1,655 matches
-
general, la fel de inteligenți ca și cimpanzeii, și aveau aptitudini mult superioare în ceea ce privește limbajul. Folosind limbajul semnelor sau tastaturi de computer, câteva primate non-umane stăpâneau aproximativ 150 de cuvinte. Însă această valoare reprezintă doar o medie, pentru un papagal cenușiu. Unii papagali cenușii au un vocabular de o mie de cuvinte. Așa că ei au nevoie de genul de interacțiune și stimulare din cadrul unui mediu uman. Nu pot fi lăsați într-o incintă pentru animale, printre șoareci și hamsteri, deoarece ar înnebuni, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nevoie de genul de interacțiune și stimulare din cadrul unui mediu uman. Nu pot fi lăsați într-o incintă pentru animale, printre șoareci și hamsteri, deoarece ar înnebuni, din cauza lipsei de stimulare. De fapt, activiștii pentru drepturile animalelor cred că mulți papagali cenușii sunt deranjați mintal, ca rezultat al interacțiunii insuficiente. E ca și cum ar fi ținuți într-o celulă izolată, ani de zile. Un papagal cenușiu are nevoie de interacțiune cel puțin la fel de mult ca o ființă umană. Ba chiar de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
hamsteri, deoarece ar înnebuni, din cauza lipsei de stimulare. De fapt, activiștii pentru drepturile animalelor cred că mulți papagali cenușii sunt deranjați mintal, ca rezultat al interacțiunii insuficiente. E ca și cum ar fi ținuți într-o celulă izolată, ani de zile. Un papagal cenușiu are nevoie de interacțiune cel puțin la fel de mult ca o ființă umană. Ba chiar de mai multă, după părerea unor savanți. Gerard fusese antrenat să stea pe deget și începuse să vorbească repede. Avea deja un vocabular dezvoltat atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
camera de zi, spusese: — Hei, frumos loc, Gail. Bagă mare! Din nefericire, prinsese bucăți de argou american, de la televizorul pe care-l urmărise în laborator. — Mă bucur că îți place, Gerard, zise ea. — Tocmai am spus asta și eu, spuse papagalul. — Vrei să spui că nu îți place? — Vreau să spun că tocmai am spus asta și eu. — OK. — Doar o observație. — Bine. Am înțeles. Făcu imediat câteva notații într-un jurnal. Modul în care vorbea Gerard se putea dovedi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se putea dovedi foarte important. Unul dintre scopurile experimentului genetic era să vadă în ce măsură savanții puteau modifica comportamentul inteligent al animalelor non-umane. Primatele erau scoase din discuție - prea multe reguli și reglementări - dar oamenii nu erau la fel de sensibili în cazul papagalilor. Nu existau comitete de etică pentru supravegherea experimentelor pe papagali. Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era să vadă în ce măsură savanții puteau modifica comportamentul inteligent al animalelor non-umane. Primatele erau scoase din discuție - prea multe reguli și reglementări - dar oamenii nu erau la fel de sensibili în cazul papagalilor. Nu existau comitete de etică pentru supravegherea experimentelor pe papagali. Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oamenii nu erau la fel de sensibili în cazul papagalilor. Nu existau comitete de etică pentru supravegherea experimentelor pe papagali. Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva. Papagalii nu folosesc cuvântul „eu“, când se referă la ei înșiși. În general, atunci când folosesc pronumele personal, o fac pentru a cita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sensibili în cazul papagalilor. Nu existau comitete de etică pentru supravegherea experimentelor pe papagali. Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva. Papagalii nu folosesc cuvântul „eu“, când se referă la ei înșiși. În general, atunci când folosesc pronumele personal, o fac pentru a cita pe altcineva. Întrebarea era dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva. Papagalii nu folosesc cuvântul „eu“, când se referă la ei înșiși. În general, atunci când folosesc pronumele personal, o fac pentru a cita pe altcineva. Întrebarea era dacă un papagal transgenic avea să folosească vreodată cuvântul „eu“ în mod conștient. Iar Gail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva. Papagalii nu folosesc cuvântul „eu“, când se referă la ei înșiși. În general, atunci când folosesc pronumele personal, o fac pentru a cita pe altcineva. Întrebarea era dacă un papagal transgenic avea să folosească vreodată cuvântul „eu“ în mod conștient. Iar Gail Bond avea impresia că Gerard tocmai făcuse asta. Era un început bun. Soțul ei, Richard, nu păruse prea interesat de noul sosit. Singura lui reacție fusese să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pasărea, care stabilea o legătură emoțională cu ea, care o ținea pe umăr cea mai mare parte a timpului. Și care, se părea, primea ajutor de la acea pasăre. Gail fixă camera pe un trepied, reglă focalizarea și o porni. Unii papagali africani cenușii știau să numere și se spunea că unii aveau chiar o înțelegere rudimentară a conceptului de zero. Dar nici unul nu era capabil să facă singur calcule matematice. Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tu ce scrie, repetă Gerard. Sărea de pe un picior pe celălalt, pe stinghia lui, devenind iritat. Se uita mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de asta, întoarse calmă pagina, ca să-i arate un alt exercițiu. — Acum. Cât face dacă din douăzeci și trei scădem nouă? — Paisprezece. — Foarte bine. