KorAP: Find »[drukola/base=parca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...79 >

1,962 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

căsătorii. Ruby nu putu să nu observe cum unul dintre frații lui Fi o prinsese pe Bridget la Înghesuială, amenințând-o aproape c-o strangulează cu rozariul dacă Îndrăznea să deschidă gura. Întorcându-se În mașină, o regăsim pe Ruby parcând În fața casei părinților ei. Phil Îi deschise. Ea-l pupă de bun găsit și Își agăță haina de capătul balustradei. De câte ori trecea pe-acasă, observa mereu cât de mult se schimbase casa În ultimii câțiva ani. De când Phil Începuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
niciodată, zise Ronnie, dacă ai judeca după interviurile pe care le dă prin ziare. Cele două femei au părăsit clădirea spitalului și s-au Îndreptat spre parcare. Se apropiau de mașina lui Ronnie când au observat ultimul model de Jaguar parcat În fața scărilor spitalului, la volanul său aflându-se un șofer. În clipa următoare, Claudia Planchette a ieșit din spital și a Început să coboare treptele spre mașină. Înainte de a fi ajuns acolo, una din ușile din spate ale mașinii s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
lui Ruby, Bridget ar fi putut să provoace tot soiul de dezastre. În plus, să vii mai târziu era o impolitețe groaznică, deoarece ar fi Însemnat ca Ruby să Întrerupă ceremonialul și să atragă atenția asupra sa. După ce și-a parcat mașina, a sprintat În josul străzii - cât de rapid Îi puteau permite tocurile roz de piele Întoarsă. S-a oprit În fața porții și și-a căutat mobilul prin geantă. Trebuia să Îl pună pe silențios astfel Încât să nu existe posibilitatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
rănească pe Sam? —E posibil. Aha. Gravidă sau nu, vin cu tine. —Mamă, te rog.... — Dacă iei taxiul, tot am să te urmăresc cu mașina. Așa că hotărăște-te odată. —Doamne, ce Încăpățânată poți să fii! Ronnie zâmbi. —Mașina mea e parcată la capătul străzii. Cele două femei, una gravidă cu o lasagna uriașă În mână și cealaltă sărind Într-un picior, se Îndreptară spre mașina lui Ronnie. Așezară lasagna pe bancheta din spate și se Îndreptară spre Kensington. Pentru că era abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Întoarcă și să se Îndrepte spre St. Luke. Nu e mult trafic, ajungem În patruzeci de minute. Ronnie nici nu voia să audă de Întors. Spuse că din moment ce nu avea Încă contracții, o s-o lase pe Ruby la aeroport, va parca mașina și o să ia un taxi către St. Luke. Ruby fu de acord, dar numai cu condiția ca Ronnie să-l sune pe Phil să se Întâlnească cu ea la aeroport și să meargă Împreună. —Măcar așa o să ai pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
de important e să ajungi la spital odată ce ți s-a rupt apa. Dacă Întârzii, bebelușul tău ar putea să facă infecție gravă. Ronnie Îi spuse să n-o mai bată la cap și insistă că o să fie bine. Își parcă mașina pe locurile pentru oprire de scurtă durată de la Terminalul 4. Când Încerca să iasă din mașină, se opri și respiră adânc printre dinții Încleștați de durere. —Ce e? spuse Ruby apucând-o de mână. —Nimic. Doar bebelușul care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun o vorbă. Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
bineînțeles că nu ne-am dat seama. Din ziua aceea de martie se scurseseră aproape zece ani și eu treceam pe lângă păduricea de pini fără să-mi întorc capul, în timp ce asfaltul de sub roți începea să se acopere cu nisip. Am parcat mașina sub copertina aflată în spatele grădinii. M-am aplecat să nu mă lovesc de frânghia pe care erau puse la uscat cearșaful de plajă și costumul de baie al Elsei. Un costum întreg dintr-un material supraelastic de culoarea prunei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
este interzis. Mă uit drept înainte și îi spun lui, îmi spun mie însumi, mulțimii aceleia necunoscute care îmi trece prin față. O spun pentru că trebuie să o fac: — Sunt îndrăgostit. Manlio stinge mucul cu vârful mocasinilor: — Luăm avionul următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a mă surprinde, mă sperie. Este scofâlcită, nemachiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
