3,503 matches
-
aparatele. Tipul de la calculator făcuse ochii mari. Hei, e chiar interesant. —Ce fac? Uite, uită-te la fereastra aia de acolo. Se loghează cu numele pe care tocmai l-am auzit. Saeb Nastayib. Acum încearcă diferite parole. În cutia pentru parolă de pe ecran apăru un șir de asteriscuri. Operatorul deschise o mică fereastră și deodată apărură caractere reale, unul după altul. —Fac o încercare cu VladimirJ. Nu. —Cum reușești să vezi asta? Nici măcar pe ecranul lor nu se vede parola. —De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru parolă de pe ecran apăru un șir de asteriscuri. Operatorul deschise o mică fereastră și deodată apărură caractere reale, unul după altul. —Fac o încercare cu VladimirJ. Nu. —Cum reușești să vezi asta? Nici măcar pe ecranul lor nu se vede parola. —De aceea acest program SilentNight e atât de frumos. Înregistrează fiecare tastare. Astfel, chiar dacă pe ecran nu se vede ce taste au apăsat, noi tot putem afla. Ups, Vladimir 48. Din nou greșeală. —OK, anunțați-mă când aveți ceva folositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au plecat, îndreptându-se, se pare, către casa ziaristului Baruch Kishon. Între timp, analiza computerizată indica existența unei corespondențe între Shimon Guttman și Ahmed Nour în ultima perioadă, primul utilizând un nume de cod arab, căruia i se alătura o parolă cu evidente trimiteri sioniste, Vladimir 67. Își fixau o întâlnire la Viena. —OK, adunați-vă, oameni buni, începu Tal, făcându-i plăcere să preia comanda. Vreau orice informație puteți găsi despre Nour: cine era, de ce a murit și despre ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
niciodată linkul pe care ți l-am trimis. Știam că n-o s-o faci! Dar ar trebui. Nu e numai o dovadă a faimei tale 2L, dar sunt și niște lucruri interesante acolo. Uite - din nou! - numele meu de scenă, parola mea și câteva instrucțiuni de bază: intră ca fiind eu... apropo, trebuie să vorbim despre aniversarea de 70 de ani a tatei. Îmi închipui ceva major, știi tu, să-i ducem pe el și pe mama cu avionul la Vegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a mers, a întrebat-o numărul camerei ei și nimic altceva. Asta era OK: personalul hotelului putea vedea ce face, ea se ferea doar de microfoane, hackeri și spioni. Accesă din nou e-mailul de la Liz, scrise numele - Lola Hepburn! - și parola pe care ea i le trimisese și dădu clic pe link. Ecranul se făcu imediat negru, apoi afișă o imagine. Bine ai venit în Second Life, Lola. Își introduse datele, apoi privi cum un peisaj generat de calculator începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
după care coborâră la centrul de afaceri. Porni mașinăria, liniștită de anonimatul acesteia: nu exista nimic care ar fi putut să-i conducă pe cei care o urmăreau la acest calculator. Se logă imediat la Second Life, folosind numele și parola pe care i le dăduse Liz. Uri stătea sprijinit de umărul ei, fața fiindu-i luminată de culorile vii, reflectate de ecran. Când avatarul lui Liz se materializă, el făcu ochii mari. —Uau. Bună, Lola. Nu e al meu! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mic mesaj pe ecran: Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. —La naiba. Accesul a fost blocat cumva. Avatarul ei nu se mișca. Maggie se uită în josul ecranului, încercând să găsească o fereastră în care să tasteze parola. —Hei Maggie. Cine sunt ăștia? Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la coadă la bar, cerându-i o cafea fetei cu cercel în nas, Maggie porni calculatorul și deschise Second Life. În căsuța pentru nume tastă Lola Hepburn, dar îi apăru imediat un mesaj de eroare: nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Avatarul creat de Liz fusese scos din sistem. Trebuia să intre sub altă identitate. Dar a cui? Nu mai știa pe nimeni care să aibă un avatar în Second Life. Poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu se va deschide decât pentru el. Apăsă pe butonul de căutare, vrând să verifice fișierul de nume. În timp ce tasta prenumele și apoi numele lui, spera că, măcar de data asta, bătrânul făcuse lucrurile