1,893 matches
-
dă adresa de e-mail a lui Artur Silveștri, spunându-mi să-i trimit ceva din Încercările mele literare. Zis și făcut... Lecția celui ce mi-a modelat pașii literări n-o voi uita niciodată. De la primul său mesaj cu nuanțe paterne Dragă Daniela, am primit și am citit cu mult interes comentariile trimise; Îmi va face plăcere să colaborezi la publicațiile ARP. De altfel, ca să le cunoști, am rugat un colaborator să ți le prezinte, nu știu dacă a făcut-o
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
Căloiu Oana În cinematografia românească, erotismul a apărut în sălile de cinema în anii '50. Decolteuri largi, umeri goi, sâni dezgoliți și săruturi deloc paterne s-au folosit în multe filme românești, încă din perioada comunismului. Actrițele românce nu s-au sfiit să-și afișeze goliciunea trupului pe marile ecrane. Printre actrițele românce care au apărut în scene erotice se află: Irina Petrescu - a apărut
Top actrițe românce care au apărut în scene erotice by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64368_a_65693]
-
limite le caută, Stasiuk își pierde rădăcinile ori și le rupe singur (e mai curînd un revoltat) și, odată cu ele, consistența central-europenității. Stasiuk, căutător al individualității, e orfan, dacă " În fapt, Europa Centrală e o problemă maternă" (Konrád György) sau paternă, dacă e să luăm în considerație puternica imagine a tatălui în literatura de aici. Încă doi scriitori, în plină maturitate, de succes, își reconstruiesc matricea.
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13655_a_14980]
-
tatăl său, medicul Carol Davila, venise în România de curînd), francez prin primele sale încercări literare (nesemnificative), ca și prin aderența inițială la modernismul macedonskian (de sorginte tot franceză), Al. Davila execută o tardivă și surprinzătoare separare de latura sa paternă, pentru a-și revendica zgomotos latura maternă (mama lui aparținea unei vechi familii de mari boieri munteni). Rațiunea acestei volte-face nu e clară nici pînă astăzi, deși putem invoca oricînd un complex oedipian de cîștigare a personalității prin renegarea spectaculoasă
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
verbe aș mai putea folosi dac-ar fi să las poemocul acesta neterminat. Dar poftesc să-l închei, așa încât asta și fac. Anno Domini 2005, semnez descifrabil: Ruxandra Cesereanu, după ce l-am găsit în cimitirul Vară pe padre Basilio, bunic patern și personaj de seamă și-n alte papirusuri cu gust de aramă!
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară în
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
în cursul acelui an. Sadoveanu e din ce în ce mai convins că poate să trăiască din literatură (azi ar fi o curată utopie), ca profesionist. Bucureștiul, cu viața de slujbaș, până la urmă, nu-i priește. Vrea să fie liber, livadar și prisăcar - moștenire paternă. Se retrage iarăși la Fălticeni, în sânul naturii și aproape de mănăstiri, adevăratul mediu generator al operei sale: Astfel am devenit proprietar al unei minunate paragini de două hectare, fără împrejmuire și fără casă de locuit. Se afla în capătul de la
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil aceste coincidențe ale destinelor lor Îi aproprie, dând o anumită tonalitate relației lor: Lucian vede În Emil grija/autoritatea masculină pe care nu o recunoaște În tatăl său, pe când Emil Își definește această nouă legătură cu Luci, mascând lipsa
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
acest sens faptul că una din primele scrisori către Lucia atacă fără ocolișuri “secretul” pe care se formase personalitatea lui Leonid Dimov, secret adânc îngropat și protejat de cenzuri și inhibiții aproape insurmontabile. Povestind despre ascendența sa evreiască pe linie paternă (Leonid era fiul lui Naum Mordcovici) și despre peripețiile schimbării numelui tatălui (în 1941, în urma unui proces de paternitate, Leonid este declarat “copil natural” al Nadiei Dimov și primește numele de familie al mamei sale), tănârul subliniază că, “nici astăzi
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
