1,998 matches
-
fusese așezată chiar în buza pădurii, nu mai există. Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către vila lui Noica, ținîndu-ne de mână, cu mâinile libere întinse în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid situația și, în timp ce își pune hotărât paltonul și își ia lanterna, mormăie adagial, parcă pentru a forța reușita: "De altminteri, am o mie de soluții!" Trăiește un moment de limfatism febril. Ne lăsăm în mâna lui, ca niște copii obosiți. Peste o jumătate de oră avem la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ." Vineri, 23 ianuarie 1981 Turul Păltinișului, făcut după micul dejun, începe în frig și ceață deasă. Noica vorbește cu fularul la gură, către sfârșitul plimbării va gesticula inspirat, cu fularul în mână și paltonul fluturând; a fost cea mai splendidă perorație peripatetică a zilelor acestora. S-a încălzit treptat, asemeni unui angrenaj care-și atinge prin urniri succesive punctul de forță maximă, dar care o dată ajuns aici se dezlănțuie în certitudinea propriului său ritm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mă, am scăpat de mine. Am scăpat de condiția somatică, fără să mai trebuiască să o transform în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre ei - pot intra ușor în asceză.") La Câmpulung a fost găsit în cameră, îmbrăcat în palton, cu șoșoni și cu căciulă, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla în mijlocul camerei înghețase. "Dumnezeul culturii", singurul în care credea și la judecata căruia era încredințat că va fi chemat, laolaltă cu toți trebnicii și netrebnicii acestei culturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața în înțelegerea gândului lui, "paltonul lui Noica" înseamnă altceva decât pentru cel care intră în cabană știind doar că Noica a fost "un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața în înțelegerea gândului lui, "paltonul lui Noica" înseamnă altceva decât pentru cel care intră în cabană știind doar că Noica a fost "un mare filozof". Îmi amintesc în acest sens de cele spuse de Niky M. privitor la vizita pe care i-o făcuse lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hunedoara, Prea Sfinția Sa Timotei. Seviciu, în biroul directorial, mâncând cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro, verde și roz de pe niște platouri risipite pe o masă mare așezată în mijlocul camerei. Regina stă de vorbă cu arhiepiscopul care, peste sutană, poartă un palton gros gri, deși în cameră este cald. Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa, întrucît, peste o jumătate de oră, va coborî pe scenă, păstrîndu-și paltonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
palton gros gri, deși în cameră este cald. Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa, întrucît, peste o jumătate de oră, va coborî pe scenă, păstrîndu-și paltonul, și voi lua loc lângă el pe una dintre sofalele din catifea galbenă instalate acolo anume pentru noi. Nu știu de ce suport greu, iarna, să văd într-o încăpere oameni îmbrăcați ca pentru afară. Spectacolul cuiva care, îmbrăcat de stradă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faptul că rămâne, că întîrzie, că nu mai pleacă, te blochează, dimpotrivă, într-un soi de stand by pe care nu l-ai prevăzut. Această suspendare silnică și arbitrară a curgerii realității, această pană meschină băgată de un om în palton în roata timpului creează o așteptare pentru care, psihologic, nu ești pregătit. De fapt, cred că răul mi se trage de pe la 10 ani și trebuie pus în seama unui unchi din Caracal, fratele mamei care, de câte ori venea în București, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la noi în Cotroceni, își termina treburile și își lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la 10 dimineața. Dormea în cameră cu mine. La ora 7, când deschideam ochii, îl vedeam așezat pe un fotoliu, în mijlocul camerei, cu paltonul pe el și cu căciula pe cap. Mâna dreaptă era sprijinită de mânerul unei valize lipite de fotoliu. Stătea așa, neclintit, proiectat în iminența plecării, cu paltonul pe el și căciula pe cap, până la ora 9, când se ridica, își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
