3,343 matches
-
Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui Dej. Aceștia Încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la Palatul eclezial de copiii prim-vicepreședintelui sînt urmate de mese copioase. Ca urmare a faptului că bucătăreasa Patriarhiei, Leopoldina CÎrstea, este surprinsă de „sursa Apollo” ca fiind foarte nervoasă, are loc o anchetă În care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la Palatul eclezial de copiii prim-vicepreședintelui sînt urmate de mese copioase. Ca urmare a faptului că bucătăreasa Patriarhiei, Leopoldina CÎrstea, este surprinsă de „sursa Apollo” ca fiind foarte nervoasă, are loc o anchetă În care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cu toate acestea, prin bogăția de informații, cartea se ridică deasupra multor evocări ale profesorului de Dogmatică, traducător al Filocaliei. Memoriile Lidiei Ionescu Stăniloae Încep și se Încheie cu slujba de Înmormântare a teologului, organizată neglijent de unii reprezentanți ai Patriarhiei Române (pp. 9-16, pp. 379-388) (printre altele, fiica și nepotul profesorului Dumitru Stăniloae au fost nevoiți să facă autostopul pentru a ajunge la Cernica, locul Înmormântării - p. 13). De altfel, din multe pagini ale cărții transpar dezamăgirea și sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
9.X.1947, Velești, j. Dolj - 8.IV.1999, București), poet și prozator. A absolvit Liceul de Artă din Craiova (1961-1967), Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic din București (licența în 1971) și Școala de Pictură și Restaurare a Patriarhiei Române (1971). Între 1971 și 1990 este profesor de desen la școli generale din Roșiori de Vede. După 1990 devine redactor la cotidianul „Teleormanul liber” și consilier al Inspectoratului de Cultură din județul Teleorman, lucrând totodată ca pictor restaurator de
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
, (c.1550, Pogoniani, Grecia - 1624, Târgoviște), cronicar. Ca protosinghel la Patriarhia din Constantinopol, M. a avut ocazia să-și formeze o solidă cultură teologică și istorică. Între 1595 și 1600 îndeplinește misiuni religioase la Moscova și Lvov, învățând slavona, din care va și traduce. Este silit să plece din Constantinopol (poate
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
Târnovo și a proclamat independența religioasă a Bisericii sale. Totuși, după încheierea alianței bulgaro-grecești, sinodul ortodox de la Gallipoli a consfințit acțiunea sa religioasă și a acceptat crearea patriarhatului bulgar“8. În 1235, soborul religios de la Lampakos, în Asia Mică, recunoștea patriarhia de Târnovo printr-un act semnat de patriarhii ortodocși de Constantinopol (aflat în exil la Niceea), de Alexandria, de Antiohia și de Ierusalim. Așezat în fruntea acesteia a fost Ioachim I9. „Alarmat de aceste evenimente, papa i-a delegat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sale. Totuși, după încheierea alianței bulgaro-grecești, sinodul ortodox de la Gallipoli a consfințit acțiunea sa religioasă și a acceptat crearea patriarhatului bulgar“8. În 1235, soborul religios de la Lampakos, în Asia Mică, recunoștea patriarhia de Târnovo printr-un act semnat de patriarhii ortodocși de Constantinopol (aflat în exil la Niceea), de Alexandria, de Antiohia și de Ierusalim. Așezat în fruntea acesteia a fost Ioachim I9. „Alarmat de aceste evenimente, papa i-a delegat pe regele și pe arhiepiscopul ungar, ca reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a doua jumătate a secolului XIV, o consolidare continuă a structurilor proprii, marcată, printre altele, de crearea unor mitropolii proprii 32, a unei vaste rețele de mănăstiri 33, iar după 1453 și de obținerea unei largi autonomii în raporturile cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol 34, pentru Eclezia catolică din spațiul extracarpatic bilanțul a fost unul pronunțat negativ. Acest lucru se explică prin faptul că prezența Bisericii Romei în Moldova și, mai ales, în Țara Românească, a fost mai degrabă rezultatul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei Ierarhi. Un aport considerabil la pătrunderea unui crâmpei din atmosfera occidentală în spațiul românesc a venit, totodată, dinspre Constantinopol, la marea Școală a Patriarhiei, îndrumători fiind profesori cu studiile la Roma, Veneția sau Padova: Nicolae (Milescu) spătarul și Dimitrie Cantemir 27. • Ștefan S. Gorovei, Clanuri, familii, autorități, puteri (Moldova, secolele