul”Între două tăceri” 2008... XIII. PREȚ DE-UN ZBOR..., de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. Dintr-un zbor cu aripi de mucava coborî în sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
firea omenească. Așadar, și în aceste zile, să ascultăm cu urechea sufletului toaca din slava cerului înălțându-se spre crugul veșniciei și glasurile îngerești amintindu-ne de ziua Nașterii Mântuitorului. Icoana Preacuratei să fie luminată de candela a cărei flacără păstrează tainele cerești. Să ne bucurăm de frumusețile simple izvorâte din ramurile argintate ale pomilor, de mișcarea lin legănată a fulgilor de nea, dacă iarna această cam călduroasă se îndură să ni-i trimită. Să ne bucurăm de mirosul de tămâie
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
maramureșene - fără ornamentele acestora - ne anunță, că putem intra în pensiunea agroturistică Butuceni, de 3 stele, oferind ”gastronomia tradițională, terapie anti-stres în mijlocul naturii”...și ofertele continuă ...Simt atmosfera de casă părintească... Spuneam, că satul face parte din patrimoniul național istoric, păstrând vestigii culturale cu 30 de mii de ani în urmă, cu ruinele cetății Geto-Dacice, cu mânăstirea rupestră,cu rezervația Trebujeni. ”Orheiul vechi se afla în șirul multiplelor țări medievale românești din imensul spațiu carpato-nistrean.” M-am oprit la Complexul muzeistic
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut și îngrijit de părinți ca pe lumina ochilor, are fața
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
tatălui, Ilie Moromete, pentru felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce nemurirea, dacă nu o dragoste profundă, deși nemărturisită direct niciodată? De-a lungul vieții, dragostea față de părinți se amestecă cu alte sentimente și emoții, dar își va păstra întotdeauna un cuib cald în inima fiecărui copil, încât, la trecerea pragului celui mai înalt, adesea este evocat chipul mamei. Dragostea pentru tată rămâne și ea constantă chiar dacă numele lui suportă unele schimbări le-a lungul anilor. În anii dulcii
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
BUNICUL- împrumutând limbajul nepoților. Dar indiferent de vârsta pe care o avem, indiferent la ce distanță ne aflăm de părinți, rămânem mereu copiii lor cu aceeași dorința de a fi iubiți, de a fi înțeleși, de a fi susținuți, și păstrăm în noi aceeași nevoie de identitate, de apartenență. Sunt unele persoane care au nume de familie cu o rezonanță nu tocmai sonoră, moștenită din strămoși, dar de dragul apartenenței de neam, nu-și schimbă numele, din contra, se străduiesc să-i
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
acestea se adăuga efortul pentru îngrijirea părinții bolnavi, dificultățile perioadei adolescenței în care se afla fiica mea și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București. Am trecut prin vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
de dorința fierbinte de a-l bea pe nenorocitul de Lirică până o rămâne fără nici o lețcaie. În mijlocul bălții, peștișorul de aur, regele tuturor peștilor, înota cuprins parcă de gânduri negre. Lângă el Marele Sfetnic, un crap de dimensiuni uimitoare, păstra o tăcere plină de respect. Bine, pentru ei nici nu este prea greu... - Mărite sfetnic, sunt iată, din nou, cam nedumerit de ceea ce se întâmplă... - Poruncă, Măria Ta, murmură Marele Sfetnic, păstrând riguros distanța protocolară, aceea care-l punea la
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
el Marele Sfetnic, un crap de dimensiuni uimitoare, păstra o tăcere plină de respect. Bine, pentru ei nici nu este prea greu... - Mărite sfetnic, sunt iată, din nou, cam nedumerit de ceea ce se întâmplă... - Poruncă, Măria Ta, murmură Marele Sfetnic, păstrând riguros distanța protocolară, aceea care-l punea la adăpost de hachițele Regelui. - Împlinim, iată, de atâta amar de vreme sfânta noastră datorie de a ferici un om împlinindu-i trei dorințe. În timp, slăvitul meu neam a făcut asta în
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât nu putea să aprobe dând din cap, păstră o tăcere care părea gânditoare. De fapt, toată povestea fusese sugestia lui, strecurată primei ibovnice, iar aia, o caracudă nostimă, dar mult mai proastă decât un mormoloc, i-o spusese Alteței Sale. - Doamne, ce ușor se conduce lumea, gândi el
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
care regii o credeau divină, iar lui îi rupea șalele și îl umpleau de necazuri. RITUALUL PRECREȘTIN La începutul iernii, în rural, dar și în cartierele mărginașe din marile orașe începu să se propage, viguros și implacabil, un ritual păgân păstrat în memoria ancestrală a omenirii de pe aceste meleaguri. Gardurile sunt furate apoi sacrificate prin ardere în vatră. Pe timpul sacrificiului femeile umblă bezmetice prin odaie incantând blesteme, în timp ce bărbații privesc extatic la flăcări și înjură cu mult talent, aproape neîntrerupt. Solicităm
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Aurelian cu mențiunea „Dacia felix”. Alexandru Odobescu asociază numele Arabiei de la Pontul Euxin cu partea a doua a numelui Basarabia, prima parte fiind legată de denominațiunea poporului bessilor (Revista Noi Tracii, nr. 4, decembrie 1974). În Iliada lui Homer se păstrează numele unui prinț pelasg, Rigmus (Rigmos), fiul lui Pirou din Tracia, cea cu pământul gras, erou care luase parte la război ca aliat al troienilor (Iliada XX, v, 484-5). La Homer (Iliada VIII, v. 15, II, v. 783) și la
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
