3,339 matches
-
Agronomul” nu este simplu tehnician, ci un „colaborator la o operă socială”. Pentru că el îndeplinește nu o simplă activitate de specialist, ci influențează întreaga personalitate a țăranului. Acesta „nu putea fi civilizat pe o latură și păstrat cu mentalitatea sa patriarhală pe celelalte. Nu-i poți da spirit critic și înțelegere științifică pentru meseria lui și să-l ții înapoiat cu privire la restul vieții spirituale și activități... Sufletul întreg trebuie transformat pentru civilizație” (Stoian, 1938, p. 39). Agronomul social este chemat să
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ne-nsurați, / Ne-nsurați, / Nelogodiți." Apoi, cu această găleată merg la șase sau la nouă fântâni pentru a lua apă, cântând cântecul de nuntă.395 Apa antropomorfică este în permanentă concordanță cu celelalte elemente primordiale, participând direct la suferința comunității patriarhale care caută tămăduire în forțele taine ale acestora; de exemplu, pentru a-și regăsi împăcarea cu lumea satului, femeile descântă "de judecată", cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile specifice codului animal care reprezentau soarelui au fost: vulturul, șoimul, leul, cerbul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că Sfântul Soare n-a mai putut-o ajunge, și el și azi îmblă după dânsa, și ar ajunge-o când e plină, că vin aproape; dară ea cum vede că se apropie se pișcă."214 Aștrii tutelari ai vieții patriarhale, soarele și luna, în variantă antropomorfă, de obicei, restituie ordinea cosmică primordială. III.3. CATEGORII TOPOMORFE III.3.1. SPAȚIUL A-TEMPORAL: SĂRBĂTOAREA Dimensiunea existențială a spațiului, la țăranul român, este un dat obiectiv, inclus în firescul zilelor, având sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vidul existențial, despre nepăsare și faptul-de-a-fi-om-azi. Vorbeam mai sus de mediul burghez și de familiile înstărite din care provin Irina și Răzvan. Ea se trage dintr-o familie destul de bogată, însă în care nu sunt evidente preocupările artistice, iar raporturile patriarhale rămân extrem de clare (mama servește la bucătărie și nu dă dovadă de nici o intenție de a-și schimba practicile culinare, de a inova). Cu toate astea, fiica lor e "actriță" și pare să aibă o relație extrem de strânsă cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt și ele duale, timpul diegetic obiectiv (mai puțin de un an, din toamnă până la sfârșitul lui mar tie) fiind integrat unei durate mitice, punctat de timpul sacru al sărbătorilor creștine. Acest deznodământ „dezvăluie reacțiile etice fundamentale ale sufletului țărănesc patriarhal“, după cum afirma criticul Ov. Crohmălniceanu, evidențiind una dintre particularitățile de construcție a personajelor sadoveniene: caracterul arhetipal al eroilor. Această particularitate se realizează prin elementele specifice de structură și de com poziție ale romanului. Astfel, diegeza este structurată pe mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
operă reiterează opinia critică a lui Emil Manu (un apropiat al autorului "Delirului" și un cititor exhaustiv al acestuia) despre capodopera lui Preda, conform căreia Ilie Moromete este un filosof sceptic (iar nu un obsedat de pământ) cu nostalgia familiei patriarhale. Drama eroului (ca și a autorului de astfel) va fi destrămarea familiei și pierderea rolului de lider spiritual, de comentator avizat al lumii și al istoriei, fenomene entropice cărora li s-a opus din răsputeri, fie și prin expediente și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
model Daphnis și Chloe de Langos. Romanul e mai mult un exercițiu linear, abstract, fără suficienta desfășurare epică, fără observație psihologică. Jim Marinescu și prietenii lui duc o viață obișnuită, au acces la civilizație, îndepărtându-se de modul de viață patriarhal, trăiesc erotismul ca pe ceva foarte banal. Având multe note lirice, romanul înfățișează aspectul exterior al lucrurilor și ființelor, "descoperind fantasticul în real, sublimul în banal, plasticul în haotic" (Al. Piru). În contrast cu grupul celor tineri (Jim, Vera, Lola, Medy) apar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
planul terestru, dar și viziunea nourilor care "curg" sugerând trecerea implacabilă a timpului. Versul "Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia prin aspirația spre absolut în iubire; epitetul apreciativ "vechi" are o mare forță expresivă. E un univers rustic, patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1967); Marele singuratic (1972); Delirul (1975); Risipitorii (1962); Intrusul (1968); Cel mai iubit dintre pământeni (1980); Viața ca o pradă (1977); Imposibila întoarcere (1971). În opera sa, Marin Preda a înfățișat aspecte cotidiene din existența unui sat dunărean, criza structurilor patriarhale, tipul țăranului moralist etc. Moromeții, vol. I Moromeții este cea mai valoroasă creație obiectivă a literaturii române inspirată din lumea țărănească, după Ion al lui Rebreanu. Scriitorul aduce în proza românească o nouă realitate umană: degradarea unei gospodării țărănești, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Având o construcție solidă în care formula realistă însoțește analiza psihologică, Moara cu noroc are și o funcție educativă. La începutul structurilor capitaliste, relațiile sociale nu funcționau normal, iar valorile erau răsturnate. Era o lume care și-a pierdut echilibrul patriarhal, moral și acționa la întâmplare. Personajele își pierd fondul sufletesc onest. De pildă, Ghiță consideră "preceptele morale" ale mamei-soacre, anacronice, ilustrând o mentalitate arhaică. Pentru Ghiță, banul înseamnă demnitate, și e gata să-și sacrifice echilibrul familial, în numele unei afaceri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conținut etic al vieții sale; el este un „meșter“, care sub aparențele ușurinței ne lasă să întrevedem legea severă a artei sale. 2. O noapte furtunoasă - cea dintâi comedie politică 2.1. Dumitrache Titircă - „exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal“ Începem opera dramaturgică a lui Caragiale cu prima sa comedie, O noapte furtunoasă sau Numărul 9, pentru că ea reprezintă momentul de primă afirmare a scriitorului cu o operă cu adevărat originală. Această piesă de debut a dramaturgului, citită la 12
