5,724 matches
-
sufletul meu încă îl caută pentru a-i dezlega înțelesurile. A trecut de atunci un secol, tata se născuse chiar la începutul lui, în 1902. Cam pe atunci, în țară era un suflu nou, erau marile schimbări aduse de o pătură socială mai nouă, burghezia. Aflată la începuturile ei, mica burghezie, care își făcea simțită prezența în mai toate satele, era un factor de înnoire a vieții, cu vădit progres, care ne apropia de civilizația europeană. A început să se dezvolte
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
Mai întâi vă dați jos din pat! a comandat Gelu, purtând în mână caietul. Tremurând din toate încheieturile încât el și-a doborât ochelarii, au coborât amândoi încercând să-și învelească trupul cu așternutul. Când Costinel a smuls de pe ei pătura, au văzut că erau în lenjerie intimă. - Acum mergeți cu noi! - În halul ăsta? Stați să ne îmbrăcăm, a insistat Grozavu. - Nu, nu! Mergeți așa cum v-am găsit. - Afară e rece; măcar pantofii și paltoanele să ni le luăm. - Bine
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Nabucodonosor, symbol al puterii ). Corpul atrofiat al lui Neo este refăcut, iar Morpheus îi explică situația. Anul estimat a fi este 2199, iar umanitatea duce un război împotriva mașinilor inteligente, create la începutul secolului 21. Cerul este acoperit de o „pătură” neagră, creată de oameni, într-o încercare disperată de a opri alimentarea cu energie solara a mașinilor. Acestea au reacționat înrobind umanitatea și folosind corpul uman ca sursă de energie. Oamenii sunt creați și ținuți în fabrici, iar corpurile lor
Cronică de film: Matrix – între lumea reală şi lumea virtuală, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339541_a_340870]
-
o instantanee simpatie reciprocă. Iubirea interculturală a jurnalistului survine ca o „iluminare”, ca ieșire din „șabloanele existenței” (p. 95). În viața lui, ca eveniment existențial, ea poate fi asociată cu viziunea străzii fericite a copilăriei și cu imaginea ieșirii cu pătura în grădină pentru a privi cerul și, am zice, a pune ordine în stelele universului. Ea intervine ca o fericire în peisajul de viață în care „oriunde te-ai duce, trebuie să te iei cu tine” (p. 95) și în
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
CCC-ului erau binecunoscute pentru stilul fără zorzoane și fără cocoloșeli în ceeace privește decorul și respectiv confortul. Paturile erau lespezi de impătrunzitium - fără saltele care să-ți ruineze coloana - iar așternutul, din pînză de sac. Bineînțeles, nici un fel de pătură, temperatura fiind menținută la o valoare prielnică sănătății, în jurul a 4° C. Restul comodităților păstrau aceeași linie, așa că a fost o mare surpriză pentru absolvenți să găsească la întoarcerea de la antrenament cîte un abajur pe fiecare bec de citit și
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
vor limpezi vreodată), până când vom re-ajunge măcar la nivelul lui '89 când s-a produs ruptura, de unde putem să sperăm că generațiile viitoare vor beneficia de un trai mai bun. Dar asta e cu mult mai puțin important decât supraviețuirea păturii de jos, că nici o soluție de scoatere a țării la liman, nu se întrevede încă. Dar de ce să ne dăm noi seama cum stăm în realitate și să nu ni se distragă atenția în cu totul altă parte ca să avem
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
felul în care se prezentase, dar cu gândul la alte examene pe care le gândea, Alina se pregătea de sărbătoare. Mai întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată. Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
luat-o în brațe ca pe un copil și a dus-o în dormitor. A așezat-o cu multă grijă pe pat. Prinzându-l de mână, ea l-a rugat în șoaptă să-i pună și perna, să scoată o pătură subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză și s-a întins lângă ea, îmbrățișând-o. S-au sărutat lung și ea
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
timp pe gânduri. Și-a pus vin în pahar și l-a sorbit rar, cu înghițituri mici. Imaginea Alinei, întinsă în pat, cu pieptu-i frumos ridicându-se în ritmul respirației și cu trupu-i întins și acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat și a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
în tindă, cu vocile voioase ale femeilor ce chemă la cină, cu cele ale bărbaților care își odihnesc trupurile istovite de munca de peste zi. Cerul se umple de stele. Fulgi albi de nea coboară pe Pământ acoperindu-l cu o pătură albă, pufoasă. Miros de pâine proaspătă. Universul începe să cânte: Asta-i sară de Crăciun Și Măria-i tot pe drum Umblă-n sus și umblă-n jos Ca să-l nască pe Cristos.
