1,572 matches
-
Vele 6306.3 kg S 17.40.22.70 Saltele pneumatice și alte articole de camping (excl. storurile pentru rulote, corturi, saci de dormit) 6306 [.4 + .9] kg S 17.40.23.00 Parașute și rotoșute, părți și accesorii (inclusiv parașute dirijabile) 8804 kg S 17.40.24.30 Saci de dormit 9404.30 17.40.24.93 Articole pentru pat umplute cu pene sau puf (inclusiv plăpumi și plăpumi umplute cu puf, perne decorative, pufuri, perne) (excl. saltelele, sacii de
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter). Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat "Leonardo's Dream Machines", pentru o emisiune din 2003. Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și pentru o arbaletă gigant, au fost interpretate, realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu succes. Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile. În tinerețea lui Leonardo da Vinci, Florența era centrul Renașterii creștine, un focar
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
2/3 din navă nu se recuperează) a aterizat în condiții aproape normale pe pământ, conform programului, în zona stabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 kilometri sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului. Aterizarea a fost cu unele peripeții, parașuta deschizându-se cu 4 secunde întârziere, la mai puțin de 9.600 km cum era prevăzut, ceea ce a prilejuit tuturor mari emoții. Descriind momentele de imediat după aterizare, Prunariu relatează: ""Trecerea la greutatea normală a fost cumplită. Mă trezesc luat
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
prin ceață. A început să se audă un zgomot de motor și un camion se apropie de ei, tăind satul prăfuit. Așa a început după amiaza lungă de 14 octombrie 1944. Cu un nor de praf alburiu tras ca o parașută prin mijlocul Moiseiului tăcut, observat nu numai de cei doi foști soldați în armata horthystă, ci și de alți zeci de ochi, mult mai îndepărtați, decât ai acestora, ascunși în pădure. Mașina s-a oprit în hotarul dintre Moisei și
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
a Pământului), la o temperatură de 153 grade Celsius. Se presupune că a fost topită și posibil evaporată în straturile inferioare mult mai fierbinți. Chiar sonda Galileo a suferit o soartă similară, doar că mult mai rapidă (nefiind frânată de parașute), când a fost ghidată intenționat înspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteză de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prăbușiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
sau întind fire de semnalizare. Totuși, chiar și speciile care nu țes pânze pentru vânat, utilizează mătasea în mai multe moduri: masculii o folosesc la transferul spermatozoizilor, femelele la construcția coconilor, ca o funie de siguranță pentru speciile săritoare, ca parașute de către tinerii unor specii etc. Mătasea este produsă de glandele sericigene localizate în parte ventrală a opistosomei (în număr de până la 1000). Canalele acestor glande se deschid prin orificiile organelor filiere. Organele filiere sunt formațiuni mobile, tronconice terminate cu o
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
intrării în atmosferă a fost primită la ora 23:46 UTC. Semnalele radio primite la ora 23:53:44 UTC au confirmat că "Phoenix" a supraviețuit dificilei căderi și că amartizase cu înainte, încheindu-și călătoria de de pe Pământ. Desfacerea parașutei a avut loc cu 7 secunde mai târziu decât se aștepta, ceea ce a avut ca efect amartizarea într-un punct aflat la spre est de locul calculat, undeva spre marginea elipsei calculate. Camera High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE) de pe
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
se aștepta, ceea ce a avut ca efect amartizarea într-un punct aflat la spre est de locul calculat, undeva spre marginea elipsei calculate. Camera High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE) de pe "Marș Reconnaissance Orbiter" a fotografiat landerul "Phoenix" suspendat de parașuta să în timpul coborârii prin atmosfera marțiană. A fost prima oară când o navă spațială a fotografiat o altă în timp ce ateriza pe o planetă (Luna nefiind o planetă, ci un satelit). Aceeași cameră l-a fotografiat pe "Phoenix" la suprafață cu
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Santos" (corespondent lui Los Angeles, California), "Sân Fierro" (corespondent lui Sân Francisco, California) și "Las Venturas" (corespondent lui Las Vegas, Nevada). Jucătorii pot urca până la 800 m, pe Muntele Chiliad (bazat pe Mount Diabolo); pot sării din diferite locuri cu parașuta; pot vizita 12 orașele rurale, situate în cele trei regiuni: Red County, Flint County, si Bone County. Alte destinații notabile sunt Barajul Shermann (bazat pe Barajul Hoover), baza militară secretă 69 (corespondență Ariei 51 - ca și în realitate, și în