XV-XVIII), în „Arhiva genealogică“, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 9192. • P. P. Panaitescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe, cu realizări notorii pe tărâm literar și artistic. Lor li se alătură chestiuni de natură religioasă și economică ale Patriarhiei din Constantinopol în care s-a implicat domnul, gândul presupus al mutării sediului mitropolitan de la Suceava la Iași, motiv pentru care ar fi adus la Trei Ierarhi sfintele moaște 28, începutul amenajării târgului înzestrându-l cu școală, feredeu, cu ceasornicul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a destrămat, iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după descrierea chipului domnului făcută de Miron Costin și după bănuite asemănări cu chipurile care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Deosebirile evidente între feudalismul de stil central-european și organizarea pe care românii, acolo unde au rămas mai multă vreme independenți, au dat-o statelor și bisericilor lor își au originea în această perioadă, când interesele strategice ale Imperiului și ambiția patriarhiei ecumenice de a-și extinde controlul au fost foarte active în Țara Românească și Moldova. Legăturile cu Constantinopolul creștin au conferit prestigiu, au propus un exemplu legislativ și au oferit o iluzorie chezășie de protecție în condițiile în care principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din istoria comunismului 16. Însă beneficiile primite din partea puterii comuniste au trebuit să fie returnate sub forma unor favoruri importante, Biserica ortodoxă rusă transformându-se în purtătorul de cuvânt al politicii interne și externe sovietice. De altfel, comuniștii, sesizând că patriarhia Moscovei putea deveni un dispozitiv eficient de integrare a comunităților religioase din statele Central și Est Europene, s-au folosit de prestigiul ei în anii de acaparare a puterii și satelizare a țărilor vecine. Așa s-a întâmplat în Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunităților religioase din statele Central și Est Europene, s-au folosit de prestigiul ei în anii de acaparare a puterii și satelizare a țărilor vecine. Așa s-a întâmplat în Polonia, unde teritorii întregi cu populație ortodoxă au fost alipite patriarhiei Moscovei după 1939. În ceea ce privește comunitatea ortodoxă rămasă în teritoriile poloneze, aceasta a avut de suferit de pe urma discuției în legătură cu acordarea autocefaliei, purtate între patriarhia de Constantinopol și patriarhia Moscovei. Biserica Poloniei primise în 1924 autocefalia de la patriarhia de Constantinopol, însă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țărilor vecine. Așa s-a întâmplat în Polonia, unde teritorii întregi cu populație ortodoxă au fost alipite patriarhiei Moscovei după 1939. În ceea ce privește comunitatea ortodoxă rămasă în teritoriile poloneze, aceasta a avut de suferit de pe urma discuției în legătură cu acordarea autocefaliei, purtate între patriarhia de Constantinopol și patriarhia Moscovei. Biserica Poloniei primise în 1924 autocefalia de la patriarhia de Constantinopol, însă dată fiind noua situație politică și mai ales ajutorul primit din partea Bisericii ruse pentru reorganizarea Bisericii poloneze, aceasta a fost nevoită să ceară patriarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a întâmplat în Polonia, unde teritorii întregi cu populație ortodoxă au fost alipite patriarhiei Moscovei după 1939. În ceea ce privește comunitatea ortodoxă rămasă în teritoriile poloneze, aceasta a avut de suferit de pe urma discuției în legătură cu acordarea autocefaliei, purtate între patriarhia de Constantinopol și patriarhia Moscovei. Biserica Poloniei primise în 1924 autocefalia de la patriarhia de Constantinopol, însă dată fiind noua situație politică și mai ales ajutorul primit din partea Bisericii ruse pentru reorganizarea Bisericii poloneze, aceasta a fost nevoită să ceară patriarhiei de Moscova, la 5
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ortodoxă au fost alipite patriarhiei Moscovei după 1939. În ceea ce privește comunitatea ortodoxă rămasă în teritoriile poloneze, aceasta a avut de suferit de pe urma discuției în legătură cu acordarea autocefaliei, purtate între patriarhia de Constantinopol și patriarhia Moscovei. Biserica Poloniei primise în 1924 autocefalia de la patriarhia de Constantinopol, însă dată fiind noua situație politică și mai ales ajutorul primit din partea Bisericii ruse pentru reorganizarea Bisericii poloneze, aceasta a fost nevoită să ceară patriarhiei de Moscova, la 5 iunie 1948, o nouă autocefalie 17. • Timothy Ware, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