ușoare. Nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Introduse mai multe variante. ShimonG, SGuttman și încă vreo cinci-șase. Erau mulți de Shimon, dar restul numelor nu aveau nici un sens. Și când folosi parolele care merseseră la calculatorul de acasă al lui Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bătrânul făcuse lucrurile ușoare. Nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Introduse mai multe variante. ShimonG, SGuttman și încă vreo cinci-șase. Erau mulți de Shimon, dar restul numelor nu aveau nici un sens. Și când folosi parolele care merseseră la calculatorul de acasă al lui Guttman fu blocată de fiecare dată. Uri se întoarse cu o ceașcă foarte mare de cafea fierbinte. Doar inspirându-i aroma, Maggie își dădu seama cât era de obosită. Se hrănise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Uri, ca și cum ar fi vrut să-i spună că nu era o idee rea. Îl căută pe Saeb Nastayib și se lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa fel încât să se activeze doar la apropierea unui străin. Avatarului lui Guttman i se permise să intre pe insulă la fel de ușor cum fusese lăsată Maggie să viziteze sectorul cu lumini roșii acum câteva ore. Nu exista nici măcar o parolă. — Am intrat, spuse ea, ușurată că bătrânul nu le mai pusese în cale nici un alt obstacol. Acum ce facem? întrebă Uri, aplecându-se în față, acoperind cana de cafea cu mâinile, bucurându-se de căldura acesteia. — Acum căutăm. Nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
informația? — E online, spuse ea. — E online? E vorba de o anchetă juridică, zise ea. Conform legilor statului, totul trebuie declarat. Ni s-a cerut să postăm toate rezultatele de laborator pe o adresă FTP. Teoretic, aceasta este protejată prin parolă, dar poate ajunge oricine la ea. — Puneți informații genetice online? — Nu datele tuturor. Doar în cazul proceselor. Oricum, fiul spune că el nu a autorizat transmiterea informațiilor sale genetice, ceea ce este adevărat. Dar dacă transmitem informațiile tatălui, așa cum ne cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
umbrele pâlpâitoare ale apusului, văluri peste văluri de ametist, negru și galben. În mijlocul ecranului se afla o săgeată luminoasă care Îți arăta pe ce trebuia să dai clic ca să intri În camera de chat. Trabuia să te Înregistrezi cu o parolă ca să poți trece mai departe. La fel ca multe alte cafenele reale, și aceasta era teoretic deschisă tuturor, Însă practic rezervată clienților obișnuiți. În consecință, deși numeroși chatter-i neaveniți treceau pe acolo zi de zi, grupul de bază rămânea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea. A format numărul de telefon, a găsit nodul de rețea și a tastat parola ei ca să se conecteze la Café Constantinopolis. Pe unde-ai umblat? Am fost bolnavi de-ngrijorare! Ești bine? Au Început să curgă Întrebări din partea tuturor. Sunt bine, scrise Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Însă nu am reușit să găsesc casa bunicii. Pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva, în Le Feu Follet, și la Paris, în La Libre parole, L’Intransigeant, La Brise du soir, Le Figaro, L’Écho de Paris, Le Gil Blas, Fin-de Siécle, Le Gaulois ș.a. A fost prieten cu Barrés, Verlaine, Moréas, Maeterlinck, Elisée Reclus, Octave Mirabeau, Péladan și, mai ales, cu Huysmans. „Cultivînd” actrițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
integraliștii anilor ’20 recunoșteau un precursor analog lui Apollinaire - un pre-futurist? Teatralitatea retorică, extravertirea vitalistă, poza „blasfemiatorie”, anumite elemente de recuzită tehnică reprezintă totuși mult prea puțin; nimic din extravaganțele sintactice și din experimentele de limbaj futuriste, nici vorbă de parole in libertá sau de tehnolatrie agresivă, iconoclastă. Admirația poetului român pentru Marinetti era desigur notorie - ajunsese să fie ironizată și în epigrame - însă entuziasmul rămîne unul superficial. Nu puțini exegeți postbelici ai modernismului și ai avangardismului poetic autohton au insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de candoare sentimentală jucată și distanță ironică, pe o melodie cînd