1,950 matches
-
cu o politețe exagerată. Apoi Îi puse bine Într-unul din buzunare. Dacă nu vă supărați, vă rog să vă faceți comod aici, doar douăzeci de minute; eu o s-o duc pe soția dumneavoastră În camera de alături. — Ține-mi paltonul și pălăria, Îi spuse Viv lui Reggie cu răceală. I le luă și Întinse mîna să-i prindă degetele. — O să fie bine, spuse el, Încercînd să-i Întîlnească privirea. O să fie OK. Ea Își retrase degetele. Ceasul de perete arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
domnului Imrie: Așa ar trebui să arate? — Puțin slăbită, cum am spus. Graviditatea ușor avansată a complicat Întru cîtva lucrurile, asta-i tot. Rețineți ce v-am spus despre stările de vomă și crize... Reggie Înghiți În sec. Își Îmbrăcă paltonul și apoi o ajută pe Viv să se Îmbrace. Ea se sprijini de brațul lui. Era nouă fără zece. Ieșiră cu toții În hol, iar domnul Imrie Închise ușa sălii de așteptare și apoi, În pas ușor, traversă și Închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu-și dăduse jos paltonul și pălăria. Rămase așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i e bine. CÎnd ea Îi dădu drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te Întinzi În pat? Vrei să te duc? Ea refuză, clătinîndu-și capul, incapabilă să vorbească. Își deschise ochii, și-i Închise la loc, de parcă pleoapele Îi atîrnau grele. Reggie Îi puse mîna pe frunte și-i strînse mai mult gulerul paltonului În jurul gîtului. Își scoase pantofii din picioare și se așeză pe podea, sprijinindu-și capul de genunchii ei. — Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva, zise el. Stătură așa mai mult de o oră. Arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mîna. — Trebuie să existe ceva care să-l oprească. Ai mai putea lua mai multe aspirine. — Aspirinele n-or să facă nimic, nu-i așa? E mai bine decît nimic. Era tot ce aveau. Ea bîjbîi prin buzunarul de la palton și scoase flaconul. Mai luă trei tablete, mestecîndu-le așa cum procedase Înainte; el Îi mai dădu o gură de brandy și bău restul. Traseră lanțul toaletei și urmăriră cum apa țîșnește În vas. CÎnd se liniști, la suprafață era rozalie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oprească, dar atît de lipsită de vlagă, că suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși de cauciuc. Probabil că erau hainele pe care le avea pregătite pentru momentul În care suna Alarma. Răsufla din greu după ce urcase scările, și se vedea că n-avea un dinte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Du-te! Ce mai aștepți? O să prinzi una Înainte să sune sirenele. Spune-le să vină repede. Spune-le că-i o chestiune de viață și moarte! Reggie se răsuci și o luă la goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă din tine așa? Îi puse mîna pe umăr. MÎna Îi tremura. Nu crezi c-ar fi mai bine să te Întinzi? Viv clătină capul refuzînd. — Vreau să stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai simțea hurducăturile, i se părea că e undeva, suspendată. Credea că, pierzînd atîta sînge, probabil că Începuse să plutească. Ca prin vis, o văzu pe Kay adăugînd ceva la eticheta prinsă de guler, apoi bîjbîiind printr-un buzunar al paltonului; apoi simți că Îi ține degetele și i le strînge. Kay o luase de mînă. Strînsoarea Îi era lipicioasă; Viv o prinse mai tare ca să nu dispară plutind. Deschise ochii și o privi pe Kay. O privea așa cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-aici, atîta. Dar ascultă-mă o clipă. Acum vorbea În grabă. Se uită peste umăr, apoi Îi atinse fața. Mă asculți? Uită-te la mine... Cartea ta de indentitate și cartelele, Vivien. Ți-am făcut o gaură În căptușeala paltonului. Poți zice că le-ai pierdut cînd ai căzut. Bine? Mă Înțelegi, Vivien? Viv Înțelegea, dar mintea Îi rătăcea spre altceva care i se părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încă prăbușită acolo. Gardianul găsise o bucată de perdea și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi facă.” G.L.U.P.I. Hotărârea mirilor Când au văzut ce-au câștigat, S-au hotărât cu mult elan, Să meargă iar la cununat, De câte două ori pe an. Soțul meu de revelion „Mi-a dat o stofă de palton, De-o să vă pun pe toate-n cofă. ” „Al meu mi-a luat magnetofon, Căci el, desigur, are stofă.” Curtezanul Flori mi-aduce, curte-mi face, Vine pus la patru ace, Mi-a PROPUS în multe rânduri, Că-mi vine