patriarhia de Constantinopol și patriarhia Moscovei. Biserica Poloniei primise în 1924 autocefalia de la patriarhia de Constantinopol, însă dată fiind noua situație politică și mai ales ajutorul primit din partea Bisericii ruse pentru reorganizarea Bisericii poloneze, aceasta a fost nevoită să ceară patriarhiei de Moscova, la 5 iunie 1948, o nouă autocefalie 17. • Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, trad. Alexandra Petrea, București, Editura Aldo Press, 1997, p. 152. 15 Ibidem, p. 154-155. • Ibidem, p. 158. • Jean Meyendorff, op. cit., p. 149. Ca răspuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Macarie 18. Aproape la fel s-a întâmplat și în Cehoslovacia unde, în 1945, după eliberarea de sub ocupația germană, patriarhul Alexei al Bisericii ruse l-a trimis pe arhiepiscopul Elefterie de Rostov să unească cele patru comunități ortodoxe sub egida patriarhiei moscovite. După reorganizarea Bisericii cehoslovace, aceasta a primit în noiembrie 1951, ca și Biserica poloneză, o nouă autocefalie din partea Bisericii ruse, care devenea forul tutelar spiritual al comunității cehoslovace 19. În Bulgaria, exarhul Ștefan și câțiva dintre ierarhii Bisericii ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor noi tipuri de predici și cateheze 43. Aceleași idei le susținea episcopul Antim, vicarul Patriarhiei, cu prilejul aniversării patriarhului Justinian, subliniind că alcătuirea noului Statut de organizare al Bisericii a fost făcută în concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44. În 1951, cu ocazia sărbătoririi a trei ani de păstorire a patriarhului Justinian, episcopul Theoctist Botoșăneanu, vicarul sfintei patriarhii și rectorul Institutului teologic din București, vorbea de „marile înfăptuiri“ ale patriarhului care a încercat să răspundă imperativului permanent al răspândirii cuvântului lui Dumnezeu, dar și cerințelor misionare impuse de preocupările sociale ale fiecărei epoci. Fiind conștient că „poporul“ s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Anul LXVII (1949), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 32-33. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 316. • Ibidem, Anul LXXV (1952), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 1222; Ibidem, Anul XCIX (1981), nr. 9-10, septembrie-octombrie, p. 1106. recrutare a corpului didactic din Patriarhia Română. Comentând apariția acestui regulament, I. Gagiu afirma că învățământul religios a trecut în anii 1948-1952 printr-o fază de experimentare și de adaptare la noile condiții sociale, însă anul 1952 a reprezentat „așezarea într-o formă oarecum definitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-și tempereze atât inițiativele cât și tonul, pentru a nu risca o izolare a Rusiei. Una din problemele care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară, asigurarea împotriva vicisitudinilor politice interne sau a unei nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cărora le fuseseră închinate mănăstirile românești urmau să se ocupe de administrarea lor, să le asigure existența și bunăstarea acestora, să se ocupe de îndeplinirea legatelor sau clauzelor lăsate de ctitori; întrețineri de școli, spitale, aziluri etc. Pentru munca desfășurată, patriarhiile și mănăstirile din Răsăritul creștin urmau să primească o parte din venitul mănăstirilor românești închinate, acea parte care le prisosea celor din urmă, după ce se asigura întreținerea și îndeplinirea legatelor prevăzute de ctitori. Cu timpul, însă, are loc o răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
uric din 1392 privitor la întemeierea Romanului, împrumuta pentru a studia, de la mănăstirea Krilos de lângă Halici, un tetraevanghel scris la 1144 și alcătuia, în temeiul consultării riguroase a izvoarelor, un informat istoric al Probotei, cu prilejul închinării mănăstirii, în 1677, patriarhiei Ierusalimului. Pentru Mitropolie D. cumpără istorii universale, ca de pildă tratatul în limba latină al lui Johannes Nauclerus și Nicolae Baselius. Exemplarul, intrat, mai târziu, în posesia stolnicului Constantin Cantacuzino, cuprinde observațiile de lectură ale lui D. - atente, uneori ușor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]