fracturată (scurtcircuitările eliptice de tip parole in libertá), cînd ieșită parcă dintr-o cutie muzicală. Apropiate de sensibilitatea unor Jean Cocteau, T.S. Eliot sau Apollinaire, poemele lui Vinea sînt, prin excelență, niște poeme ale scindării melancolice: sentimentul rupturii eului este însoțit de neliniște sau nostalgie ironic-dezabuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Leonce Rosenberg - directorul revistei L’Éffort moderne - propune o schimbare a viziunii privind raporturile dintre arta nouă și tradiție. În nr. 44 este publicat în traducere un fragment - „Sensibilitatea futuristă“ - din manifestul marinettian Distruzione della sintassi. Immaginazione senza fili e Parole in libertà (11 mai 1913), iar în nr. 50-51 - fragmentul „Cuvinte în libertate“. De asemenea, sînt publicate texte literare „novatoare”, în special poetice, semnate de Tristan Tzara și Ion Vinea. Postdatarea unora indică, probabil, voința de subliniere a continuității cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Belgia - scrie el, într-un P.S. al amintitului grupaj belgian - pentru că poeții ei au fost primii care ne-au revelat, prin Verhaeren, frumusețea lumii moderne” (este invocat și un „precursor” american - Whitman - acesta însă „tîrziu descoperit”). Și, mai departe: La parole est aujourd-hui a M. Georges Linze - aux poetes, peintres et constructeurs de Liége et de Bruxelles: imbus de modernisme parce qu’ils en ont la tradition. Dezideratele amintite în „Scrisoare...“ sînt, de fapt, comune celor două publicații solidare: „s’au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aștept să apară poveștile cumplite. E ca și cum m-aș uita la propriul meu accident de mașină, pe replay. Dumnezeule, Google-ul ăsta creează dependență. Rămân acolo, total absorbită, clicând, scriind și citind avidă pagini nesfârșite de web, folosind cu gesturi automate parola de la Carter Spink ori de câte ori e nevoie. O oră mai târziu, mă aflu prăbușită în scaunul lui Eddie, ca o zombi. Mă doare spatele și am ceafa înțepenită, și cuvintele se topesc unele într-altele. Am și uitat cum e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
slujbă. Îl am pe Nathaniel. Aici pot avea un viitor. Însă chiar în timp ce mă gândesc la toate astea, știu că nu o voi face. Nu pot uita. Nu pot lăsa toate astea în trecut. DOUĂZECI ȘI UNU OK. Singurul impediment posibil e parola lui Arnold. Dacă n-o ghicesc, n-o să-i pot accesa fișierele din computer și n-o să găsesc nimic. De asemenea, faptul că s-ar putea ca ușa de la biroul lui să fie încuiată. Asta ar putea fi o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cheia, cu o expresie de Îngrijorare pe față. — Să n-o pierzi ! — N-o s-o pierd ! Mersi, Liss. Îi dau un pupic. Sincer, și eu aș face asta pentru tine, dacă aș fi membră a unui club select. — Îți amintești parola, da ? — Da. Alexander. — Unde te duci ? spune Jemima, intrînd În camera mea, gata Îmbrăcată de plecare. Mă privește critic. Frumoasă bluză. De unde-o ai ? — Oxfam. Vreau să spun Whistles. În seara asta m-am hotărît nici măcar să nu Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
precaut mod de precauție În fața unor oameni care se mândresc să arunce peste bord orice prudență. Oare ceilalți mă obligă să adopt asemenea poziție sau așa sunt eu În străfundurile mele? În momentele mele hiperautocritice, mă văd ca un porte‑parole burghez. Ravelstein era conștient de această fisură a mea. Din punctul ăsta de vedere, nu mă deosebeam de Nikki. Numai că Nikki era mult mai sever și mai critic. Când Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un roumain à sa fenêtre, Le Guide, 5 nov. 1992; JEAN-OLTOER ARFEUILLERE - Les Chevaux à la fenêtre, Lyon Matin, 29 mai 1992; JEAN NOLIVIER - Matei Vișniec de l’ecriture a la scene, Le Provencal, 9 nov. 1992; JEAN CALABRESE - La parole selon Vișniec, Le Proveneal, 10 nov. 1992; MARTINE BRÈS - Conte cruel..., Midi Libre, 12 nov. 1992; M.H. AELVOET - „Les chevaux à la fenêtre” Le Progrès, 12 nov. 1992; ** - Vișniec le chouchou!, Lyon Matin, 1 iunie 1992; CORNELIA BUȘOIU - Matei Vișniec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]