2,056 matches
-
periodic vești despre starea lui. Lacrimi fierbinți au început să se prelingă pe obrajii tinerei femei care știa că venise timpul, cu durere, să își ia rămas bun de la micuțul ei. Nu putea să-și ascundă slăbiciunea și jalea cei paraliza trupul, pentru că îi trebuise mult să convingă băiatul să rămână singur în acel loc, foarte îndepărtat de casa lor. Știa că este călit și puternic în suferință, deoarece în ultimii doi ani stătuseră amândoi, prin mai multe spitale, dar întotdeauna
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a paralizat formula introductivă: „Stimată doamnă Ioana Celibidache“ îmi suna prea pro tocolar. Mi-ar fi fost mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremu rânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îi scânteiau ca niște pietre prețioase, întunecate la culoare; între degete ținea pistolul minuscul, lucios ca o oglindă, pe care lâ început îl îndreptase împotriva lui McAllister. Oamenii care-l împingeau pe acesta afară se opriră de parcă ar fi fost paralizați. Aproape că nu-și dădea seama ce se întâmplă. Pentru el exista numai fata. Mișcându-și imperceptibil mușchii buzelor, aceasta strigă indignată: - Dar este de-a dreptul scandalos! Adică suntem atât de lași! E oare posibil ca spiritul libertății să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
gura, în timp ce bătrânul îi dădea aceste explicații, pentru a protesta, arătând inutilitatea ilustrării vreunei alte calități a armei în afară de cea de care întrebase el, strânse buzele la loc. Se holbă fascinat. Și ceva din minunea pe care o vedea îi paraliza și mintea, și trupul. Văzuse și mânuise și el armele soldaților, care nu erau decât niște obiecte obișnuite din metal ori din plastic, folosite destul de stângaci, ca și orice altă substanță materială, câtuși de puțin asemănătoare cu acest revolver, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de moarte, spuse Carol cu voce tare. Le e frică să-i rostească și numele. Bine, ai să-mi spui tu, dar nu mor ei. Nu, dar numai gândul la moarte, chiar a altuia fiind, e în măsură să-i paralizeze. Și apoi ține cont că moartea altuia este o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl chema pe moșier, dar, totuși, el le-a dat pământul. Nu patru hectare. Cinci. Unul l-au vândut în 1947, în timpul foametei. La conac nu a mai primit-o niciodată. S-a dus ea, când boierul a murit. A paralizat într-o noapte și în trei zile a fost gata. Activistul trimis de județeană i-au uitat numele oamenii, era un nume cam greu de ținut minte a mai găsit doi ca Dumbrăveanu, cu ceva carte și buni de gură
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
neașteptate: - Ce e cu Botez? Botez?! Care Botez? Aaa! Botez! Păi... e bine, e foarte bine! - Nimic deosebit. Muncește! - Buuun! Foarte bun! Apoi: - Poți pleca! Da, bineînțeles, sigur că pot, simt că sunt în stare să o fac, nu-s paralizat, dar de ce m-ați chemat? Că habar nu am cine este acest Botez! Am presupus doar așa, că oricine ar fi, este bine, muncește, pentru că la noi, în institutul nostru vreau să zic, toți muncesc, toți sunt bine, așa că nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în cap cu Adrian Năstase, venit la poarta Parchetului ca să-l susțină pe infractorul Bivolaru a făcut dâră în istoria politică a României ultimilor ani. Era exemplul cel mai șocant în ceea ce privește solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai puternic, cu atât ea restrânge gradele de libertate ale imaginației receptorului. Există pericolul ca individul uman, alimentat astăzi, în proporție covârșitoare, cu imagini în dauna cuvintelor, să ajungă la maturitate închis într-un set simbolic vizual care să-i paralizeze aproape complet creativitatea... E încă unul dintre paradoxurile care se înmulțesc îngrijorător în societatea contemporană, izvorând dintr-o unică aberație: mijloace prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-am putut decât să rămân stană de piatră, așa cum mă găseam, În timp ce ochii negri, scăpărători, ai italianului mă priveau fix. Apoi, când am Început să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceasului arătau cinci fix. Devreme. Prea devreme pentru... De fapt ce mai conta ? De ceva timp, aproape nimic. Zilele deveniseră nopți, iar nopțile albiseră, subit. Încercă să se ridice, numai că trupul nu-l ascultă. O amorțeală ciudată îl cuprinse, paralizându-i, pe moment, până și voința. Blestemată să fii! Cine vorbise? Se săltă la marginea patului și întinse mâna spre măsuță, căutându-și ochelarii. Erau la locul lor, unde îi lăsase cu o seară în urmă. Fără să aprindă lumina
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările tuturor au rămas fără răspuns. Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine ( Cine poate porni la întâmplare?). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă, în fața unui public
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
credeam că va ieși un nou abces la șold însă acum umflătura a dat înapoi și mă simt mai bine... Există oameni din orașul meu care ar fi stupefiați dacă ar ști că eu sufăr din cauza lor. În plus sunt paralizat și fără nici o putere, tocmai acum cînd adevărurile elementare devin pentru mine din ce în ce mai luminoase". Suferea, el marele suferind, de necazurile și nevoile altora. Răspundea, prompt, la scrisorile primite (de pildă la una a lui Voronca), îi era frică de vizitele
