3,994 matches
-
nuanțată. În orice caz, la câteva luni după încheierea unui conflict care a costat viața a peste o mie de libanezi, a cauzat considerabile pagube materiale și suferințele a mii de alte persoane (ca să nu mai punem la socoteală victimele palestiniene care n-au încetat să se înmulțească în aceeași perioadă), nu pare să se constate vreo recrudescență a antisemitismului sau a manifestărilor directe de ostilitate antievreiască la arabo-musulmanii din Franța. Firește, unui istoric îi este greu să analizeze la cald
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Jewish and American Literature, Ferdinand Schoningh, Paderborn/München/Viena/Zürich, 1987. Lipstadt, Deborah E., "The Holocaust: Symbol and Myth in American Jewish Life", Forum (40), iarna 1980/1981, pp. 73-88. Litvak, Meir, și Webman, Esther, "Perceptions of the Holocaust in Palestinian Public Discourse", Israel Studies 8 (3), toamna 2003, pp. 123-140. Loeb, Isidore, "Joseph Haccohen et les Chroniqueurs juifs", Revue des études juives (16), 1888, pp. 32-40. Loewenstein, Rudolph, Psychanalyse de l'antisémitisme, ed. a II-a, pref. de Nicolas Weill
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
242 Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), 231 Orient, 60, 73, 100, 113, 119, 137 Orientul Mijlociu, 221, 228, 239, 254-255, 258, 263, 298 Oslo, 224 Oullins, 265 Oxford English Dictionary, 199 Oxford, 133 Palestina, 31, 148, 186, 196, 222, 231, 233 Palestinieni, 67, 83, 216, 220-221, 223-224, 226, 228-234, 242, 254-255, 258, 262, 284 Papon, Maurice, 242 Paris, 57, 146, 235-237, 245, 256 Paști, 72, 204, 221 Paul al IV-lea, papă, 108 Paxton, Robert O., 242, 249 Penser après Auschwitz (de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
15 Esther Benbassa, "Les brouillages sémantiques de Gaza", Le Figaro, 29 aug. 2005. 16 Samir Kassir, Considérations sur le malheur arabe, Actes Sud, Arles, 2004, pp. 24-25, 90-91, 111. 17 Meir Litvak și Esther Webman, "Perceptions of the Holocaust in Palestinian Public Discourse", Israel Studies 8 (3), toamna 2003, pp. 126-127. Vezi și Rashid Khalidi, L'Identité palestinienne. La Construction d'une conscience nationale moderne, trad. din engleză de Joëlle Marelli, La Fabrique, Paris, 1997. 18 M. Litvak și E. Webman
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
săi, între 11 Septembrie 2001 și începutul războiului. Tot ce e clădit pe minciună se dărîmă, iar ponoasele le tragem cu toții. Deși Comisia Baker-Hamilton propunea, în 2006, un dezangajament militar, negocieri cu Siria și Iranul, și tratarea serioasă a problemei palestiniene, Bush, bazîndu-se pe un alt raport, al American Enterprise Institute, redactat de către neoconservatorii Frederick Cagan și Jack Keane, mărise numărul de soldați din Irak cu 30000, ca și numărul punctelor de control și de acțiuni militare. Americanii s-au apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Oxford University Press, New York, pp. 3-16. Hahm, Chaibong, Rhyu, Sang-young, 1999, „Democratic reform and Consolidation in South Korea: The Promise of Democracy”, în Chung-in Moon, Jongryn Mo (ed.), Democratization and Globalization in Korea, Yonsei University Press, Seul. Haj, Samira, 1992, „Palestinian Women and Patriarchal Relations”, Signs, 17, nr. 4, pp. 761-778. Hamilton, R., 1978, The Liberation of Women, Macmillan, Londra. „Hankuk Yeosong Minwoo Hoi”, 1998, Pyongdung, 12, iulie-august. Hanochi, Seiko, 1997, „Mou-Hitotsu no «Anzen Houshou» no Kakuritsu ni mukete: josei NGO
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
promotor al marilor transformări tehnologice care au dereglat societatea tradițională islamică. Aliații acestei superputeri și toți cei care sprijină activitățile ei sunt în vizorul terorismului, cu predilecție cei care participă la războiul din Irak și sprijină ocupația israeliană a teritoriilor palestiniene. În Irak avem de-a face cu o combinație diabolică între terorism și insurgență națională contra ocupației militare străine și nu se întrevăd semne că acest conflict ar putea avea un sfârșit. Istoricul Walter Laqueur constată: „Nu poate exista o
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
