1,786 matches
-
În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus pe căutat inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-mi închipui ce s-ar întâmpla dac-aș scăpa platoul pe jos! Dar în mintea mea văd totul foarte clar: perechi dezechilibrându se și alunecând neputincios cu picioarele pe tartine unse cu unt și ornate cu murături, țipete, toalete distruse, pătate de mâncare, tocuri rupte, privirea înlăcrimată a Georgianei, căreia i am distrus petrecerea... Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte ușor casabil, și reușesc să-l depun pe masă fără să fac vreo dandana. Mă uit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori alb-verzui. O plantă destul de banală În Dorset, unde locuiesc; și totuși, ea Îmi pare acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între rețele de sârmă ghimpată, unde viața nu are însemnătate. Începu să lălăie singurul marș pe care îl prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă nemărturisit, doamna murmură cu frică: Albert, ce s-o mai fi întâmplat în absența mea? Profesorul ridică din umeri, intrigat de lipsa ei de perspicacitate: Îți imaginezi că numai și numai al meu, al meu, al meu s-a pătat? Nu, ma biche! S-au stropit de cafea și pantalonii noștri, pe care abia-i călcaseși... Cufundându-se în groapa meditațiilor sale, Profesorul nu-și mai auzi consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit pentru astfel de priveliști terifiante nici măcar după grozăviile frontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iubită, Rica Trombon, de care profită și financiar. La ora 21 ne vedem în fața blocului unde locuiți. Un declic scurt anunță sfârșitul convorbirii. Cu genunchii încă tremurând la fiecare pas, Marius se îndreaptă către debara. Dintr-o bucată de pânză pătată cu vaselină, scoate la iveală un pistol Luger, tip special, cu surdină, primit de la un membru din comandourile Brandenburg 106. Verifică încărcătorul plin, trage siguranța și cu un aer hotărât introduce cartuș pe țeavă. Era în război, propriul lui război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
porumbul? Vorbim cu popa Spiridon să scoată sfinții din biserică și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am niște pământ din grădina noastră. Îngroapă-mă cu el, să nu fiu singur pe lumea ailaltă. Din gura largă căscată a lui Pătru iese o respirație horcăită, la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge morții. Până și soarele puternic al după amiezii parcă poartă doliu. În cele două garaje mari ale regimentului XXI, mai mulți mecanici îmbrăcați în salopete pătate cu ulei, repară și verifică pe sub capote. Din cabinele unor mașini se aud discuții, râsete și glume despre găselnița unui camarad care-și scăpase mașina personală să nu fie "împrumutată" de ruși pictând pur și simplu pe una din portiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întoarse ușor În fotoliu și mă privi În ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce Înseamnă puritatea? Îți spuneam altădată, adu-ți aminte, am notat chiar, că nici măcar un Înger n-ar putea să traverseze iadul fără să-și păteze aripile cu smoală. E legea trecerii, dar tot Înger rămîne. Nici chiar tu care te Îndoiești; pelerina ta albă n-ar rămîne nepătată. Dar acesta e riscul și cineva trebuie, cu voie sau fără voie, să și-l asume. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
criticase acordarea unei recompense naționale d-lui general Haralamb. Oricum s-ar fi pus cestiunea și oricari ar fi acuzările aduse generalului Florescu, nu rămâne mai puțin adevărat că generalul Haralamb este unul din acei militari cari, călcîndu-și jurământul și pătând drapelul, au răsturnat, nu prin revoltă fățișă, care ar fi scuzabilă, ci prin trădare nocturnă pe Vodă Cuza. Puțin ne pasă nouă de motivele d-lui general Haralamb. Poate să fi fost mari, poate să fi fost înjosite; în cestiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
capabili de orice crimă e oricare din acești oameni, dar pe aceia cari, pe lângă capacitatea de a face orice, mai au și o deplină lipsă de pudoare; au luat pe un individ ca Lecca, gonit din armată pentru că i-au pătat onoarea prin trădare și călcare de jurământ, pe un nemernic gheșeftar ca acest Stolojan, capul Comitetului de salut public, care au aruncat calomnia, lipită în toate comunele rurale, contra unor bărbați cărora acest om de nimic nu e vrednic de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