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
urmărește sensul călătoriilor din tine însuți. Ceea ce trebuie să împlinești, cu alte cuvinte. Pe pămînt, asta nu este tocmai simplu. Sînt ispitele tale ca să te abați de la cale, sînt obstacolele nenumărate și tentațiile fel de fel ale celorlalți care te paralizează, care te îndeamnă să lîncezești, să trăiești banal, mediocru, neînsemnat, ca majoritatea copleșitoare a oamenilor. Cîți dintre noi rezistă în spiritul profund al dat-ului interior? Cei aleși, ar fi răspunsul meu. „Singura călătorie din care nu te întorci întotdeauna
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
de a-și forma o noțiune despre tineri venea de acolo că nu putea să-i surprindă în intimitatea lor nestânjenită, discutabilă și ea din punctul de vedere al sincerității. Cunoștea pe tineri în fața sa, iar în aceste condiții, ei, paralizați de superstiția omului matur, disimulau, fie făcând paradă de exuberanță, fie tăcând. Ioanide se întreba dacă Tudorel aflase cazul cu Sultana în dimineața acelei zile, și, cu toată recea stăpânire de sine, avu însuși senzația de a privi oblic, interpretând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau invidie, aluziile însă la mediocritatea restului arhitecților și la școala stilului național, al cărei șef se considera, îi turnau otravă în sânge. Pomponescu, foarte sensibil, prin educație, la stima
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot gândi decât fiindcă au speranța de a mai trăi. Dacă s-ar anunța fiecăruia data precisă a morții, foarte mulți, deși conștienți și așa de a muri la o dată aproximativă, ar intra într-o psihoză gravă, care le-ar paraliza gândirea. Poate numai credincioșii fervenți într-o viață viitoare își pot păstra calmul interior. Cu o zi înainte de execuție, prizonierii fură întrebați (fără a li se pomeni, firește, de evenimentul apropiat) dacă doresc hârtie de scris și cerneală. Cioarec privi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de electrizare cu tuburi Crookes, care-i plăcuse odată lui Conțescu. Când instrumentul fu adus și pus la priză, geograful apucă singur cu mâna cilindrul de ebonit în care era prins tubul de sticlă iradiant și se masă pe brațul paralizat cu razele violete, agitîndu-și totodată degetele amorțite. Mâna își recăpăta flexibilitatea pe zi ce trecea. . - Îți spun drept, zise conferențiarul Conțescu către Hergot,mi-e cumnat, dar așa organism paradoxal n-am mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rezistența României și că bunăvoința amicală a guvernului austriac, cu care a recunoscut erigerea la regat a României, este așa de rău răsplătită. Daca se văd cuvinte aspre în organele austriace ele sunt urmarea naturală a cerbiciei cu care România paralizează dorințele Austriei. Ideea de-a face prin amenințarea unei ocupări înarmate pe România să cedeze nu s-a dezbătut Ia noi niciodată serios. Cineva nu se bate pentru o comisie și guvernul austriac dă mai curând cestiunei dunărene o importanță
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înșine, dar a mărgini concurența pentru acele articole a căror producere se poate opera în condiții bune în țara noastră proprie. A concede o poziție preponderantă pe marea arteră de import a Dunării tocmai puterii care e în stare a paraliza toată activitatea noastră în această direcție ar fi cea mai gravă eroare ce am putea-o comite pentru viitorul nostru. Libertatea de navigațiune pentru toate puterile neutralizează cel puțin pân-la un grad oarecare preponderanța uneia singure dintre ele și acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
precum o și numește "Le Temps". Deja se simte în consiliile europene lipsa de influență a Franței și nu e foaie de orice nuanță, fie republicană, fie monarhică, care să nu recunoască că niciodată țara n-a fost politicește mai paralizată în afară decât în vremea de-acum. Și la noi starea de lucruri prezintă analogii, deși, se 'nțelege, treapta noastră de cultură nu se poate compara cu cea franceză, încît ceea ce acolo e ridicol și neînsemnat, la noi e grotesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au știut să adune în sânul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății cari, deplorând părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au simțit în ei îndemnul de-a trezi la o nouă viață munca, paralizată de concurența străină și de lipsa unui învățămînt special. Ca o probă de activitate Concordia Română a deschis espoziția ei, fără concurs guvernamental, din mijloace proprii, în localul ei restrâns. Daca acea espoziție de obiecte confecționate de români n-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
laudă cu ele. Fără cuvânt. Prin aceste îmbunătățiri ați făcut ca țara să atârne din ce în ce mai mult de-un negoț străin, dovadă umplerea până la superfluență a orașelor noastre cu negustori din câteșipatru colțurile lumii, cari, introducîndu-ne până și făina din străinătate, paralizează în germene orice activitate proprie. Fără cultură, fără bani, fără aptitudini, negoțul ne-a prefăcut - copii economici - în concurenți ai națiunilor celor mai înaintate. Meseriașul nostru este silit de negoțul ce-i introduce similarele străine să concureze cu acestea sau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]