4,933 matches
-
adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi povestească, se ferea de amintirile lui din Ucraina, de execuțiile preventive ale unor localnici evrei și partizani, făcute de Einsatzgruppe, la care și el, ca și alții din Wehrmacht, asistase - poate uneori chiar dăduse o mână de ajutor? Avea și el de uitat coșmarurile lui, conservele expirate, diareea și frigul inuman din tranșeele de la Stalingrad, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-ți spună singur, iar ea, cum știi, a murit. Părinții mei buni au făcut o prostie pe care am plătit-o eu, ani de zile, și-au plătit-o și ei, din greu. I-au ascuns pe unii care erau partizani În munți și-au intrat amândoi În pușcărie și nu i-a mai văzut de atunci nimeni. Așa că pe mine m-a adoptat Buni, Îi spun Buni, pentru că așa Îi spune toată lumea, dar ea a fost pentru mine ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neglijență condamnabilă! Gerul creștea cu fiecare noapte. Cei care cădeau nu se mai ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau ciudat, iar lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
activat puternic În spatele frontului...» M-am Înecat cu mâncarea: «Ce-am făcut eu? Rezistat? Care front? Dar n-am făcut nimic În spatele niciunui front!» « Lasă, dom’ director», zice Grabenko și mă bate pe umăr, «păi unde eram eu, când cu partizanii sovietici: nu În miezul problemei?» «În miezul... Care miez?» « În miez, ce să mai discutăm! Îți dădeam recomandare, pecumcă erai În legătură cu ei!» Mă uit lung la el, să-mi dau seama dacă glumește - nu părea să fi devenit mai glumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avut dosarul meu În mână, nu se poate să nu-ți fi dat seama că n-aveam nici o legătură...» «Lasă, dom’ director, că eu nu mă refer la ce-a fost În realitatea reală - că, de-ai fi fost În legătură cu partizanii sovietici, acum nu te-ar fi regulat ăștia atâta, ai fi căpătat decorații și-o funcție mare de tot, măcar la regiune, dacă nu la minister - eu vorbesc de recomandare: ți-aș fi dat-o pe loc, pecumcă ai activat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care vorbise acel nebun era ceva ce continua să-l neliniștească, așa cum îl neliniștea și faptul că pomenise de Abdul-el-Kebir și de eliberarea sa, acum, când toată lumea știa că președintele reușise să scape și se afla la Paris, de unde lansa partizanilor săi apeluri constante de a se reorganiza. După o jumătate de oră, incapabil să-și mai concentreze atenția asupra muncii sale și conștient că era pe punctul să provoace un colaps de circulație sau un accident grav, își părăsi postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împiedica să ajungă la putere. În fond, tatăl său Încerca să-i impună tăcere, acuzându-l până și de faptul că ar fi necredincios și ar trăda Învățămintele Fondatorului. Se spune chiar că a trimis la moarte două sute cincizeci din partizanii fiului său și a alungat alți două sute cincizeci, silindu-i să poarte În spinare, până la poalele muntelui, cadavrele prietenilor executați. Dar, dintr-o urmă de sentimente părintești, Marele Maestru n-a cutezat să urmeze tradiția infanticidă a lui Hasan Sabbah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prestația mea era plicticoasă, dar sala a fost arhiplină și am fost ascultat cu religiozitate. De atunci, m-am dus la alte Întruniri, pe cele mai diverse teme. La oamenii aceștia există o imensă sete de cunoaștere. Ei sunt și partizanii cei mai hotărâți ai Constituției. Mi se Întâmplă să trec pe la sediul lor ca să capăt ultimele vești de la Teheran. Ar trebui să-i cunoști, visează la aceeași lume ca tine și ca mine. XXXVII Seara, În bazarul din Tabriz, puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