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând vocea soțului ei. — Gerard, începu ea. O voce de femeie: — Oh, Richard, a trecut atât de mult ... Tăcere. Sunetul unui sărut. Gail încremeni, uitându-se la Gerard. Papagalul continuă, abia mișcându-și ciocul. Era ca un casetofon. Vocea de femeie: — Suntem singuri? Da, spuse soțul ei. Copilul se întoarce abia la trei. — Și ... ăă ... — Gail este la o conferință în Geneva. — Oh, deci avem toată ziua la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles, am alergat imediat în stradă, dar dispăruse. Ticălosul se chinuia să nu zâmbească. — Richard, este o problemă foarte serioasă. E un animal transgenic. Dacă scapă, e posibil să își transmită genele și altor papagali. Te asigur că a fost un accident. — Unde e Nadejda? — Vine la prânz, acum. M-am gândit să reduc cheltuielile. — Are telefon mobil? — Tu ai angajat-o, iubire. — Să nu-mi spui mie „iubire“. Nu știu ce-ai făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Te asigur că a fost un accident. — Unde e Nadejda? — Vine la prânz, acum. M-am gândit să reduc cheltuielile. — Are telefon mobil? — Tu ai angajat-o, iubire. — Să nu-mi spui mie „iubire“. Nu știu ce-ai făcut cu papagalul, dar e o problemă foarte serioasă, Richard. — Nu știu ce să-ți spun, replică Richard, ridicând din umeri. Bineînțeles, asta-i distrugea toate planurile. Intenționaseră să publice totul online, în luna următoare și, desigur, aveau să înceapă să apară strigăte din toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unic în lume, spuse Barton. Soția ta iubește animalele, nu? — Are propria ei grădină zoologică, chiar acolo, pe proprietate. — Și are și păsări? — Iisuse. Cred că peste o sută. Avem cintezoi și în solar. Ciripesc toată ziua. Ea îi împerechează. — Papagali? De toate felurile. Slavă Domnului, nici unul nu vorbește. N-a prea avut noroc la papagali. — Norocul ei e pe cale să se schimbe. Barton oftă. — Nu mai vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l vrea, spuse Richard. E unic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
chiar acolo, pe proprietate. — Și are și păsări? — Iisuse. Cred că peste o sută. Avem cintezoi și în solar. Ciripesc toată ziua. Ea îi împerechează. — Papagali? De toate felurile. Slavă Domnului, nici unul nu vorbește. N-a prea avut noroc la papagali. — Norocul ei e pe cale să se schimbe. Barton oftă. — Nu mai vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l vrea, spuse Richard. E unic în lume. Plec mâine dimineață, la șase, mormăi Barton. — O să te aștepte în avion, zise Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cintezoi și în solar. Ciripesc toată ziua. Ea îi împerechează. — Papagali? De toate felurile. Slavă Domnului, nici unul nu vorbește. N-a prea avut noroc la papagali. — Norocul ei e pe cale să se schimbe. Barton oftă. — Nu mai vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l vrea, spuse Richard. E unic în lume. Plec mâine dimineață, la șase, mormăi Barton. — O să te aștepte în avion, zise Richard. Capitolul 50 Rob Bellarmino zâmbi liniștitor. — Ignorați camerele, le zile el puștilor. Erau în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea nevasta. Gândul la ea îi întunecă dispoziția. Se uită la papagalul care stătea pe stinghie, în camera de zi a avionului. — M-ai răpit, spuse papagalul. — Cum ziceai că te cheamă? întrebă Barton. — Riley. Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea nevasta. Gândul la ea îi întunecă dispoziția. Se uită la papagalul care stătea pe stinghie, în camera de zi a avionului. — M-ai răpit, spuse papagalul. — Cum ziceai că te cheamă? întrebă Barton. — Riley. Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu-l prindea nevasta. Gândul la ea îi întunecă dispoziția. Se uită la papagalul care stătea pe stinghie, în camera de zi a avionului. — M-ai răpit, spuse papagalul. — Cum ziceai că te cheamă? întrebă Barton. — Riley. Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry? Îți convine? Nu, spuse papagalul. Deloc. — De ce? — E stupid. E o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cheamă? întrebă Barton. — Riley. Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry? Îți convine? Nu, spuse papagalul. Deloc. — De ce? — E stupid. E o idee stupidă. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Chiar așa? zise Barton Williams, pe un ton ușor amenințător. Williams știa că era un simplu animal, dar nu era obișnuit să i se spună că e prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era un magazin elegant din Shaker Heigths. În magazin erau mai mult căței. Tânărul din spatele tejghelei era drăguț, poate puțin mai mic ca vârstă decât Jenny. Avea un corp frumos. Ea intră, ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui scria Stan Milgram. — Bună, Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem, spuse Stan. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cum se spune, zise Stan. Columbus este Cleveland, fără pompă. Pasărea nu spuse nimic. — Știi ce înseamnă „pompă“? — Da. Taci și condu. Gerard părea țâfnos. Și nu ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
căutat acolo, franțuzoii l-au căutat peste tot ... Știu, nu e un film, e o poezie. — Fir-aș al naibii! Acum avea accent englezesc. — Renunț, spuse Stan. — Și eu, zise Gerard, cu un oftat teatral. Cât mai avem? — Trei zile. Papagalul se uita pe fereastră, la orașul pe lângă care treceau. — Ei bine, ei sunt salvați de binecuvântările civilizației, spuse el, cu vorbirea tărăgănată a unui cowboy. Și începu să scoată sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]