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
-o cadou de la Georgiana de ziua mea, anul trecut), am deschis ușa și am văzut o siluetă neclară care mă privea în tăcere. Era un tânăr înalt și subțire, avea plete negre, ochi cenușii și era înveș mântat într-un palton lung până la pământ. Mi-a aruncat o singură privire, chemătoare și gravă, mi-a atins obrazul cu o mână udă, mirosind a mare, și eu l-am urmat, hipnotizată. Coboram scările în urma lui, privindu-l cum pășește prin aer fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la Georgiana. M-ai lăsat singură, în paltonul meu în carouri peste rochia galbenă și în cizmele negre cu toc jos, mult mai comode decât pantofii ăștia nenorociți care mă bat insuportabil! încerc în mod discret să-mi scot picioarele din pantofi, care mă strâng din ce în ce mai tare la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de mână, văd că ești înghețată! Mergem undeva, să nu răcești! Mă las trasă de mână, neîncrezătoare. Intrăm într-o cofetărie. Pe sub paltonul în carouri port uniforma. M-am schimbat în uniformă la Georgiana, înainte de plecare, și mi-am pus rochia galbenă din triplu voal într-o pungă de plastic albă, pe care o car și acum după mine; tot în pungă am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă de blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum Yves Saint Laurent, tata cu palton negru gros. Eu așa i-am simțit că pleacă - impu nători și foarte pregnanți. (Pe cât de imaterială și imprecisă mă simt eu întotdeauna, pe atât de pregnanți și de materiali îmi par ei.) îmi adusese niște desene și era nerăbdător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate cu funde albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
năclăiala mediocrității. Așa o fi? E târziu, iar eu încă nu am încropit nimic. Te rog, ajută-mă să scriu prima pagină! Numai tu mă poți inspira! îmi întinzi mâna, grav, și mă tragi după tine. Ești îmbrăcat în același palton negru, lung până la pământ. Coborâm în fugă scările, fără să atingem treptele, și abia când ieșim afară și mergem de mână până apare marea știu că visez. — Of, e doar un vis, Edo! Ai venit în vis pentru că ți-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu mine pe spinarea unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a edificiului, recomandând o altă locație de hotel. Târându-și picioarele grele și maleta-diplomat, rupse omătul, încă la două adrese de hotel, unde fu întâmpinat cu același refuz: E ful, șefu', nu mai avem locuri! Constatându-i starea bahică evidentă, paltonul descheiat și fularul în vânt, ca la mirele întârziat, grăbind către propria cununie de la biserică, atât flăcăii bruneți în vestoane cărămizii de la recepție, cât și păroasele gorile din apropiere îl tratară cu dispreț, luându-l peste picior și recomandându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi prima dată când umple de plumbi măruntaiele cuiva... Înainte de plecarea către aeroport, Vladimir se bărbieri, își lustrui pantofii cu peria de încălțăminte pe care o așeză cu grijă la locul ei, rândui civilizat velințele de pe patul larg, își luă paltonul de pe umeraș și maleta-diplomat din dulăpașul în care se țin bidoanele de lichid pentru curățenie, printre care o ascunsese grijuliu. În văzul unui buldog de la recepție, ce avea niște ochi de broască, și al altor două cameriste, care traversau holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca jertfa să fie primită, se cuvine săvârșirea călătoriei pe jos, apostolește! Nu cu avionul și cu ispita gagicilor în coastă, în față și în spate!... Doamna cu ciorapi de mătase foarte ajustați pe picior, cu eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că începe să se desprimăvăreze. Vin, acuși, berzele, Năică... Se încălzește și drumul nostru spre Pământul Sfânt, fiindcă, pricepi și tu, măi bombălăule, că o să ne îndreptăm către sud, către miazăzi! De cald ce o să ne fie, o să ne aruncăm paltoanele de pe noi... Sau, mai bine, nu! Le vindem la bazar, la Giurgiu, înainte de a trebui să trecem Dunărea, măi... Da, măi Vla-dimi-re! încuviință Calaican. De mân-care fa-cem rost, că nu ne grăbim: dru-mețim apostolește, cum e rânduiala! Eu îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]