a născut la 28 noiembrie 1816, ca fiu al lui Dagobert Hedriphin, negustor de vinuri și membru al consiliului municipal din Loster. Frații săi mai mari, Albert și Robert, moșteniră, fiecare în felul lui, o parte din însușirile și dispozițiile paterne. Albert se angajă foarte tînăr pe o corabie care transporta cărbuni spre Noile Indii și se ocupa clandestin cu comerțul de contrabandă. în decurs de zece ani reuși să-și adune (prin ce mijloace nu s-a știut niciodată) suma
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
nașterea lui Cornel Regman, iar în iulie, 15 ani de la moartea lui. S-a scris extrem de puțin despre acest critic atipic, ținând de o generație anterioară celei împreună cu care s-a impus și față de care a avut o atitudine aproape paternă: le-a acordat o grijulie atenție, conștient fiind de valoarea, dar și de cusururile lor, scriitorilor și îndeosebi criticilor cu douăzeci de ani mai tineri, grație cărora literatura română renăștea după un deceniu și jumătate de dirijism ideologic, și i-
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
actul II Walhalla, iar în actul III muntele pe care va fi așezată Brünnhilde pentru a dormi înconjurată de un cerc de foc. Lepage a pătruns cu subtilitate și gingășie în universul relațiilor dintre personaje, a redat deosebit de frumos dragostea paternă a lui Wotan pentru Brünnhilde, iubirea dintre cei doi frați Siegmund și Sieglinde. Sub raport muzical spectacolul a beneficiat de bagheta sigură și înțeleaptă a marelui dirijor James Levine, care a știut să releve toate nuanțele adânci ale partiturii, să
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
ecourile productive ale unei prezențe din ce în ce mai vii în peisajul actual al literelor franceze și românești. Ion Pop Un idol al tinerei generații americane Chuck Palahniuk are 41 de ani și trăiește în Portland-Oregon. Descendent al unor emigranți ruși pe linie paternă și francezi din partea mamei, a lucrat zece ani ca mecanic și a început să scrie literatură după ce împlinise 30 de ani. Primul lui roman, Monștri invizibili, a fost refuzat de mai mulți editori, care l-au considerat prea șocant. Dar
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
scrisă în chineza pe care eu n-o înțeleg. Eu nu-s chinezoaică, dar am atâtea trăsături diferite că nu înțelege nimeni de unde am apărut. Cu vaza asta s-a dus singurul lucru care mai rămăsese în casă de la bunicii paterni. Am măturat cioburile și le-am aruncat la gunoi. Vaza dispare, desprinzându-mi numele de toți cei care mă legau de trecut. „S-a spart ghinionul”, a zis maică-mea. M-a pupat pe frunte și și-a pus un
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
puțin corect") nu aduce prea multe certitudini în privința strămoșilor scriitorului. Alexandru Paleologu își asumă cu seninătate ignoranța: „Asupra acestui «arbore genealogic» eu nu mai am multă știință și pentru că nu am mai putut urmări ramurile colaterale, în special în linie paternă. Iar tata a mai avut niște rude, pe care nu le-am frecventat decât foarte puțin, evident, cu plăcere, dar ne vedeam rar. Și cărora, la rândul lor, nu le mai știu încrengăturile... niște înrudiri destul de bune cu Brătienii, cu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
însăși, un certificat de noblețe. Acest tip de asumare a unei nobleți familiale prin ceea ce s-ar putea numi „contaminare culturală" nu este singular la Alexandru Paleologu. Într-un interviu acordat României literare, în anul 2004, vorbind despre bunicul său patern, fost director al ziarului „Timpul", aruncă o afirmație cât se poate de tranșantă: „Eminescu a fost de multe ori la noi în casă, la niște petreceri amicale și erau prieteni foarte buni" vi. Nu este de neadmis ca doi oameni
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
nu avea amintiri legate de el? - A murit la începutul secolului, în 1903, iar eu m-am născut în 1919. Tata își amintea de el, chiar dacă și el era foarte tînăr cînd a murit tatăl său, ca de o autoritate paternă plăcută și cultivată în care exercițiul unei foarte corecte, prețioase și subtile cunoașteri a limbii franceze făcea ca mintea să fie capabilă de nuanțe. Mai multe nu știu. Nu mam interesat niciodată, pentru că nu sunt preocupat de genealogii. Din păcate