numeau și cacidari (Pliniu, IV. 19), probabil o transcriere a epitetului de căciulari, căci am văzut că ei purtau căciulile cu vârful întors așa cum întâlnim la dacii de pe columna lui Traian, la zeul „persan” Mithra și alte monumente clasice, obicei păstrat până în vremurile noastre în portul tradițional al românilor. Încă de demult, reprezentați pe vechile monumente, îi găsim pe arimaspi purtând o căciulă cu vârful îndoit în față, o cămașă lungă ce le trece până dincolo de genunchi și un fel de
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Vol.II, pag. 228). O altă informație prețioasă găsim la Diodor: Minos și Rhadamanthis erau fii lui Joe, ei fiind legiuitori și regi drepți din perioada pre-greacă. După moarte au fost amândoi considerați judecători de pe tărâmul celălalt. Tradiția românească a păstrat legenda drepților Rahmani, locuitori ai celuilalt tărâm, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu. În Odiseea lui Homer (IV. 84) arimii de la Dunăre sunt amintiți și sub numele de erembi, iar filozoful stoic Posidonius (sec. II î.H.) corectează numele
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
lib. II. 10). Pe valea inferioară a fluviului locuiau o populație numită Rymnoi și Erymmoi de Ptolemeu (lib. VI. 14), Rhymnici de Pliniu (lib. VI. 14. 10) sau Rumi scythae pe Tabula Peutingeriană (Seg. XII. 1. 2). În zonă se păstrează o populație de origine romanică până târziu, în Evul Mediu (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 237). Alt grup de rami exista tot în timpuri preistorice în jurul lacului Meotic, Marea Azov de azi (Pliniu, Hist. Nat., VI. 7. 2). Astfel
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
bucurie și recunoaștere înduioșată, dar și o strângere de inimă. Această senzație, atât de dificil de transpus în cuvinte, se regăsește, nealterată, în paginile romanului După-amiaza de sâmbătă, de Valeriu Cristea. Povestindu-și amintirile (cele mai multe dintre ele, din copilărie), protagonistul păstrează mirările și spaimele copilului, acordând atenție nu numai detaliilor exterioare ale fiecărui episod, ci și receptării sale subiective. Un nor de pe cer, un fascicul de lumină sau un umil obiect casnic precum ciuperca de reparat ciorapii pot ajunge în prim-
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
special. La noi, pe-aici, nu am găsit unde să comand. Când vorbește, și vorbește tare pentru că, deprindere din familie, curtea la Galiciuica era mare și, pentru a se putea auzi, trebuia să vorbească tare, dar nu țipat. Vorba își păstrează o blândețe anume mai ales că, în timp ce îți vorbește, te privește cu atenție în ochi și nu pentru că s-ar teme că nu-l crezi în ceea ce-ți spune, ci pentru a fi sigur că nu pierzi din detaliile
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
vorbește, mângâie blând jugul de parcă ar simți sub palmele care l-au așezat acolo grumazul boilor pe care tatăl, cu strângere de inimă, i-a dus la gospodărie. Ne atrage atenția cum de, după atâta amar de vreme, jugul șia păstrat luciul sudorii cu care vitele se opinteau să care povara carului. Ținea drumul celor care mergeau cu carul și boii lui pentru a vedea el dacă resteiele sunt bine fixate și dacă boii trag în jug. Asta însemna pentru el
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
să întorc ceasul CFR Patent care cronometrează pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet. Lada de zestre a bunicii nu a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
acest cuvînt, preferăm să-l ocolim, împingîndu-l în zona inertă a cuvintelor abandonate. Iată motivul pentru care un om, deschizînd cartea lui Zeletin, va încerca o dublă surpriză. Cea dintîi este că, în materie de istorie românească, Burghezia română își păstrează o valabilitate intactă: începutul României moderne este cu neputință de despărțit de apariția burgheziei, ceea ce înseamnă că burghezia nu numai că a fost ceva bun, dar chiar a jucat un rol salutar în formarea statului modern român. Cu alte cuvinte
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
Nici un scriitor din România n-a luat exemplul extraordinar pe care l-au dat intelectualilor europeni scriitorii cehi care după invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, în august '68, au acceptat să facă orice în viața lor particulară pentru a-și păstra puritatea. Unii au plecat direct în închisoare, în frunte cu Havel, alții au ajuns șoferi, spălători de geamuri etc. În schimb, în vremea aceea nu exista nici un scriitor român (cu câteva excepții de rezistență și dizidență, dacă n-ar fi
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
bine temperat. Numitorul comun al tuturor cronicilor apărute atunci pare să fi fost, foarte simplu și în cea mai banală accepțiune, frumusețea. De la frumusețea grafică la cea a versurilor. La patru ani de la debut, volumul Călătorind în marea interioară se păstrează între aceleași coordonate estetice dar aduce ceva în plus, un gust dulce-amărui, discret și melancolic, de poezie distilată îndelung și în taină. Dacă am încerca să trasăm o fiziologie a poeziei Marinei Dumitrescu, paradoxal, cel mai dificil este să pornim
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
schimbă, fie și infinitezimal, de la o secundă la alta, o modulație, un glissando, o cezură, o nouă pulsație, un accent, un incident timbral ori spectral îl modifică ireversibil. Oricât te-ai strădui să o prezervi, clipa sonoră nu poate fi păstrată. Decât doar dacă o abandonezi în favoarea alteia. O altă clipă. Mereu alta. Lucrarea muzicală curge prin clipele pe care le părăsești, una câte una, până la ultima secundă luată cu tine și căreia, vrând, ne-vrând, îi întorci spatele. Iar dacă
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]