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
seara cooopiii” iar mai apoi, în fiecare zi de luni, teatrul radiofonic. Era acel radio mare,”Enescu”, de la care aflasem că există o Europă Liberă, un secret împărtășit de tata, apărat cu strășnicie de mama, care acoperea geamul ușii cu pături, astfel canici o privire curioasă să nu ne surprindă cu urechea lipită de difuzorul lui. Pe ușa ce dădea în camera din față cu mobilă albastră ca cerul senin, pe recamierul căreia trona, ca o adevărată împărăteasă ce era, singura
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
mânecă eu o mânecă tu cald într-o răcoare alb într-un cuib negru sare peste un gând frumos mai are o pată de la ultimul sărut și-un nasture lipsă de la ușă o îmbrac te dezbracă strada e goală sub pătură Referință Bibliografică: cântec pentru ochiul închis / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1112, Anul IV, 16 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂNTEC PENTRU OCHIUL ÎNCHIS de VASILE PIN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342084_a_343413]
-
sens abia mai târziu, la vârsta înțelegerii multor lucruri, despre care atunci, era preferabil să se tacă. Vocea fanteziei populare inventează povești sau le exagerează pe cele cunoscute, alcătuind, ceea ce la mahala se numește „Radio-Șanț”. Expresii tipice limbajului comun al păturii de mijloc a populației, ba și zicale populare, sunt folosite de autor cu dezinvoltură, în chip amuzant, intrând în uzul comun al oamenilor mahalalei, fără prea mari pretenții: „Ce mi-e tandea, ce mi-e mandea!”; „să trăncănesc ca prostu-n
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
secrete ale planului “Pumn în gură” și adiacent, “Pumn de bani”. Citez din delarația martorului scrisă pe această hârtie ... Hârtieee!!...De pe citez?... Îi întind o hârtie ca să-i fac jocul. Numai că jocul era să i-o dau împăturită. Neavând pătură i-am dat-o ca la primărie. - Deci, citez: “Subsemnatul Primaru Cutărică, domiciliat pe un picior de plai ... ” Întrebare de anchetă: de ce pe un picior de plai? Era olog, era pirat? Ce era? Barză? Ancheta tace. De ce nu s-a
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
ea, fiica, nu a făcut altceva decât să-i transpună pe hârtie, cuvintele. „Mama îmi povestea ceea ce o atrăgea în copilăria ei, la moșia bunicii...” sau „românii trăiau pe teritoriul ocupat la acea vreme, printre « rușii albi, așa era numită pătura celor avuți și educați» își amintea mama.” „Arborele genealogic al familiei mă interesa foarte mult” Și pentru că „în viața aceasta terestră suntem frunze, suntem mlădițe dintr-un arbore genealogic din care ne desprindem ușor, odată cu venirea toamnei”, povestea Oresiei începe
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
cale ferată în lungime de 167 de kilometri, asigurând transportul rapid a peste 350 de mii de călători pe zi! Lângă intrarea de la stație ne așteaptă Jolita să ne ia acasă. Pe trotuar notez doi înși dormind acoperiți cu o pătură... Vineri, 21 ianuarie Împreună cu gazdele, pe la orele zece dimineață am pornit din nou la drum, urmând autostradă 580 North. După ce trecem podul Sân Rafael, intrăm pe 99 North, unde după trei ore șoseaua noastră se unifica cu șoseaua Number One
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
chiar dacă pentru moment, nu era încă hotărâtăcu privire la programul zilei. Și, în timp ce pentru început își făcea patul ca într-o palidă încercare de a prelua controlul și a rostogoli încă o dată roata rutinei pe făgașul bătătorit, tocmai pe când întindea pătura, într-o fracțiune de secundă înțelegerea venităca flash-ul privirii unui ochi uriaș focusat deasupra tuturor lucrurilor, încremenise precumfracțiunea dilatată a unei clipe într-o dioramă. Și tot ceea ce de atâtea ori simțise a fi colorat cu tonuri de neliniște
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