accent de-abia perceptibil de triumf. Tot ce anunța Panoff era adevărat. Colonelul Liakov și-a executat lovitura de stat, s-a proclamat guvernator militar al Teheranului și a impus restricții de circulație. De azi-dimineață, s-a deschis vânătoarea de partizani ai Constituției, În capitală și În toate celelalte orașe. Începând cu Tabrizul. — Totul s-a propagat atât de repede! se miră Howard. — Consulul Rusiei, anunțat telegrafic despre declanșarea loviturii de stat, i-a informat, de dimineață, pe conducătorii religioși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În toate celelalte orașe. Începând cu Tabrizul. — Totul s-a propagat atât de repede! se miră Howard. — Consulul Rusiei, anunțat telegrafic despre declanșarea loviturii de stat, i-a informat, de dimineață, pe conducătorii religioși din Tabriz. Aceștia și-au chemat partizanii să se strângă, la amiază, În Deveshi, Cartierul Cămilarilor. De acolo, s-au Împrăștiat În oraș. Îndreptându-se, mai Întâi, spre domiciliul unui prieten al meu ziarist, Ali Meshedi, l-au scos din casă, În mijlocul țipetelor soției și mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În continuare cârmuit de Constituție. De acum Înainte, aici este sediul Parlamentului, sediul guvernului legitim. Va fi o bătălie frumoasă, iar noi vom sfârși prin a o câștiga. Urmați-mă! Îl urmarăm noi, ca și o jumătate de duzină din partizanii săi. Ne duse spre grădină, Înconjură casa până la o scară de lemn al cărei capăt se pierdea În frunzișul des. Am ajuns pe acoperiș, am traversat o pasarelă, am suit din nou câteva trepte, ca să ne regăsim Într-o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kazvin, de la Șiraz la Hamadan, aceleași strigăte țâșneau din sute și mii de piepturi oarbe: „La moarte! La moarte!” De acum Încolo, trebuia să te ascunzi ca să rostești cuvintele „libertate”, „democrație”, „dreptate”. Viitorul nu mai era decât un vis interzis, partizanii Constituției erau vânați pe străzi, sediile „fiilor lui Adam” erau devastate, cărțile lor făcute morman și arse. Nicăieri, pe toată Întinderea Persiei, odioasa evoluție a evenimentelor n-a putut fi Împiedicată. Nicăieri altundeva decât În Tabriz. Și chiar În eroicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oraș, după ce se scurse, În fine, nesfârșita zi a loviturii de stat, din treizeci de cartiere principale, unul singur continua să reziste, cel care se cheamă Amir-Khaz, la extremitatea dinspre nord-vest a bazarului. În acea noapte, câteva zeci de tineri partizani au făcut cu schimbul pentru a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la o cursă stranie și sfâșietoare: În vreme ce exemplul Tabrizului Începea să reaprindă, În diferite colțuri ale Persiei, flacăra rezistenței, orașul Însuși suferea un asediu dintre cele mai aspre. Partizanii Constituției vor avea oare timp să-și revină, să se reorganizeze și să pună din nou mâna pe arme, Înainte ca bastionul lor să se prăbușească? În ianuarie, un prim mare succes: la chemarea șefilor bakhtiari, unchii materni ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
corp expediționar se Îndreaptă deja spre oraș, pentru a-l elibera și aproviziona. Și pentru a evacua comunitatea străină. — Un corp expediționar rus? — Bineînțeles, recunoscu Wratislaw. Ei sunt singurii care dispun de o armată În apropiere. Dar am obținut garanții. Partizanii Constituției nu vor fi hărțuiți, iar trupele țarului se vor retrage de Îndată ce misiunea va fi Îndeplinită. Contez pe dumneavoastră pentru a-l convinge pe Fazel să depună armele. De ce am acceptat? Din descurajare? Din istovire? Dintr-un simțământ persan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