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
pentru a opera pe aeroporturi mici, fără infrastructură, fiind dotat cu scări în coadă. Această facilitate a fost exploatată în cadrul unui incident celebru - D. B. Cooper, un jefuitor de bănci american, a deturnat un astfel de avion și a sărit cu parașuta în timpul zborului, știind că dacă alegea un alt model, nu ar fi putut face acest lucru în siguranța. La fel, tot pentru operațiuni pe aeroporturi mici, avionul a fost dotat cu o sursă auxiliară de energie (APU), capabil de a
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
inamicului în forțe și mijloace le-a pecetluit însă definitiv soarta". După ce rușii au ocupat aerodromul Pitomnik, la 16 ianuarie 1943, luând celor încercuiți orice posibilitate de evacuare a răniților, aprovizionările s-au mai putut face doar prin lansări cu parașuta, Condițiile de trai - precizează jurnalul de operații - devin din ce în ce mai grele. Inamicul, gerul și lipsa fac ravagii în rândul oamenilor ale căror eforturi devin titanice. Cercul se restrânge neîncetat până ajunge sub zidurile Stalingradului". Ultima zi de rezistență a fost 2
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
motor Bristol Jupiter VII F. Primul prototip a zburat în octombrie 1930 cu pilotul Bolesław Orliński la manșă. Însă, în toamna anului 1931, pilotul Ludomił Rayski a pierdut controlul avionului, acesta prăbușindu-se, pilotul reușind însă să se salveze cu parașuta. În urma unor modificări constructive, cel de al doilea prototip a fost acceptat în înzestrarea Forțele Aeriene Poloneze sub denumirea de PZL P.7a. PZL P.7 a intrat în înzestrarea Forțelor Aeriene Poloneze la începutul anului 1933, înlocuind modelele PWS
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
ul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare. Echipamentul este format din: aripă, seletă, parașută de rezervă, cască, bocanci (cu gleznă - la aterizare exista pericolul ca pilotul sa calce stramb din cauza vitezei), geacă și pantaloni windstop (sau combinezon), mănuși, cagulă și aparatura de zbor (altivariometru sau GPS). ul este de multe ori privit ca un
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]
-
purifica înainte de căsătorie. Opera este importantă deoarece presupune o anumită îndepărtare a lui Cervantes de estetica realistă, cu elemente precum femeia care se aruncă dintr-o clopotniță și scapă nevătămată grație fustei sale, care se transformă într-un fel de parașută, sau ca personajele care pot prezice viitorul. Personajele principale pierd din claritatea conturului, deoarece adevăratul protagonist este un grup, din care fac parte și doi spanioli abandonați pe o insulă pustie, Antonio și fiul său, crescut pe insulă ca un
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a efectuat o aterizare de urgență la RAF Coningsby. Roata din față n-a reușit să coboare, prin sistemele normale sau de urgență. Avionul a aterizat pe partea din față si a folosit frâne aerodinamice în timp ce și-a desfășurat simultan parașuta de frânare. Apoi partea din față a fost coborâtă ușor, minimalizând daunele avionului. Piloții au părăsit avionul îndată ce o scară a fost poziționată lângă avion. RAF Typhoon T1 a fost readus la service. La 9 august 2007, Ministerul Apărării din
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
engleză "Earth landing System" (ELS) ) erau grupate în jurul tunelului de andocare frontal. Compartimentul frontal era despărțit de cel central de o structură metalică bombată și era împărțit în patru subcompartimente dispuse la 90 de grade. Sistemul propriu-zis era format din parașutele principale, trei parașute pilot, două motoare pentru parașutele de încetinire, trei saci gonflabili, un cablu pentru macara, un container cu vopsea marină și un flotor pentru cabluri. "Modulul de comandă" avea centrul de masă decalat cam cu 30 de centimetri
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
System" (ELS) ) erau grupate în jurul tunelului de andocare frontal. Compartimentul frontal era despărțit de cel central de o structură metalică bombată și era împărțit în patru subcompartimente dispuse la 90 de grade. Sistemul propriu-zis era format din parașutele principale, trei parașute pilot, două motoare pentru parașutele de încetinire, trei saci gonflabili, un cablu pentru macara, un container cu vopsea marină și un flotor pentru cabluri. "Modulul de comandă" avea centrul de masă decalat cam cu 30 de centimetri de axa de