aștept la piață. E ora închiderii și o găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte. Mă salută dând din cap. Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne purtăm unul cu celălalt fără bucurie, dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
tovarăș mai bun decât bărbatul acela care își ducea furculița la gură fără să miște capul sau să-și aplece gâtul. Eu luasem o salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un noroi gri care se rostogolea în fața botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău. Aproape de ea se afla un dud mare și eu mă sprijinisem de trunchiul cald, mult mai cald decât spatele meu. Plângeam cu capul în jos. Omul stătea în fața mea. Cu câteva clipe înainte se aplecase spre mine și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
deschis torpedoul și am băgat-o acolo, apoi am trântit capacul. Ideea mi-a venit pe când treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
repede. M-am dus sus după cheile de la mașină și am luat și o lanternă în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în clădire, i-am spus înainte să mă întrebe ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în parcarea gării, deși negasem asta. Cu siguranță putea să treacă ușor peste vizita mea neobișnuită la biserică. Am văzut din mașină Biserica Lui Hristos, care era doar la câteva minute depărtare de casa noastră, dar nu am oprit. Am parcat în fața bisericii Sf. Mihail, dar statuia lui Isus pe cruce, unde, așa cum îmi strigau băieții în batjocură în copilărie, îl pusesem chiar eu, m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am parcat mașina lângă dubița lui Madeleine, am coborât și am intrat pe ușa din spate. Liniștea era la fel de profundă ca și întunericul. Susannah luase fetele peste noapte la ea. Acum îmi părea rău că fusesem de acord cu acest aranjament. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ochii. Parcarea gării era goală. Era prea devreme pentru navetiști. Dar sigur trebuia să treacă un tren expres care ajungea înainte de ora de vârf și care ducea oameni importanți la New York, Philadelphia și Washington. Nu aveam mult de așteptat. Am parcat într-un loc de lângă peron și am oprit motorul, dar am lăsat cheia în contact. Mașina era îndreptată spre est. Mă decisesem să o iau spre sud. O rază subțire ce anunța zorile se vedea în depărtare. Prognoza meteo fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul care se Îneacă sub cutele de grăsime, ritualurile poziției sociale, la asta se referea poetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
până când degetele sale deveniră negre, iar paginile se umplură de pete de grăsime. În Maariv, În pagina a doua, era o informație despre un tânăr arab din Jenin care arsese de viu În timp ce Încerca să dea foc unui jeep militar parcat pe strada principală. Din anchetă reieșise, așa scria În ziar, că mulțimea de arabi strânsă În jurul tânărului care ardea Împiedicase infirmierul militar să-i acorde primul ajutor și nu lăsase soldații să se apropie de el, ca să Încerce să stingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul, cu singura diferență că aceasta era un model mai nou - un „vapor“, cum ne plăcea nouă să numim mașinile americane -, bleu deschis, foarte alungită și lată, pe care trebuia s-o parcheze în fața grădinii de legume, pentru că intrarea spre garaj era prea scurtă. Eu îmi făceam veacul în spatele tufei de tuia, acolo unde în iarna de după sosirea noastră se aflase igluul meu, săpam pământul, îl aruncam într-o parte ca să creeze o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
ar avea mult material în jurul lui, chiar dacă avea dezavantajul, după cum recunoștea rușinat, că n-ar putea să treacă prin fața nici unui șantier cu acel Studebaker. Cu așa ceva nu ar face o impresie bună, dimpotrivă, ar lăsa senzația de aroganță, și își parca mașina cu o stradă mai devreme de destinație, așa își mai îngăduia să facă pe jos câțiva pași. Acum, când se făcuse prea frig pentru săpături arheologice, îl însoțeam pe tata în după-amiezile libere în noua mașină, cu planurile localităților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]