2,501 matches
-
tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog să faci bunătatea și să nu fii amărît! Asta-i una! Iar al doilea să știi că eu, ăsta care mă vezi, voi avea grijă ca poetul familiei noastre să se simtă acasă la el în țara romînească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând mereu un accent de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ia stai, să vedem dacă Deliceanu e în curent... Trecu în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși patetic, dispărând în camera lui Deliceanu cu pași legănați de năduf. Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vârâse un cuțit în suflet. De unde își închipuise că, muncind conștiincios, are asigurată o lefșoară din care să trăiască, azi iată-l iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice", și "concursul tuturor bunilor romîni". Îi răspunse fostul prim-ministru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asigură că vor fi despăgubiți și-i invită să depună cererile respective cu specificarea detailată a stricăciunilor suferite. De-abia pe la nouă se întîlni cu Grigore Iuga și cu Titu, la restaurant. Deoarece aflase de la Boerescu despre Miron, prefectul îmbrățișă patetic pe tânărul Iuga: ― Nu-ți închipui cât m-ar durea, dacă ar fi adevărat, dragă Grigoriță! Dar să sperăm că providența va fi fost mai îndurătoare! Mâncă și bău cu mare poftă, uitând că se balonează, sporovăind necontenit și mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aflând că nu s-a întîmplat nimic rău și că modestul conac, nelocuit și servind doar ca magazie, a rămas neatins. Un grup de țărani aștepta la primărie sosirea armatei. După ce îi lăudă că au fost cuminți, prefectul le spuse patetic că și guvernul are grijă de nevoile lor și a hotărât să facă toate înlesnirile celor ce s-au purtat bine și să-i ajute în toate. Iar ca o dovadă a solicitudinii guvernului, citi rar și cu glas muiat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu ți-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu, domnule, îl asigură ofițerul științific. Cred că voi reuși să curăț lentilele. Nu este decât o problemă de șlefuire. ― Dar n-o să mai vedem nimic! ― Nu pot să înlătur pata fără să demontez sonda, zise Ash pe un ton patetic. ― Atunci lasă pata asta până când nu o crește prea mult. ― Cum dorești, domnule, zise Ash întorcându-se. Brett arăta nedumerit. ― Și acum ce facem? Stăm și așteptăm? ― Nu, răspunse Dailas care-și aminti că avea răspunderea unei nave, în afara celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale ei? De unde provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic, care nu-mi stătea în fire? Nu cumva sânt otrăvurile fiarei, sucul prelins din gingiile ei? Am greșit apucîndu-mă să scriu, să trag această prelată, să joc această psihodramă cu stalul și lojele goale. Pentru cine am scris comedia asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sincer, o asemenea întrebare e făcută să mă descurajeze, cum spuneam: să-mi frângă aripile. Și, din nefericire, nu sînteți singurul: chiar și poeții sânt obsedați de acest episod. Dar, credeți-mă, este vorba de un simplu episod, e adevărat, patetic, dar și destul de banal, un episod care, în orice caz, nu poate deveni exemplar pentru noi, cei din ziua de azi. - Mă rog, îl întrerupse din nou Orlando, a fost sau n-a fost în Infern? - Evident c-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seară, intrând întîmplător într-un pub din spatele străzii O'Connell. De cum îl văzu, Colomban se îndreptă spre el, îi apucă mâna între mâinile lui și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria. Pentru îngeri!... Antim izbucni din nou în râs. Îmbujorîndu-se, Maria întinse brațul peste masă și-i apucă mâna. - Nu m-ați înțeles, Maestre. Când spun: pentru îngeri, nu mă gândesc la îngerii din biserici sau din cer, din muzee
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și dă seama că purta în mâinile lui o întreagă teologie, că purta credința și speranța întregului neam omenesc... - Nu mai râde de mine, îl întrerupse Iconaru roșind. Că dacă m-ai văzut că sunt de la țară... - Vladimir Iconaru! exclamă patetic Ieronim. Cum aș fi îndrăznit să râd de tine, când te-am văzut cu porumbelul rănit, și chiar în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-am spus: s-ar putea ca totul să nu fie decât o iluzie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă când îi auzise șuieratul înfundat : — Drum bun... în viață... Da, sigur că da, atunci când ea își desprinsese ochii de el, vizibil grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui patetică, de care se rușina, dar pe care ea avea (și după cincizeci de ani) să și-o amintească. Poate singura frază patetică rostită de acel bărbat străin, meticulos și temător, pe care ea l-a iubit atât de mult și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când ea își desprinsese ochii de el, vizibil grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui patetică, de care se rușina, dar pe care ea avea (și după cincizeci de ani) să și-o amintească. Poate singura frază patetică rostită de acel bărbat străin, meticulos și temător, pe care ea l-a iubit atât de mult și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frază patetică rostită de acel bărbat străin, meticulos și temător, pe care ea l-a iubit atât de mult și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el se simțea tot mai rău, nu se mai încuia niciodată ușa de la intrare, pentru că, în fiecare clipă, era de așteptat vizita doctorului sau a preotului, care venea încă o dată să-l împărtășească... Cât trebuie să-și fi pregătit fraza patetică în timpul lungilor nopți când sora (sau Maria, sau soldatul) îl ajuta să se așeze cu picioarele atârnând pe marginea patului, singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un timp, s-ar putea opri asupra lui, l ar putea analiza... Numai că el evită să îl privească de aproape. — Dificultățile survenite explică în bună parte... Profesorul s-a întrerupt brusc și, cu fața luminată de zâmbet, cu brațele patetic deschise, iese în întâmpinarea micuței Yvonne, pe care, cu îndrăzneală, Nela o împinge de la spate prin ușa întredeschisă. — ...Hai, mon petit, hai, îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti la bloc, exact ce detestă ? Să ajungem cu toții la mâna lor, să ne dea prea multă, prea puțină căldură ?... Mă rog... avantaje și dezavantaje... Surâsul lui ironic, în vreme ce își controlează cheile. Și exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin, lăcrămează. — Să lichidezi un întreg trecut în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iată alt mijloc de relativizare. Densitatea de fapte, de senzații, de aprecieri subiective e, în aceste condiții, absolut remarcabilă. Romanul e caleidoscopic, permițând nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurile, dar și pe a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune și se recompune din aceste cioburi, rotite când mai repede, când mai lent, după necesități. Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi care se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor. Nicolae Manolescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-au știut să ne strunească destul ca să nu ajungem aici. Evident, vina e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață. E numai vina lor că ne risipim un an
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost. Dar asta s-a întâmplat acum o sută de ani. Și nu Robin Osmore, ci tatăl lui. Ca să-ți dai seama cât e de bătrână. Dar nu arată. — Visez la vremea când Alex va ajunge o epavă, o băbuță patetică, cu mințile rătăcite, de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții sunteți mândri. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simtă slab, îmblânzit, consolat. Știa că dacă s-ar fi dus la Diane, ar fi fost în stare să și plângă în camera ei, ținând-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic animal oropsit, care-l înnebunea cu scâncetele lui. Dacă ar fi putut, ar fi ucis animalul acela slab și speriat. Ca să se înarmeze împotriva lui, își concentra întregul resentiment pe care-l purta omenirii, întregul său simț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și ce mi-a venit să-i vorbesc atât de familiar fetei ăleia! Nu știu nimic despre ea, precis că mă socotește un mocofan. Și, printre toți McCaffrey ăștia, nu fac oare o figură absurdă, ba mai rău, o figură patetică?“. Fără îndoială că apărea în ochii lor așa cum apărea acum și în propriii săi ochi, ca un singuratic, fără prieteni, fără relații, fără atașamente, care se lipise, din disperare, de un grup de familie. E drept că întregul grup, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inexorabilă, ca obsesia sexuală, ca o foame de ceva, o foame obsesivă, vinovată, furioasă. Acum știe foarte bine că nu se va realiza în viață în nici un fel, că nu va face nimic din viața lui. E realmente o figură patetică. Dacă George ar fi un personaj de roman ar fi o figură comică. Cu toții dacă am fi personaje de roman am fi comici. Aș fi preferat ca tu să fi studiat în continuare filozofia sau economia și nu pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]