KorAP: Find »[drukola/base=para & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...74 >

1,831 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

-o În metrou: când vezi ce câștiguri Îi aducea, Îți dai imediat seama că investiția era primejdioasă. Croce Îl fura ca-n codru: Comandorul l-a lăsat, ca să fie sigur că banii nu vor ajunge nicicând la Ricardo. Foarte curând, paralele au Început să se topească. Lui Bonfanti i-au tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit să-și vândă căluții de polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
conștiințe arhitectonice. Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și defetist?! Nu vom irosi, desigur, nici o singură picătură de cerneală, nici un singur minut pentru a scrie și a face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
estetici. Ea s-a pretat tratamentului in extenso În poemele din Să te trezești cu noaptea-n cap. Cititorul mediu care, atras de aparenta simplitate a titlului, a Înfruntat achiziționarea vreunui exemplar n-a Înțeles nici deloc, nici puțin, câte parale făcea conținutul. A citit versul inițial: Căpcăun sălășluiește folcloric lipsit fără să presupună că Tulio al nostru arsese, ca și Hernán Cortés, etapele. Lanțul de aur era chiar acolo; era nevoie doar să-i fie restituite, una câte una, verigile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și mă trec sudori reci. Nușce-au pus În sosu tartar, da gustu ciudat nu pere. Mă gândesc la voi, mă gândesc la gașca dă la Molino, mă gândesc la duminicile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ai să spui c-am luat baremi un firfiric. I-am zis adevărurile dă la obraz și p-ormă mi-am Îndesat În cap cu ambele gheare canotiera neagră până ce boru mi-a ajuns pă umeri. La ce-oi vrea parale, dacă tot iești neam dă măscărici? mi-a strigat oligarha dă pă divan, da mandea ieram d-acu În vestibulu dă la bucătărie și n-am auzit-o. Mă jurământez c-am ajuns la ieșire În stare avansată dă fierbere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ziar În mână. Am ieșit fără să-i las timp s-o strângă p-a mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape n-am lipit geana dă poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
din Chile. Vigonie. În original, Once, „Unsprezece“, numele unui cartier din Buenos Aires, al gării și pieței aferente acestuia. Conacul Necunoscutului. În 1965, la 23 de ani după scrierea acestei povestiri, J.L. Borges a publicat un mic volum de versuri intitulat Para las seis cuerdas (Pentru cele șase coarde). Printre poeme se numără și El Títere (Marioneta). Iată cum sună, În traducere românească, prima și ultima strofă a acestui poem: „Îl cânt pe fantele care/ Trona ca o nestemată/ În Triumvirato, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

să existe un pericol și din partea unde nici nu-ți trece prin cap că ar putea fi. Doi ofițeri superiori, în retragere sau în rezervă, tot aceea este, ofițerul e ofițer pînă îl vîri la doi metri sub iarbă, cheltuie parale, își bat mintea și toate astea pentru că vor să întoarcă țara pe dos; au ieșit din cazarmă și au dat de lume și lumea li se pare mai rea decît stabilimentele de la Crucea de Piatră. Vor să facă ordine, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un capitol politic ce ar fi înfierbîntat niște minți mai puțin coapte". Și-a zis că așa, ca măsură de prevedere, nici nu era foarte rea, dar nu în Vladia, acolo toată lumea se știa cu toată lumea și toți știau cîte parale fac și pe față și pe dos, n-ar mai fi însemnat nimic să-i vezi numele unuia pe firmă, chiar nimic. După ce au terminat cu firmele cei doi s-au apucat de fațadele caselor. Nu erau ele nemaipomenit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan pus la punct, organizația asta de trei parale, cel puțin așa arăta pe dinafară, prindea viață, acționa, făcea încă un pas, încă un salt. Singura întrebare care se punea în această situație era se va ajunge vreodată ca acolo, de unde se închidea și se deschidea circuitul electric, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940

tu în școală? De învățat înveți prost, hoț ești și ai și bursă ca Dobrinescu!" Își arăta dinții într-un surâs încremenit, încă inocent, și nu zicea nimic. Pentru fete nu manifesta nici un interes ca și când le cunoștea el, știa câte parale fac. "Tu, să ajungi învățător? exclamam eu furios (învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el). Și cum să pedepsești tu un copil care a șterpelit ceva? Nici n-o să-l pedepsești, o să râzi în sinea ta și o să