armată, unul venind dinspre Kazvin, de la nord, celălalt dinspre Isfahan, de la sud. Ultimul, alcătuit, În principal, din membrii triburilor bakhtiare, cuceri orașul Kom pe 23 iunie. Câteva zile mai târziu, a fost difuzat un comunicat comun anglo-rus, care le cerea partizanilor Constituției să pună imediat capăt ofensivei lor pentru a Încheia o Înțelegere cu șahul. În caz contrar, cele două Puteri se vedeau nevoite să intervină. Dar Fazel și prietenii săi s-au prefăcut că nu Înțeleg și au grăbit pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de temeri, se ducea să-și joace cu demnitate și bonomie rolul de suveran constituțional. Puterea reală se afla, totuși, În mâinile lui Fazel și ale prietenilor acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși care luptaseră Împotriva fiilor lui Adam, ca și șeicul Fazlollah Nouri. Acesta era acuzat pentru că Încuviințase masacrele care urmaseră loviturii de stat din anul precedent; a fost pedepsit, așadar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și o valoare simbolică: Nouri Își asumase responsabilitatea de a decreta Constituția o erezie. A fost spânzurat În public pe 31 iulie 1909, În Piața Topkhane. Înainte de a muri, a murmurat: „Nu sunt un reacționar!”, ca să adauge imediat, pentru urechile partizanilor săi răspândiți prin mulțime, că respectiva Constituție era contrară religiei și că aceasta din urmă avea având ultimul cuvânt. Dar prima sarcină a noilor conducători era aceea de a reconstrui Parlamentul: clădirea a fost Înălțată din propriile-i ruine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
presărat cu lacuri artificiale, un adevărat paradis persan În care zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai frumoase reședințe din Teheran. Aparținuse unui fost prim-ministru, Înainte de a fi răscumpărată de un bogat negustor zoroastrian, partizan fervent al Constituției, care-o pusese gratis la dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar Cecilia e pe pământ. Mă gândeam la ea Înainte de a adormi, urcam dealul să mă duc să iau lapte de la cășărie și, În timp ce partizanii trăgeau de pe dealul din față asupra postului de control, mă vedeam alergând s-o salvez, eliberând-o de o turmă Întreagă de bandiți negri care o urmăreau cu puștile-mitraliere În mâini.... Mai blondă decât Mary Lena, mai tulburătoare decât copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
despart străzile mici.” „Ați urmat vreun curs În Bolivia?” „Tehnicile de supraviețuire se Învață numai când ești copil, afară doar dacă atunci când ești mare, nu te Înrolezi cumva la Beretele Verzi. Eu am trăit vremuri urâte, cele din războiul de partizani, la ***” și-mi numi o așezare dintre Monferrato și Langhe. „Evacuați din oraș În ’43, a fost un calcul minunat: era locul și timpul cel mai potrivit ca să ne bucurăm de toate: razii, trupe SS, de focuri de armă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ferată. Înțeleg că, dacă trag dinspre munte, foarte de sus, departe, spre vale, trebuie să fugi la deal: cu cât urci, cu atât proiectilele Îți trec mai sus pe deasupra capului. Bunică-mea, În timpul unui schimb de focuri Între fasciști și partizani, care se Înfruntau din cele două părți ale unui lan de porumb, a avut o idee sublimă: fiindcă În orice parte ar fi fugit risca să se aleagă cu vreun glonte rătăcit, s-a aruncat la pământ În mijlocul câmpului, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În picioare. Eram mândru, pentru că fusesem În stare să mă conformez liturghiei sălbatice a unui grup sălbatic cu demnitate. Eram ca un om numit În funcția de cal. În vremea aceea, În târgul*** erau cavalerii teutoni, nu prea vigilenți, pentru că partizanii Încă nu se arătaseră - eram pe la finele lui ’43 sau pe la Începutul lui ’44. Una dintre primele noastre isprăvi a fost să pătrundem Într-o baracă În timp ce câțiva dintre noi Îi făceau curte soldatului de gardă, un longobard mare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestească despre copilăria lui la ***, așa cum mai făcuse altă dată cu mine. „Eram prin anii 1943-1945, vreau să spun În perioada de trecere de la fascism la democrație, pe urmă din nou la dictatura Republicii de la Salò, dar cu războiul de partizani În munți. Eu aveam, la Începutul acestei istorii, unsprezece ani și locuiam În casa unchiului Carlo. Noi locuiam la oraș, dar În 1943 se Îndesiseră bombardamentele și mama hotărâse că trebuie să ne dispersăm, cum se zicea pe atunci. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]