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine fixate și de la care nu se abate. Așa cum notează criticul Mircea Tomuș, el este un exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal, care acoperă o întreagă epocă în istoria nu numai a țărilor române, dar a acestei părți sud-estice a Europei... (Tomuș, Mircea: Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5) Acest „curent“ s-a dezvoltat în mod natural
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al soțului. Deși divorțată, Zița își poate poetiza iubirile cu schimburi prelungite de priviri, bilețele, versuri și urmăriri nocturne. Deosebirile de vârstă și de situație sunt însoțite de altele care angajează întreaga lor atitudine. Veta a rămas la stadiul negustoriei patriarhale. De altfel, Veta nu e tratată caricatural. Nu cunoaște limbajul neologistic și nu are veleități mondene. Comediile de la Union o plictisesc și stilul declarației lui Rică o face să râdă. Adulterul ei se consumă simplu, cu oftaturi, jurăminte și romanțe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
toate sacrificiile în durate de-a lungul existenței comune. Îi lasă deplina libertate asupra unei mari părți din avere și o consultă atunci când împarte cealaltă parte, sintagma „cum va vrea Ilinca să facă“ revenind adesea. Lectura testamentului dezvăluie portretul boierului patriarhal, preocupat de slujbă și de familie, aici în sens larg, intrând în sfera preocupărilor sale rudeniile mai depărtate și mai apropiate, clienții și supușii de pe moșie. Raporturile întreținute cu rudele sunt foarte complexe și merg de la intervenții în favoarea lor pe lângă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
seriozitatea și semnificația demersului sau scriptural. Și cu atât mai puțin de necesitatea abordării bucăților sale fantastice de pe aceleași poziții (că intenționalitate ascunsă ori că realizare efectivă) precum mult mai cunoscutele segmente realiste, între care Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Oraș patriarhal (1932), La Paradis General (1930) sau Aurul negru (1934). Până la capăt, cel puțin în critică vremii, proza lui fantastică va fi redusă drastic la observații generale, prea puțin favorabile, precum aceea a lui E. Lovinescu: "...e de semnalat, totuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fond meleagul de baștină din care provin, cu înclinație spre genul memorialistic, amintiri folosite atât ca nuvelă sau roman, cât și ca "tablou de moravuri" sau studii psihologice, adică "o impresie integrală asupra mediului"). Creangă apare aici în paradigma "realiștilor patriarhali", care s-a impus ca "un suflu de pace socială și morală", o literatură "fără conflicte dramatice", dominată de "pace, calm și senin", "absolut sănătoasă" și de aceea "superioară". Dar autorul lui Dănilă Prepeleac se remarcă prin câteva trăsături originale
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
spațiul musulman, iar cel politico-ideologic aproape peste tot pe Glob, în statele arabe aceste două cauze au trăsături particulare ce derivă din resorturile profunde ale relațiilor intracomunitare specifice matricei socio culturale arabe. Organizarea celulelor sociale tradiționale pe baza marii familii patriarhale, clanurilor familiale și triburilor, a cunoscut în perioada modernă o translare spre dimensiunea organizării politice, concretizată prin apariția a numeroase facțiuniși grupări în spațiul public din statele arabe. Fiecare dintre acestea sunt exponentele anumitor interese comunitare sau de grup, astfel
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan la scaunul patriarhal al Constantinopolului și-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. Sfântul Ioan îl critica de pe amvon. Eutropiu voise să suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan însă i s-a opus. Când, în anul 399
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
adevărat puzzle spațial confesional: comunitatea coptă este grefată pe segmentul vorbitorilor limbii copte derivată din idiomul hamitic al vechilor egipteni și cuprinde aproximativ 5% din populația Egiptului. Este împărțită în două biserici inegale ca pondere: Biserica coptă propriu-zisă cu sediul patriarhal la Alexandria cu un număr estimat între 4 - 5 milioane de credincioși și Biserica coptă-catolică (unită cu Roma din secolul al XVIII-lea) cu doar 150.000 credincioși. Limbile liturgice folosite sunt copta și araba. comunitatea maronită cuprinde cca. 700
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
este caracteristic unei arii geografice mai largi, pornind de la orașele medievale europene, până în China și Japonia, dar orașele din lumea arabă au cea mai clasică formulă de tramă dezordonată, determinată de modelul socio cultural arabo-islamic, în care tradiția marii familii patriarhale s-a conservat mult timp, iar când s-a divizat în familii elementare, au rămas legate prin interese economice, fiecare păstrându-și un loc de o parte și de alta a îngustelor artere de acces. Pe de altă parte, un
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt scenariu, întrecându-le pe Parizienele de origine 237. Dacă în Bel Ami bărbatul este inițiatorul înscenării delictului, multe personaje feminine ale lui Maupassant surprind prin îndrăzneala cu care își încalcă rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de soț, provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care doreau să beneficieze de o mediere între propria creație și tradiția literară. Din acestă fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare aflate pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]