văzut mari și tari, au început a deveni {EminescuOpX 430} foarte neplăcuți chiar și pentru marele vrăjitor care i-a scos la maidan; căci fiecare din ei, după ambiția de-a deveni deputat, // mai are și pe aceea de-a păta numele țării făcîndu-se ministru. De la începutul formării ministeriului Brătianu el s-a transformat într-un caleidoscop care ne-a arătat pe rând prefacerea personalului chemat a-l compune prin trecerea la minister, fiecare la rândul său, a tuturor corifeilor din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut cu mine, dom' șef, zise el însă pașnic, fără ranchiună, ce ți-am făcut eu dumitale?" "Mi-ai vărsat paharul pe pantaloni, îi răspunsei, și vinul roșu pătează. Eu îți fac cinste și tu îmi strici un costum!" " N-am vrut, dom' șef!" "N-oi fi vrut, dar te-ai apucat să mă și pupi și m-ai împiedicat să mă feresc și tot vinul s-a scurs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată consumația și plecai. Acasă Malilda strâmbă din nas când mă apropiai de ea. "Miroși urât, zise, unde-ai fost? De unde ai luat mirosu-ăsta? Apoi, cu o privire bănuitoare: și pantalonii unde i-ai pătat?" "La serviciu", îi răspunsei. "Ce serviciu?" "La deratizare!" "Cum la deratizare?", șopti ea nedumerită. "Nu știi ce e o deratizare? o întrebai la rândul meu cu un glas voit abrutizat, intri într-o clădire în care sânt șobolani și, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei chintesența unei vieți. Crescîndu-și fetele ei, spălîndu-le la fund, țipând tot timpul la ele, devenise roabă, o involuție, devenise analfabetă, fiindcă anii de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adică de ce iese afară când e vremea rea! în subtext pentru mine: dacă ploua așa de tare de ce tocmai pe o astfel de vreme ți-ai găsit să vii la mine?), gândind, în timp ce, fără să mă uit, îi vedeam chipul pătat de culori roșii-galbene și vineții, buzele ușor întredeschise, șiragul dinților, ochii mari, străini parcă de ea, de inocența întregului ei chip: adorabilă creatură! Apoi tare, scoțîndu-și mantila: Nici vorbă că nu ești o mică cerșetoare franciscană. Sauf le bourdonnement fatal
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un pahar, ba o farfurie, ba o ceașcă de ceai, iar Matildei îi e frică s-o mai pedepsească, e și mai rea după ce o pedepsește. I se face ordine în odaie, peste o oră umple odaia cu hârtii rupte, pătează totul cu cerneală, mese, cearceafuri, până și pereții... Rupe creioanele, strică stilourile (un stilou ține la ea o singură zi!)... "Dar ce e cu ea, e agitată? De ce nu cheamă un medic?", zisei nedumerit. "Nu e agitată deloc, au chemat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o văd cum își iese din pepeni. Asta nu însemna că nu țineam la ea. În schimb nu-i făceam nimic tatei fiindcă nu mă băga în seamă." Dar eu nu putui. Când mă întorsei acasă găsii alba mea planșetă pătată cu cerneală, dar nu așa, o pată neglijabilă, ci toată planșeta era murdărită. Ceasul îl puteam da la reparat, dar cerneala din lemn nu se mai putea scoate. "Ai făcut-o cu intenție, îi spusei. Dacă nu-ți place să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din cap și se prăbuși într-un fotoliu. ― Erau stocate în pereții VTT-ului. A sărit totul în aer când a luat foc. (Își scoase fularul pătat de sudoare și-și șterse fruntea cu antebrațul.) Dumnezeule, aș da orice pentru o bucățică de săpun și un duș. Hicks se uită la masa pe care era pus arsenalul lor. ― Aici e tot ce am putut recupera. Patru vibratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon și urmărind pagină cu pagină povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Universitate, în care Statul investea anual o găleată de vopsea, cretă și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia, ceva clipocea întotdeauna sub picioare, capacele și mânerele fuseseră furate cu atenție și precizie. Flotoarele urcaseră în tavan; cele de jos dispăreau mereu. Rămăseseră doar lănțișoarele, dar cineva le luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]