2,686 matches
-
Trecuți de mucedul hotar/ Al inimii, pe care-o-ncineri/ Ca să-i împrăștii scrumul rar”, cum spune în Întoarcerea fiului risipitor. Poemul, considerat de altfel emblematic de mai toți comentatorii, este o desfășurare amplă, de aproape o mie de versuri, care transformă parabola biblică în metaforă a propriului act creator. Ocolită sau ignorată de critica detectoare de dimensiuni metafizice, lirica lui nu se construiește totuși în afara acestora. Problematica existențială respiră în multe poeme, dar V. refuză să o clameze și o supune unei
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
se face firesc, cu un discurs epic bine articulat, încât, în absența vreunui semnal asupra metamorfozei, cele două dimensiuni se unifică. Caracterul polemic și cel de amuzament riscă să așeze aceste schițe la un nivel artistic minor. Sensurile desprinse din parabole sunt însă deseori grave. Individul este prins într-o rețea de posibile pericole, iar formele ciudate în care se exprimă acestea nu fac decât să avertizeze asupra gravității lor. Traducerile lui V. sunt considerate unanim excepționale. Remarcabilă este capacitatea traducătorului
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Personajele capătă relief nu atât în desfășurarea tramei, cât în evoluția încordată a ideilor care guvernează monologurile întinse și disputele, încât s-a spus că paginile ar fi mai degrabă eseuri narative, lungi meditații pe tema iudaismului. Calea calvarului, amplă parabolă despre soarta evreului care reeditează cu fiecare generație calvarul originar, avertizează că, în ciuda aspectului ei „inofensiv”, civilizat, lumea contemporană se află în pragul holocaustului, pregătit de isteria antisemită în tihna unei Europe în vilegiatură. David Sondek din Samson și noul
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
fantastic. Romanul Omul nou (1994) valorizează din plin această dexteritate a scriiturii. E un text realist-psihologic cu inserții fantastice despre lumea comunistă și postcomunistă românească, având o miză socială și filosofică destul de transparentă, din nou sprijinindu-se pe alegorie și parabolă. Scriitorul își încearcă mâna și în teatru, piesele fiind publicate sub titlurile Isabela, dragostea mea, Oedip la Delphi (1997), Regele și cadavrul (1998), Viitorul e maculatură. Creierul. Sărută-mă (1999). Nu toate montările scenice s-au bucurat însă de succesul
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
Delphi (1997), Regele și cadavrul (1998), Viitorul e maculatură. Creierul. Sărută-mă (1999). Nu toate montările scenice s-au bucurat însă de succesul înregistrat de Petru sau Petele în soare, o comedie politică burlescă având un punct de plecare istoric, parabolă a celor două Europe, răsăriteană și occidentală, atât de diferite și atât de asemănătoare totuși. Oedip la Delphi reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o structură unitară, de evidentă originalitate. Alte piese, nereprezentate pe scenă în timpul vieții autorului - Sam, Grup revoluționar 8 (G. R. 8) (1930), Adonis -, cu tăietura lor de parabolă (veșmânt prețios al tezei), nimeresc o țintă diferită de aceea pe care și-o propun. Semețindu-se întru idee, ele sunt totuși mai convingătoare prin sentimente. Metafora intermediază, dând o turnură insolită unui mesaj mai curând poematic decât filosofic. Cu
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și Sam, la modalitățile expresioniste, tinzând să ilustreze - cu reflexe din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Publicistica lui S.-S. se remarcă prin percutanța observației politice și prin rezonanța ei culturală, editorialistul încercând să găsească semnificații și motivații intelectuale ce surprind sensul actualității sau valențele cotidianului. Stilul este reflexiv și analitic, fără a cădea însă în parabolă moralizatoare, deși nota etică joacă un rol important. „Romanul” Vremea încercuirii (I-II, 2001-2002), transpune, cu destul de puțină abilitate literară, experiența biografică a autorului din perioada de „clandestinitate”, volumele subintitulându-se Urmărirea și Ancheta. Aspectele memorialistice (întâlnirea cu Radu Tudoran