7, când deschideam ochii, îl vedeam așezat pe un fotoliu, în mijlocul camerei, cu paltonul pe el și cu căciula pe cap. Mâna dreaptă era sprijinită de mânerul unei valize lipite de fotoliu. Stătea așa, neclintit, proiectat în iminența plecării, cu paltonul pe el și căciula pe cap, până la ora 9, când se ridica, își lua rămas-bun de la toți și pleca la gară. N-am reușit niciodată să aflu nici de la el, nici de la ceilalți, cărui zeu îi jertfea intervalul dintre orele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În orice caz, în mai multe rânduri vreme de o oră, de la 4 la 5 astăzi după-amiază, stând pe sofa pe scena Teatrului din Arad, m-am pomenit proiectat, de câte ori îl vedeam cu coada ochiului lângă mine pe Sfinția Sa, în palton și cu potcap, în anii, de altminteri fericiți, ai copilăriei mele din Cotroceni. Deocamdată însă, cum spuneam, Sfinția Sa vorbește cu Majestatea Sa Regina, principesa cu principele vorbesc retrași într-un colț, Regele stă singur lângă masa cea mare, tocmai a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc. Camera lui Noica va rămâne intactă, fără nimic muzeal în ea, cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor (ibricele de pe sobă, cana și lingurița de pe măsuță, pipa și scrumiera de pe noptieră, paltonul și căciula în cuier, pămătuful de bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează" plafonul și pereții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de scris a tatălui țăcănind În casele În care Își petrecuse diversele etape ale copilăriei și adolescenței, pînă cînd Își părăsise familia și Își cumpărase la rîndul lui o mașină de scris din banii dați de mama lui pentru un palton. Franz Weyergraf fondase o editură, crease o revistă, ținuse conferințe, condusese mai multe librării, acceptase să fie membru În juriul Oficiului catolic internațional de cinema la festivalurile de categoria A: Veneția, Cannes, San Sebastián. Fusese, avant la lettre și Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ziua aceea, Într-un cimitir În care nu se mai Întorsese niciodată de atunci, cînd se Îndepărtase cu inima strînsă de mormînt, năuc precum un boxer care nu s-a așteptat la lovitura pe care a primit-o, Închizîndu-și paltonul și veghind asupra mamei sale pe care o văzuse gata să se prăbușească și care era susținută de fetele ei? Nu era un tip care se decide ușor: douăzeci de ani mai tîrziu, cartea era tot nescrisă. Sau, mai curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fotbalist, seminarist poate, și descopereau În cele din urmă un puști ascuns cu timiditate În spatele tatălui său. Mă așezam Întotdeauna În fundul sălii. Eram miop și aș fi preferat să stau mai aproape de ecran, dar tata avea obiceiul să-și pună paltonul și pălăria pe un scaun din ultimele rînduri și Îmi cerea să am grijă de ele. Era nervos Înainte de Începutul filmului. Scotea niște hîrtii din buzunar și le mai citea o ultimă oară Înainte ca unul dintre organizatori să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
revistă pe care o conduce marele istoric al Bisericii, Daniel-Rops. Îi dau cuvîntul“. De ce nu se preciza niciodată că Franz Weyergraf era tatăl a șase copii, cinci fete și un băiat, François, pe care-l zăriți acolo, În fundul sălii, păzind paltonul tatălui și ocupat să-și curețe ochelarii ca să citească mai bine subtitlurile? Tata Îi mulțumea scurt gazdei - cîteva cuvinte, dar cuvinte rostite cu obișnuita sa căldură, căci era un om extrem de cald, iar eu ghiceam reacția sălii: „Ce formidabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a fost de partea profesorilor, și Încă În mod violent. CÎnd mă plîngeam de o notă nedreaptă sau de o măsură disciplinară idioată, era mereu de partea mea. Trebuia uneori să-l temperez, pentru a-l opri să-și Îmbrace paltonul și să meargă să-l scuture pe nefericitul dascăl de care mă plînsesem. Mi-ar fi dat dreptate Împotriva Întregului pămînt cînd eram Îndreptățit sau cînd apăram idei care combăteau rutina manualelor școlare. Cu pretinsa mea pastișă după Greața, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fără a se opune intrării lui Parfion Rogojin și a celor zece sau doisprezece oameni care îl urmau. Ceata era extrem de variată și se remarca nu numai prin diversitate, ci și prin diformitate. Unii intrau așa cum fuseseră pe stradă, în paltoane și cojoace. Ce-i drept, nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea menirea să-l sprijine. Pe lângă Lebedev, mai era aici și crețul Zaliojev, care își aruncase blana în antreu și intrase degajat, cu aere de fante; cu el mai semănau la maniere doi-trei domni, probabil comercianți. Unul era într-un palton semicazon; altul era un ins mic și foarte gras, care râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se potolea și țipa în așteptarea sânului slăbănog. Pe canapea dormea alt copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în care erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu ceai și zăceau uitate niște bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răsună pe terasă. Apoi urmă un moment de extremă panică. Iată ce se întâmplase: Apropiindu-se de scara care cobora de pe terasă, Ippolit se opri, ținând în mâna stângă cupa și băgându-și mâna dreaptă în buzunarul lateral drept al paltonului său. Keller avea să susțină ulterior că Ippolit își ținuse și mai înainte mâna în buzunarul drept, încă pe când vorbea cu prințul și-l apuca cu stânga de umăr și de guler și că tocmai această mână dreaptă, susținea Keller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]