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
tunelului de andocare frontal. Compartimentul frontal era despărțit de cel central de o structură metalică bombată și era împărțit în patru subcompartimente dispuse la 90 de grade. Sistemul propriu-zis era format din parașutele principale, trei parașute pilot, două motoare pentru parașutele de încetinire, trei saci gonflabili, un cablu pentru macara, un container cu vopsea marină și un flotor pentru cabluri. "Modulul de comandă" avea centrul de masă decalat cam cu 30 de centimetri de axa de simetrie a capsulei. Din acest
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
manevrată prin mișcări de rotație imprimate de SCR. Aceste caracteristici permiteau amerizarea într-o zonă prestabilită, cu o precizie de câțiva kilometri. La 7,3 km altitudine scutul frontal era ejectat cu ajutoul unor pistoane cu gaz. Erau apoi scoase parașutele de încetinire, acestea reducând viteza capsulei la aproximativ 200km/h. La 3,3 km altitudine parașutele de încetinire erau abandonate și erau eliberate parașutele pilot care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
cu o precizie de câțiva kilometri. La 7,3 km altitudine scutul frontal era ejectat cu ajutoul unor pistoane cu gaz. Erau apoi scoase parașutele de încetinire, acestea reducând viteza capsulei la aproximativ 200km/h. La 3,3 km altitudine parașutele de încetinire erau abandonate și erau eliberate parașutele pilot care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur de 35 km/h. "Modulul de comandă" putea să amerizeze în siguranță cu 2 parașute, așa cum
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
3 km altitudine scutul frontal era ejectat cu ajutoul unor pistoane cu gaz. Erau apoi scoase parașutele de încetinire, acestea reducând viteza capsulei la aproximativ 200km/h. La 3,3 km altitudine parașutele de încetinire erau abandonate și erau eliberate parașutele pilot care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur de 35 km/h. "Modulul de comandă" putea să amerizeze în siguranță cu 2 parașute, așa cum s-a întâmplat în timpul misiunii "Apollo 15". A
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
cu ajutoul unor pistoane cu gaz. Erau apoi scoase parașutele de încetinire, acestea reducând viteza capsulei la aproximativ 200km/h. La 3,3 km altitudine parașutele de încetinire erau abandonate și erau eliberate parașutele pilot care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur de 35 km/h. "Modulul de comandă" putea să amerizeze în siguranță cu 2 parașute, așa cum s-a întâmplat în timpul misiunii "Apollo 15". A treia parașută era redundantă. Înclinarea "modulului de
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
altitudine parașutele de încetinire erau abandonate și erau eliberate parașutele pilot care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur de 35 km/h. "Modulul de comandă" putea să amerizeze în siguranță cu 2 parașute, așa cum s-a întâmplat în timpul misiunii "Apollo 15". A treia parașută era redundantă. Înclinarea "modulului de comandă" era controlată cu ajutorul a 12 motoare de manevră, fiecare având o forță de propulsie de 42 kgf (414N). 10 dintre acestea erau plasate
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
care facilitau deschiderea celor trei parașute principale. Viteza la impactul cu apa era în jur de 35 km/h. "Modulul de comandă" putea să amerizeze în siguranță cu 2 parașute, așa cum s-a întâmplat în timpul misiunii "Apollo 15". A treia parașută era redundantă. Înclinarea "modulului de comandă" era controlată cu ajutorul a 12 motoare de manevră, fiecare având o forță de propulsie de 42 kgf (414N). 10 dintre acestea erau plasate în compartimentul dorsal și 2 în compartimentul frontal, acestea din urmă
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
apogeul operațiunii, pe 16 aprilie 1949, un avion aliat ateriza în Berlin în medie la fiecare minut și fuseseseră livrate 12.941 tone în doar 24 de ore. Recipientele variau de la containere mari la pachețele cu bomboane sau ciocolată, având parașute minuscule destinate copiilor berlinezi. La zborurile de întoarcere erau evacuați copiii bolnavi. Avioanele erau aprovizionate și deținute de SUA, Marea Britanie și Franța, dar piloții și ceilalți membri ai echipajelor proveneau și din Australia, Canada, Africa de Sud și Noua Zeelandă. În total, au
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]