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
deceniului precedent sunt concurate de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
antologii din Belarus, Franța, Italia, Macedonia, Rusia, Turcia și Ucraina. În volumele Țărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârșit de mileniu (1987), Secunda care sunt eu (1993), Eterna Danemarcă (1995) S. cultivă o poezie ironic-sentimentală, narcisiac-senzuală, înclinată, cu timpul, spre parabolă. Deschis afectiv spre „foșnetele suave ale Pomului Vieții”, are sufletul vibratil, asemenea adolescentului rimbaldian, sensibilitatea fiindu-i pecetluită de lacrima copilului de suflet al secolului al XX-lea. În Arhivele Golgotei (1990) se produce o schimbare la față, o înscriere
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
e imaginat ca un nou „Mesia Vestitor de Alb și sigilând lumea cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Luceafărul”, 1968). În prim-planul lor se află condiția omului, „prins” în tot ce există. Dramaturgul imaginează omul reacționând - uneori surprinzător, în contrasens cu orice soluție convențională - față cu cercurile concentrice ale datului, pradă a unui complex arhetipal care - după parabola biblică ce dă titlul primei sale piese - poate fi numit „complexul lui Iona”. Spre deosebire de varianta biblică, la S. chitul care l-a luat pe Iona captiv este înghițit de un altul și așa mai departe, într-o existență formată din
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
reușite proze fiind însă acelea care includ momente dramatice, cu apel la motivul crimei neelucidate și la tipologia „suciților” (Soarele de toamnă, Ziua). În volumul Oul se află și câteva încercări dramatice (grupate în secțiunea Periplu pe apa de jertfă), parabole prolixe cu subiect istoric, centrate în jurul figurilor lui Decebal, Horea, Cloșca și Crișan. În nuvelele din Antrenorul și zeul sau din Lucrări și zile din viața lui Nick sunt reconstituite în chip vag moralizator episoade simbolice din biografia unui personaj
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
of Michigan Press, Ann Arbor, 1994; The Evil Demon of Images, Annandale, Australia, 1984; „The End of Millenium or The Countdown”, Economy and Society, 26 (4),1997, pp. 447-455; The Illusion of The End, Stanford University Press, Stanford, 1994. 9. Parabola lui Borges, apud Baudrillard, Simulacra and Simulation..., ed. cit. 10. D.L. Solomon este creative director in training operation la Penta Mark Worldwide și cercetător la Learning Development Institute (SUA). S-a făcut cunoscut în anul 2000, când a publicat, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care se temeau probabil de represalii similare. Laerțiu îl prezintă ca un adversar al argumentării prin raționamente analogice practicat de „Socrate platonicul” chiar în dialogul Theaitetos - ceea ce conferă un caracter ironic întregii scene. Un Eukleides care își exprimă admirația pentru parabola inclusă „arta moșitului” pare comic tocmai pentru că acest megarian susținea că „argumentul trebuie să se ocupe cu lucrurile însele, nu cu analogele lor; iar dacă-i luat din lucruri contrare, nu folosește la nimic” (Diogene Laerțiu, op. cit., p. 108). 8
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oricărui curriculum educațional. Ea are drept concept central adevărul și consideră cunoașterea un proces esențial al formării umane, conceput ca autocunoaștere și autodefinire de sine. Înțelesul filosofic al conceptului de paideia a fost dezvăluit de Platon în Republica, printr-o parabolă ingenioasă numită de obicei „mitul peșterii”, expus în cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat multă vreme greșit. Abia în secolul XX Martin Heidegger l-a supus unei hermeneutici atente, reușind să dezvăluie 21 înțelesul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