privit gazda surprins. Individul Își făcuse bine lecțiile. - Ți-am spus că dumneata ești briciul meu rupt - Markovic Își atinse fruntea cu un deget. Am avut multă vreme... Îți amintești de poza aia? Faulques Își amintea. În Împrejurimile Beirutului, patru palestinieni foarte tineri ieșiseră descoperiți pentru ca el să-i fotografieze atacând cu un aruncător de grenade RPG un tanc Merkava israelian. Tancul Își rotise turela ca un monstru leneș, trăsese o lovitură de tun și omorâse trei dintre ei. Prim-plan
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de interlocutor ca o intruziune în spațiul personal; în cel de al doilea, vorbitorii (din Europa de Est, America Latină, Orientul Mijlociu) au tendința de a vorbi relativ repede și de a-și întrerupe interlocutorii, ca semn al coparticipării și interesului discursiv. În cultura palestiniană, interacțiunile verbale urmează principiul „musayra”, reflectat într-un stil indirect de comunicare, bazat pe repetiție și „înfrumusețara expresiei” prin figuri de stil, elaborat din punct de vedere retoric, reflectând preocuparea vorbitorului de a proteja imaginea publică a interlocutorului. În cultura
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
constant confundată cu teoria lui Ernst Rosenmüller despre originea Bibliei ebraice 2. Lagarde susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe care se bazează întreaga tradiție ebraică. Singurul exemplar ebraic din care derivă toate celelalte texte ebraice reprezintă „recenzia palestiniană”, iar singurul exemplar grec din care derivă toate manuscrisele Septuagintei reprezintă „recenzia egipteană”3. Lagarde a aplicat același model și istoriei textuale a Septuagintei: toate manuscrisele grecești care s-au păstrat se bazează pe trei recenzii (Origen, Hesychius și Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhul și cărțile istorice își dobândesc forma finală în Babilonia, în secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine independent de cel palestinian. Până acum autorul Cronicilor folosise o formă primară a textului palestinian; în același timp, în Babilonia se dezvoltă un al treilea tip textual, care rămâne izolat până în perioada Macabeilor (sec. al II-lea î.Hr.), când deportările făcute de către parți i-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine independent de cel palestinian. Până acum autorul Cronicilor folosise o formă primară a textului palestinian; în același timp, în Babilonia se dezvoltă un al treilea tip textual, care rămâne izolat până în perioada Macabeilor (sec. al II-lea î.Hr.), când deportările făcute de către parți i-au determinat pe mulți evrei să se întoarcă în Palestina. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraică nu a folosit un singur tip textual, ci a adunat laolaltă, în diferite texte, mai multe texte locale. Astfel, pentru Pentateuh și pentru cărțile istorice s-a folosit textul babilonian, adus în Palestina cu puțin timp înainte, înlocuind textul palestinian și chiar scrierea paleoebraică; d) la începutul secolului I d.Hr., textul protomasoretic, încă nedezvoltat, era folosit pentru întocmirea recenziei prototeodotiene. Acest text protomasoretic reprezintă textul oficial al tuturor comunităților iudaice din anul 70 d.Hr.1. Părintele Barthélemy a obiectat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
s-a produs abia după răspândirea iudeilor din Palestina, în secolele III-IV d.Hr. Înțeleptii care veneau de la Ierusalim și care trecuseră prin școlile de la Iavneh și Tiberia erau foarte respectați în alte centre. În cele din urmă, textus receptus palestinian a fost recunoscut ca text al Bibliei ebraice. Deși nu a fost finalizat întru totul, iar înțelepții evrei au mai lucrat asupra lui câteva secole, acesta este textul care a ajuns în mâinile reformaților în secolele XVI-XVII. Există o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
susține în același timp că acest semn lipsește din manuscrisele babiloniene timpurii, abia mult mai târziu făcându-și apariția în manuscrisele babiloniene târzii, inserat ocazional înaintea Numelui Divin. Și mai mult, semnul paseq este arareori întâlnit în textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total neregulată 1. Obiceiul scribilor de a copia unele litere, folosind forme ușor deviate, nu a urmat niciodată reguli clare. Într-unul dintre Minor Tractates ale Talmudului babilonian, Massekhet Soferim, găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