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
majoritate actori neprofesioniști care trec din realitatea care i-a ciuntit, în film, cu naturalețe, povestea este toată acolo, vie, regizorul doar o direcționează spre noi. Tentativele lui Agrin de a scăpa de bastard, revolta împotriva propriului instinct matern, instinctul patern al fratelui mai mare care își protejează "nepotul" de tentativele ucigașe ale "mamei" ne situează în dimensiunea incomensurabilă a tragicului grec deplasat în această zonă periferică a teatrului de război. Într-un fel, tocmai capacitatea de predicție a lui Hengov
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
eliberare a Ardealului de armata germano-maghiară, tatăl își pierde maxilarul inferior și limba, refacerea mandibulei cerînd 39 de intervenții chirgicale (cu grefă de os luat din propria creasta iliacă pentru a preîntîmpina rejetul imunitar). Ce leagă tema monarhică de tema paternă e leit-motivul refacerii organice. Așa cum mandibula tatălui a cerut o reconstruire anatomică treptată, memoria românilor trebuie refăcută încetul cu încetul. O națiune care nu se adună organic în jurul suveranului e destinată unei decadențe grobiene de tip republican, fenomen definit prin
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
a arăta cât de departe se poate întinde întunecata și strania aventură a existenței. Am fost, desigur, norocos, pentru că marii băutori pe care i-am cunoscut au ilustrat în exclusivitate partea așa-zicând "solară" a activității. Dintre toți, bunicul meu patern ocupă locul central - și nu numai în această privință. Îmbrăcat întotdeauna cu cămașă albă și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
indica, în fond, o filieră de cercetare de al cărei traiect diaristica lui Mihail Sebastian nu e străină. Lăsăm, din nou, la o parte câteva inexactități de genul acelora prin care Mateiu pare să neglijeze numărul real al fraților săi paterni, doar Tușchi și Luchi având, la o analiză grăbită, dreptul la vizibilitate. Esențial și deconcertant e, însă, felul în care pretinsul autor al jurnalului acestuia fraged se raportează la masca lui scriitoricească. Cartea conține, abundent, chiar fragmente din opera, celebră
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
să-i pun la judecată doar stilul. E, Să nu-mi luați temnița, o poveste despre școală și păpuși. Despre o familie din România anilor '60 (pe urmă '70, '80, '90), doi părinți, fiica lor, trei bunici (materni plus bunica paternă), propulsată brusc, într-un moment oarecare, în nomenclatura de vîrf. Roman politic? Nu, doar politică sentimentală din care, citind-o într-un anume fel, ai putea înțelege că era, prevăzut (sau poate că nu...) undeva în sistem, un acasă în
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
face la timp, numai manifestarea publică fiind tardivă: Arghezi, Paleologu sau Spengler. Celibidache nu aparține niciuneia din categoriile pomenite. Născut la Roman și urmînd lecții de pian și compoziție la Iași, tînărul Sergiu pare a fi victima predilectă a coercițiilor paterne, dovadă docilitatea cu care, încălcîndu-și predispozițiile, vine în București și se înscrie la Politehnică, spre a da curs ambiției tatălui, care vedea în statutul de inginer apoteoza împlinirii pentru orice om cu scaun la cap. Numai că viitorul „Celi“, cum
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
fie în observații analitice, fie în simple opțiuni de gust. Am avut chiar impresia că mare parte dintre cei care se zoreau să-și aducă omagiile poetului și să-l purifice de "calomniile" celorlalți își manifestau totodată un bizar spirit patern față de o cultură considerată încă imatură, incapabilă să stea pe propriile picioare, să dureze tocmai prin forța de a-și asuma deopotrivă continuitatea și schimbarea, în jocul lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]