umane, conceput ca autocunoaștere și autodefinire de sine. Înțelesul filosofic al conceptului de paideia a fost dezvăluit de Platon în Republica, printr-o parabolă ingenioasă numită de obicei „mitul peșterii”, expus în cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat multă vreme greșit. Abia în secolul XX Martin Heidegger l-a supus unei hermeneutici atente, reușind să dezvăluie 21 înțelesul profund pe care Platon îl conferă conceptului de paideia. Este vorba de ceea ce fizicienii de astăzi numesc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că Penelopa este un simbol de fidelitate, că Odiseea este o parabolă a destinului ciclic, a predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum vitae - și, iată, o folosim și noi pentru a clarifica expresia curriculum educațional...) Etica era nu numai o obsesie școlară. Ea îi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, 79, p. 179). Acest cirenaic, vestit datorită libertinajului îngrozitor, dar care studiase cu Socrate, considera că orice alt studiu nu era decât o pregătire pentru filosofie. Diogene Laerțiu (op. cit., II, 80) redă o parabolă la fel de semnificativă care îi era atribuită lui Ariston: „O vorbă la fel e atribuită lui Ariston: căci acesta spunea că atunci când Ulise s-a dus în lumea subpământeană i-a văzut de aproape pe toți morții și a făcut cunoștința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deloc timidă, dar care n-a intimidat pe nimeni: antimodernismul anilor ’60. Am exagera afirmând că antimodernismul curricular era legat de mișcarea hippy și de protestele beatnicilor împotriva războiului din Vietnam. Ca manifestare științifică, antimodernismul se înscria într-o străveche parabolă biblică. Dumnezeu nu i-a alungat pe primii oameni din Rai pentru că au mușcat din fructul cunoașterii, ci pentru că n-au băgat de seamă că fructul era corupt de un lăuntric vierme putrid. La sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a mă distinge „eu însumi”, ca fiind altceva și altcumva. În concluziile lucrării sale, Reynolds (1989) a avansat câteva idei originale cu privire la utilizarea limbajului metaforic în teoria curriculumului. El susține utilitatea abordării teoriilor curriculare ca pe niște „povești”, „fabule” sau „parabole”150. Explorarea lor ar trebui desfășurată având în vedere criteriul fenomenologic enunțat mai sus: „eul” versus „non-eul” dezvăluite de lectură. Atare explorări hermeneutico-fenomenologice ar conduce nu numai la decriptarea erorilor și intereselor ascunse pe care le conțin teoriile curriculumului, ci
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi alternative; omul modern este mereu răvășit de pasiunea pentru lumină, pentru „foc”, este „ars” în etape. V. scrie și mici parabole etice despre pericolele existențiale și sociale: automatismul, degradarea naturii, identificarea cu masca. Unele versuri, deosebit de concentrate, miniaturale în felul haiku-urilor japoneze, prezintă viziuni epifanice. Poet al „stelelor” cunoașterii, V. a mai publicat povestiri pentru copii: Caietul din fântână (1979
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
memoria urmașilor, Târgoviște, 2001; Poezia acasă. Poeți contemporani din Basarabia, Târgoviște, 2003 (în colaborare cu Iulian Filip). Repere bibliografice: Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 205-206; Petre Ciobanu, Mihail Gabriel Popescu, Memoria dascălilor noștri, IV, Târgoviște, 2000, 109-114; Tudor Cristea, Parodic și parabolă, „Litere”, 2003, 9; Sultana Craia, Un roman postmodern, „Universul cărții”, 2003, 10. F. P.
STAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
a materiei poetice. Anii de după apariția cărții Stelele fixe aduc o tot mai accentuată intruziune a cenzurii în destinul scriitorului. Constrâns să își restrângă aparițiile ca poet, el se concentrează asupra publicisticii și prozei, volumul Locuri și oameni, scriitori și parabole (1982), ca și romanul Aventurile marelui motan criminal Maciste (1983) constituind, prin plasarea deliberată în ireal, o încercare de expurgare a răului existențial și artistic reprezentat de presiunea ideologiei oficiale. Destinul lui P. se frânge neașteptat, în plină maturitate creatoare
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]