1,557 matches
-
deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de gheara patosului pentru literatură. O carieră visată și, probabil, nu puțini au fost cei cărora le-am stârnit un zâmbet de compătimire observând cu ușurință disproporția jenantă între „starea mea socială” și visurile mele de puber întârziat. Țin minte, vreo doi ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altul, Nichita, Cezar, Matei, Grigore și eu. Era evident că Stancu, poate și „forurile” - fuseseră informați de „proiectul” nostru și acela care o făcuse, cum s-a adeverit în aceeași dimineață, nu era altul decât cel care-mi vorbea cu patos despre Th. Mann și Proust: Titus Popovici. A luat cuvântul, și el ne-a definit „ca grup” - o imputare de tip politic care ascuțea imediat urechile activiștilor și securiștilor din literatură, încă puternici, mi se pare chiar că a pronunțat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ionescu și Cioran, scriitori formați aici, la noi, lansați „la ei”, dar păstrându-și până la sfârșit elementele esențiale ale formației și spiritualității românești!... Iar scriitorii francezi care ne-au vizitat după revoluție au venit, au vorbit frumos, inteligent, cu acel patos uscat și fin al intelectualilor francezi de vârf, dar... nu au dat vreun semn mai profund, mai „durabil” de „recunoaștere” a unei înrudiri spirituale, deși literatura română modernă, mai ales cea din sudul țării, e impregnată de literele și spiritul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
operele sale mincinoase, ocazionale, și exemplul cel mai invocat a fost bineînțeles acel Mitrea Cocor al maestrului Sadoveanu, o carte pe placul bolșevicilor, dar care, mai ales, lovea în pătura țărănească cântată în alte cărți cu atâta pricepere, geniu și patos de autorul Baltagului. Nu vom intra, bineînțeles, aici, în acestă dispută - pe care o considerăm de plano ca inadecvată, stârnitoare de confuzii în masa populației și purtată cu sârg mai ales de necreatori! -, dar vom observa că „etica” unui scriitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele” noului șef de stat, care, aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume fidelitate față de U. Sovietică și față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și el „să creadă”, în ciuda atâtor argumente și dovezi pe care el însuși le etalează cu scrupulozitate, dar... dar nevoia lui „de a crede”, nevoia lui de Zei e mai mare decât toată știința critică și rațională a lumii, iar patosul său atinge cele mai înalte vârfuri ale inspirației, ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
purtat cu aprindere cu prietenii mei literari, înainte de debutul nostru editorial, apropo de balada Mioriței. Atât Matei, cât și Nichita erau admiratorii fervenți ai acestei bijuterii folclorice, ajustată fericit de boierul poet Vasile Alecsandri, în timp ce eu, cu un exces de patos, deplângeam cultul care se crease în jurul acestei legende ispititoare și simbolice. Nu contestam metaforele și simbolul final, acea „nuntă cosmică” în care „se exilează” ciobanul nostru vrâncean, dar îmi manifestam uimirea și mai ales îngrijorarea față de excesiva, insistenta alegere a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici popoarele nu pot dăinui. Amicii mei, se’nțelege, nu contestau „adevărul meu”, dar ca mai totdeauna - și, mi-este teamă și azi! -, excesul de argumente și de patimă îmi făcea poziția discutabilă. Or, tocmai acest „exces” de credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic al prietenilor mei munteni! - mă colorau atunci, ca și acum, ca pe un nordic: cineva care trăiește - cel puțin în problema națională -, un adevăr cu prea mare însuflețire, cu o vioiciune deplasată, absolutizându-l cumva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă credeți. Enric IV, trudit de drum lung în graba cu care ducea ajutor de oaste orașului Cambray, avea a trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule... ... și prea truditule... intervine regele zâmbind. *1 O doamnă "bine", nevasta unui îmbogățit de război, se uita de sus prin ochelarii fără sticlă la un scriitor celebru nu tocmai tânăr, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la radio că au dispărut ultimii zece cititori de literatură română, striviți de raftul unei biblioteci, unde erau retrași, crezi că ai mai scrie? De ce ai face-o? Care ar mai fi motivația? Sigur că da, cu și mai mult patos, abia atunci, din respect pentru efortul meu, m-aș citi mai des, aș sesiza imperfecțiunile și-aș lucra și mai abitir pentru a le elimina. Nu există creație perfectă, poate fi întreagă, rotundă, dar nu sferică, sunt convins că oricare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă colonelului Roznovanu; acesta veni la București și pledă cu atâta patos pasiunea ce mama avea pentru fiul ei, unica ei mângâiere pe lume și unicul scop al vieții ei, încât soțul meu se rugă de frate să-l mai lase doi ani la adăpostul îngrijirilor mamei, până ar fi mai măricel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu totul aparte a acestui inimitabil artist al cuvântului pentru învățarea corectă a limbii române, într-o vreme când ea nu făcea nici pe departe obiectul preocupărilor oficialităților, semnifică pentru noi, cei de astăzi, un model ales de dăruire, de patos pentru limba. Este fără îndoială primul învățător care a înțeles ce mare taină e cuvântul. Analizând caietele sale de însemnări pedagogice, constatăm lucruri care ar putea să ne mire prin evidență lor actualitate: Creangă își centră activitatea pe elevi antrenându
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