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

pe Petrache... — Da’ n-am, părinte, vai de capul meu! prinse a se căina Petrache, cu spaimă, apucându-se cu mânile de păr; n-am! iaca și domnul primar știe, nu merge negustoria, și trebuie să plătesc o mulțime de parale la perceptor... —Stăi, Petrache, zise popa; nu-i vorba de asta! Nu! întări primarele, nu-i vorba de asta. Nu! răsuflă Petrache, atunci de ce? —Stăi, omule, ascultă... înțelegi că... lucrurile nu trebuie să le știe fiecare... Châm-châm! vezi, dacă omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii verzi, iuți la privire. Dumitrache Hazu își cercetă în car sumanul și traista, după aceea se îndreptă, nalt, și-și pipăi în chimir punga plină de parale: două hârtii de câte douăzeci și celelalte carboave. —Apoi de-acu mergem, zise el. Ion Băieșu, vorbind cu boii lui, chemându-i pe nume: Duman și Joian, îi puse la jug; după aceea îi apucă de funie și prinse a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și în căldura verii, departe, în stânga drumului mare. Băieșu plesni din bici pe deasupra boilor și zise: —Ai luat preț bun pe juncani... Iaca, și eu am dat o mulțime de bani pe boi... Și acu trebuie să închipuiesc și niște parale pentru suhat... — Da, răspunse Dumitrache, suhatu-i scump; iarbă nu lipsește, a dat Dumnezeu, dar dacă-i a boierului, ce poți face? Dai cât cere. De aceea m-am gândit și eu să vând juncanii. O păreche de boi mi-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
face? Dai cât cere. De aceea m-am gândit și eu să vând juncanii. O păreche de boi mi-i destul... Apoi da, o păreche de boi e destul... Un răstimp de liniște. — Mai am și eu o leacă de parale, zise Hazu, mai pun ce-am luat acu ș-am să încep o căsuță nouă, șindilită... Casa bătrânească e prea veche... Ca lucru vechi, nu mai ține mult... Cum ajung acasă, de mâne încep a căra bârne... —Așa-i, rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mine: Și rochiță de matasă a dat-o, cucoane Petrache... Acu nici cu ce se îmbrăca n-are. Eu tot sunt cu dragoste pentru dânsa și vreau să-i cumpăr alta. Ș-acu vă rog să-mi dați vreo două parale, cucoane Petrache... Mi-i cam rușine mie, da’ ce să fac? De acu, dac-am primit-o, trebuie s-o îmbrac... Azi îi duminică, nu mai am vreme... Da’ duminica viitoare vreau să mă reped pân’ la Eș... —Bine, Neculai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
focului cu tresăriri și bâzâiri încete. Da’ eu ce fac? zise deodată hoțul de lemne... Eu zic una, boierul zice alta... Cucoane! șopti el cu durere, cucoane! am asudat ani de zile pe lanurile dumnitale; dă-mi v’o două parale să-mi cumpăr păpușoi pe iarnă... Acu eu zic altfel: mă duc să-mi vând boii că n-am ce le da de mâncare... Răstimp de tăcere. Și pe urmă alt glas, o plângere adâncă, o rugare chinuită, de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
parte și spunea: Pân-acu, slavă Domnului, nu mi-a mers rău; da’ am de gând să mă las de toate celelalte afaceri și să rămân cu pământ... Am să mai iau în arendă... Acuma numai cu pământul se câștigă parale... Și ofițerul tânăr da din cap; pe când Beti suspina cu dragoste: — Are să deie Dumnezeu, tată, să izbutești... Și cum sta pe scaun, și-a ridicat ochii mari, negri și sprâncenați, spre oaspete, și parcă avea flăcări în priviri; iar zâmbetu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Iar băiatul a mai răsuflat, s-a dezghețat și, pentru că n-avea mai mult de patru clase primare, a intrat practicant la judecătorie. Da-i un băiat frumos... șoptea Tudorița; și deștept, și nu se teme de nimeni... Totdeauna are parale în buzunar... Și umblă bine îmbrăcat... Toate fetele se uită după dânsul... Dar el nu se uită la nimeni... Fata lui Sanis asculta cum se înmlădie în înserarea caldă glasul Tudoriței, apoi, după ce fata picherului tăcu, ea ridică ochii, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de judecător, unde de grefier, cum să faci pe om să scoată punga, cum să te ridici în vârful degetelor și să-ți afunzi privirea spre francii și spre gologanii cu amar adunați, cum să știi să scoți para după para... Era o luptă în adevăr, pe care Ștefan Bucșan știa s-o ducă totdeauna la bun sfârșit, cu grabă și cu cruzime. Acolo, în grefă, își făcuse tânărul toată învățătura înaltă a vieții. Acolo învățase să rabde o privire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie... Cam greu, tată... Picherul își sorbea încet paharul de vin și se întorcea holbat la dânsa: —Ce-ai spus? Zestre? parale? Da’ ce? eu cu lux te-am învățat? Să nu-mi spui fleacuri, că eu nu știu multe... Cui îi place, așa să te ieie... Ai înțeles? Eu umblu prin ploi, eu umblu pe vremea rea, vai de capul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
se întoarse spre dânsa și o privi lung; îl privea și ea țintă, cu ochii plini de văpaia suferinții. Ce fel de vorbă-i asta? Ce? în casa mea să nu găsesc eu o bucată de pâne? Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa ochii lui alburii, fioroși pe obrazul întunecat. Da’ dacă te-oi azvârli pe drumuri, ha? Dacă oi lua un par și-oi începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spre dânsa și o privi lung; îl privea și ea țintă, cu ochii plini de văpaia suferinții. Ce fel de vorbă-i asta? Ce? în casa mea să nu găsesc eu o bucată de pâne? Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa ochii lui alburii, fioroși pe obrazul întunecat. Da’ dacă te-oi azvârli pe drumuri, ha? Dacă oi lua un par și-oi începe? Dacă ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
asta... Parcă curge dintr-un izvor: nu se mai sfârșește... —Ei, așa-i pe moșia noastră... răspunse bătrânul fudul. Și anul a fost bun... Au venit o mulțime de cărăuși ș-au tot ridicat grâu, au tot ridicat... Oare câte parale să fi luat boierul? Phi! multe parale trebuie să fi luat!... Am vrut eu să-l întreb într-o zi, da’ l-am văzut cam supărat pentru seceta asta și nu l-am mai întrebat... Așa-i, seceta nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
se mai sfârșește... —Ei, așa-i pe moșia noastră... răspunse bătrânul fudul. Și anul a fost bun... Au venit o mulțime de cărăuși ș-au tot ridicat grâu, au tot ridicat... Oare câte parale să fi luat boierul? Phi! multe parale trebuie să fi luat!... Am vrut eu să-l întreb într-o zi, da’ l-am văzut cam supărat pentru seceta asta și nu l-am mai întrebat... Așa-i, seceta nu-i bună pentru plugar... observă Niță. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]