restrâns, între prieteni. Altfel, “pe aici nu se trece”! Locuiește într-o garsonieră tip, la parter. De pe palier se intră într-un hol micuț, de aici în baie și în cameră, care este mobilată cu un studio acoperit cu o pătură de lână grena, un șifonier, o măsuță mică și două taburete. Într-un colț, pe o servantă, un televizor. Lipsesc mileurile și bibelourile. Nimic nu îți dă sentimentul că acolo ar locui și o femeie. Din cameră se trece într-
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
făcu covrig și adormi. În somn, tremura parcă de frig și din când în când mieuna subțirel. Femeia îl înveli cu un pulovăr vechi și se culcă și dânsa. A doua zi de dimineață, Babana simți că cineva trage de pătura cu care era acoperită. În singurătatea ei, se sperie, sări din pat, dar inima-i reveni la loc când văzu pisoiașul jucându-se cu franjurii cuverturii. Acesta era vioi și jucăuș și nu mai arăta slabiciunea pe care o avusese
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
vibrații, numite unde cerebrale. Ele pot fi măsurate. Vorbind din punct de vedere fizic despre Rezonanță, putem spune că este vorba despre frecventele descărcări electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice și care creează unde electromagnetice între Pământ și ionosferă (pătura superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni, producând acea rezonanță electromagnetică. Deci, suprafața terestră și ionosfera sunt bune conducătoare de electricitate și atmosfera cuprinsă între ele se
FRUMOASA NOSTRĂ PLANETĂ ALBASTRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342530_a_343859]
-
o visare tainica, de nedescifrat, dansam alături de stăpânele veșnice ale cerului, stelele. Dar, ne-am despărțit tainic, căci, soarele aprindea un foc nestăvilit în aprinderea cerului, în amurg. Zi de toamnă. Prietenului meu îi era frig. I-am adus o pătură, dar el spunea ca își vrea strălucirea înapoi, Totuși, cu strălucirea lui a făcut o pătură moale pe care m-am așezat pentru a-i ține companie. Am meditat adânc asupra unor lucruri. Între mine și el s-a realizat
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
tainic, căci, soarele aprindea un foc nestăvilit în aprinderea cerului, în amurg. Zi de toamnă. Prietenului meu îi era frig. I-am adus o pătură, dar el spunea ca își vrea strălucirea înapoi, Totuși, cu strălucirea lui a făcut o pătură moale pe care m-am așezat pentru a-i ține companie. Am meditat adânc asupra unor lucruri. Între mine și el s-a realizat o conexiune spirituală: trăiam, simțeam și gândeam cu un singur trup. Natura era una cu noi
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
și moartea; toate fiind înfățișate și înconjurate de o aură a dragostei noastre românești de gen simplă, dar puternică și nestrămutată. Culmea este, că această dragoste a fost tot timpul în istorie ca un atu al celei mai de jos pături sociale - a țărănimii (George Coșbuc, Octavian Goga și mulți alții)! Celelalte pături sociale fiind, după mari autori și după cele mai sigure dovezi istorice, niște venetici care au infectat mentalitatea autentică românească cu tot felul rele (vezi "Psihologia Poporului Român
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
noastre românești de gen simplă, dar puternică și nestrămutată. Culmea este, că această dragoste a fost tot timpul în istorie ca un atu al celei mai de jos pături sociale - a țărănimii (George Coșbuc, Octavian Goga și mulți alții)! Celelalte pături sociale fiind, după mari autori și după cele mai sigure dovezi istorice, niște venetici care au infectat mentalitatea autentică românească cu tot felul rele (vezi "Psihologia Poporului Român" de D. Drăghicescu). Acum, în schimb, sunt prea multe întorsături... nimic autentic
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SCORMONESC ÎN NINSOARE Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Gândul viscolește ninsoarea din mine, sperând să te vadă. Mă umple și rece sub pătura caldă se-ngroapă în sine. Din lacrimi în lacrimi încolțește, spre ziua de soare. Ochii-mi scormonesc s-oglindească aceeași candoare. Referință Bibliografică: Scormonesc în ninsoare / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012
SCORMONESC ÎN NINSOARE de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340684_a_342013]