majoră în cunoașterea și identificarea exprimării în cauza națională a poetului, "vizionar și criticist". De aici învinuirea pe care i-o aduc unii de a fi reacționar, mai ales în campaniile acestuia împotriva a ceea ce Maiorescu numise formele fără fond. Patosul pe care Eminescu îl pune în articolele sale de ziar îl aduce în situația zice exegetul de a trăi dureros toate evenimentele zilei, până la identificarea cu ele. Gazetăria aceasta "suportă șocul manipulărilor" încât, citit mai încoace, cu lupa corectitudinii politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără vie pe altarul românismului creator, călăuzit de o înaltă conștiință morală și de un mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința (cu o prefață de Radu Preda. Editura Credinței, București, 2013), nu masiv, dar dens, aceste articole, care se completează reciproc, sunt în măsură a incita spiritele pătimașe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
retorici să-mi fie cu iertare diletante. Dar, să reținem, oricum, intenția înălțătoare, în acel context dat, al atâtor români aflați departe de țară, ce simțeau nevoia acută (mult mai mult decât cei din țară) de a-și aclama cu patos, înainte de orice altă considerație, valorile perene ale națiunii. AVATARURILE EDITORULUI (Aurelia Rusu) Se instituise de-a lungul anilor, în editurile noastre (de Stat, altele nu existau), o profesiune mai specială, aceea de editor. S-au format astfel oameni specializați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
formal, cum îi mai merge cu literatura și fratele meu mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să joace rolul celui îndurerat, să stea tăcut și mohorât, s-a însuflețit deodată. A pus în răspuns mai mult patos decât se cuvenea, exagerat de mult, suspect de mult patos pentru situația dată: le-a povestit (și vorbea precipitat, prea tare, iar ochii îi străluceau...) despre activitatea lui de la facultate, despre ce citește și ce scrie, despre concepția lui literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să joace rolul celui îndurerat, să stea tăcut și mohorât, s-a însuflețit deodată. A pus în răspuns mai mult patos decât se cuvenea, exagerat de mult, suspect de mult patos pentru situația dată: le-a povestit (și vorbea precipitat, prea tare, iar ochii îi străluceau...) despre activitatea lui de la facultate, despre ce citește și ce scrie, despre concepția lui literară și despre vârfurile literaturii noastre de astăzi. Când unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mințea, el descria totul așa cum considera el că se cuvine să se petreacă, la modul ideal, el merita prin talentul său să aibă succes în literatură și atunci fixa ca grilă a adevărului această premisă. Prin această mărturisire plină de patos și de convingere a ceva ce nu se întâmplase ca și când s-ar fi întâmplat, fratele meu Vlad intra într-o zonă a dublei personalități. Era autentic în ambele situații, el nu sesiza prăpastia. *** Seara s-a retras în lumea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent și gingaș al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șansa găsirii unor atare elemente aurifere în zestrea nativ-biologică a unei ființe umane de gen masculin. Deși nu era decât în clasa I, dispunea de imaginație și inventivitate lingvistică pe care le transpunea în nenumărate povestioare și le nara cu patos și penetrantă putere de convingere. A fost odată un Geaget Mare (deget mare), iar acesta avea patru frați. Pe primul îl chema... Și începea descrierea fiecărui deget în parte, cu notele lui caracterologice. Apoi urmau suitele de cântece sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lumii cu sute de ani În urmă, și alții a căror minte Și inimă strălucesc ca soarele și o Duc cu o mie de ani înainte, Voi, frații mei, iubiți-l, iubiți l pe Lenin!“ („Cosmogonie“, Contemporanul, 18 aprilie 1958) Patosul slugărniciei lui Geo Bogza (nota V. I.) „Iar dragostea, admirația și respectul întregii omeniri muncitoare, dragostea, admirația și respectul celor mai luminoase conștiințe ale vremii, n-au așteptat ca pe cer să apară cometa de natriu artificială, ci le-a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ci le-a fost de ajuns steaua în cinci colțuri pe care o purtau la chipiu soldații Armatei Roșii, cei care flămânzi și goi dar înflăcărați de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.“ („Patosul Revoluției“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) BOTEZ Demostene Coțcarul de la UNESCO (Demostene Botez) își apără postul (nota V. I.) „Urmăriți de blamul întregii omeniri ca gangsterii prinși asupra faptului, s-au retras de pretutindeni. În apele Pacificului nu vor avea altă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lui forță, și gingășia lui; Și necuprinsa lui voință, și setea lui de frumos; Și strălucitoarea lui imaginație, și uriașa lui luciditate; Și puterea lui industrială. În totul marele lui suflu înnoitor; În totul - concepția lui bărbătească, Gândirea lui robustă - Patosul lui creator, închinat Omului. Există în Dobrogea un poet Există în România un poet: Partidul, viu, trăind în oameni.“ („Există în Dobrogea un poet...“, Tomis, 25 martie 1973) „Fericirea noastră decurge din unitatea noastră în jurul Partidului Comunist Român, în jurul secretarului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
drumuri, pentru a dărui iubitorilor de artă lucrări adânc pătrunse de spiritul contemporaneității.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) „Slujitorii artei sunetelor, călăuziți de Programul ideologic al partidului, sunt antrenați, cu toate energiile de care dispun, în realizarea unor opere vibrând de patosul dragostei de țară și de partid care să îmbogățească patrimoniul național. Călăuzit de acest însuflețitor crez artistic, m-am străduit, la rându-mi, în activitatea componistică, să configurez, cu mijloacele specifice muzicii, acele elemente și trăsături morale care dau consistența
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]