numește sidra. Prin urmare, împărțirea în versuri datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
canaaneano-ebraice se întâlnesc însă și pe monede ce datează din perioada hasmoneilor (sec. I î.Hr.). Mai mult, în unele manuscrise de la Qumran, din primii ani ai erei creștine, tetragrama hwhy era scrisă în această ortografie, așa cum apare în multe manuscrise palestiniene ale Pentateuhului 3. Această „scriere ebraică” a fost complet scoasă din uz în secolul al II-lea d.Hr., când rabinii au declarat-o întru totul nepotrivită pentru textele sfinte. Arameii au dezvoltat, la rândul lor, din alfabetul canaanean, propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului mileniu creștin, cunoașterea acestei limbi având o contribuție fundamentală în înțelegerea transmiterii, traducerii și interpretării Sfintei Scripturi, atât în mediul palestinian, cât și în cel babilonian, în care s-a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind foarte apropiată de scrierea siriacă. În secolul al III-lea î.Hr., apare scrierea iudeo-aramaică1, în dezvoltarea căreia se cunosc trei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind foarte apropiată de scrierea siriacă. În secolul al III-lea î.Hr., apare scrierea iudeo-aramaică1, în dezvoltarea căreia se cunosc trei faze: 1. faza paleoiudaică (250-150 î.Hr.); 2. faza hasmonaică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
proprie. Și în Palestina, la o dată mai târzie, vor apărea cel puțin două școli masoretice, sau, cum sunt cunoscute acolo, două familii de masoreți: ben Așer și ben Neftali. Vom arăta, într-o secțiune ulterioară, cum, în cursul timpului, masoreții palestinieni au câștigat supremația, textul tradiției ben Așer devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sinai, așa cum explică Iuda Ha-Dassi. Originea târzie a vocalizării textelor biblice ebraice poate fi dovedită prin absența ei din textele descoperite în pustiul Iudeii 1. Cartea de rugăciuni Mahzor Vitry conține informații despre existența a trei sisteme de vocalizare: babilonian, palestinian și tiberian. 3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babiloniantc "3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babilonian" Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în magaziile unei sinagogi din Cairo a fost descoperită o cantitate uriașă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost perfectat de către sirienii nestorieni orientali, în secolul al VII-lea și de către iacobiții apuseni, în secolul al VIII-lea. 3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la sistemul de vocalizare al masoreților tiberieni, trebuie sa facem câteva referiri la vocalizarea palestiniană. Asemenea sistemului babilonian, și acesta este supralinear. Textele vocalizate pe baza acestui sistem ne ajută să ne conturăm o imagine cât
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
VIII-lea. 3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la sistemul de vocalizare al masoreților tiberieni, trebuie sa facem câteva referiri la vocalizarea palestiniană. Asemenea sistemului babilonian, și acesta este supralinear. Textele vocalizate pe baza acestui sistem ne ajută să ne conturăm o imagine cât mai clară asupra textului biblic, atât în mediile premasoretice, cât și în cele nemasoretice. Majoritatea manuscriselor cu vocalizare palestiniană
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
palestiniană. Asemenea sistemului babilonian, și acesta este supralinear. Textele vocalizate pe baza acestui sistem ne ajută să ne conturăm o imagine cât mai clară asupra textului biblic, atât în mediile premasoretice, cât și în cele nemasoretice. Majoritatea manuscriselor cu vocalizare palestiniană prezintă, fiecare în parte, caracteristici individuale cu privire la semnele care marchează vocalele 1. Analiza manuscriselor biblice lasă senzația că sistemul palestinian de vocalizare se afla încă în dezvoltare la data scrierii manuscriselor respective. Printre textele descoperite în genizah din Cairo se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]