3,006 matches
-
stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice (Craii porniți de la răsărit: Horea, Cloșca, Crișan, Mihai Întreitul, Psalm, Transilvania, Patria însă, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu). O încercare de a aborda alte perspective tematice se înregistrează în Pecetea elină (1985) și în Zei în lacrimi (1987), ambele puse sub semnul reîntoarcerii la principiile organizatoare ale universului începuturilor. Nici de această dată autorul nu își poate struni condeiul de la devieri înspre poeme encomiastice de un ridicol sporit de contextul
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
ziarului (2001), în aria de interes a specialiștilor în drept, comunicare și jurnalistică. SCRIERI: Seara pe arbori, București, 1975; Alegerea ființei, București, 1977; Ordinea și armonia, București, 1981; Proba labirintului, București, 1983; Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă, București, 1984; Pecetea elină, București, 1985; Zei în lacrimi, București, 1987; Deontologia profesiunii de ziarist, București, 2000; Conceperea și elaborarea ziarului, București, 2001. Repere bibliografice: Nina Cassian, „Poșta literară”, AST, 1971, 6; N.S., Dumitru Titus Popa, AST, 1978, 3; Alexandru Hancu, „Alegerea ființei
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
1964), iar editorial cu volumul de versuri Desprinderea de brumă, apărut în 1984. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Sinteze”, „Scrisul românesc” ș. a. Italienist ca profesie și formație spirituală, P. lasă să transpară în scrierile sale pecetea acestui climat cultural. Pe de o parte, își dovedește buna cunoaștere a limbii și culturii italiene într-o sinteză asupra poeziei din secolul trecut - Poesia italiana del Novecento (1998) - și prin studiile consacrate unor poeți precum Giacomo Leopardi, Eugenio Montale
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
războiului), suveniruri, consemnate ca într-un jurnal, din școală și din timpul stagiului petrecut în minister. Un amestec de bucurie și de nesățioasă curiozitate îi stârnește băiețașului din Rogojeni plecarea, împreună cu tatăl său, la Galați. Evocările, îngânând expresii cu binecunoscută pecete („Doamne, mult îmi era drag drumul la bunica”, „dragă Doamne”, „o bătăiță ca aceea”), au ceva din dicțiunea Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. Un personaj care revine, într-o schiță sau alta, ca partener de „taifasuri” este moș
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Respiro il crepusculo (2002), unde este proiectat un microunivers obsesiv, revelatorii fiind tot poeziile de dragoste. În fine, în versurile din Singurătatea îngăduită - Solitude permise (2003) își face loc o tentativă de salvare, prin intermediul creației, dintr-o lume ce „poartă pecetea morții / și muzica uitării”: „Copleșită de regrete târzii, / Parez elegant lovitura, / Refugiindu-mă în fantezii artistice “ (În fantezii). SCRIERI: Poezii, București, 2000; Amor & Psyche,ed. bilingvă, tr. Geo Vasile, București, 2000; Vânătoarea de umbre, București, 2001; Viața, un ecou, București
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
Heeresma, O zi la plajă, pref. Petre Solomon, București, 1970; Robert Merle, Un animal înzestrat cu rațiune, București, 1970; Jan Mens, Meșterul Rembrandt, București, 1971; Graciliano Ramos, Săo Bernardo, București, 1972; Simon Vestdijk, Grădina de aramă, București, 1972, A cincea pecete, pref. Andrei Pleșu, București, 1976; Literatura mărturisirilor, I-II, pref., Silvian Iosifescu, București, 1972 (în colaborare); Hella S. Haasse, Misterul Bomarzo, pref. Ion Frunzetti, București, 1973; Raffaello Brignetti, Pescărușul albastru, pref. Rodica Locusteanu, București, 1973; Dialogul neîntrerupt al teatrului în
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Literari. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) și Premiul Asociației Oamenilor de Teatru (1987). Critica lui R. este „tipic militantă”, „de afișat caracter publicistic” (D. Micu). Deși poartă pecetea epocii, cronicile și recenziile sale se disting prin spirit critic riguros, nerv polemic, atitudine ofensivă. Cercetările de istorie literară au prevalat însă în preocupările sale, ceea ce i-a conferit un loc important în acțiunea de reevaluare a scriitorilor, istoricilor, oamenilor
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
de documentare pe cât de minuțioasă, pe atât de sterilizantă, nu reușește să suplinească abdicarea silită de la principiile de creație care l-au impus, prin opera sa anterioară, drept unul dintre reperele spirituale ale modernismului românesc; de altminteri, întreaga scriere poartă pecetea oboselii și a dezgustului, frazele urmându-se una pe alta în virtutea unor automatisme și stereotipii bătătoare la ochi, lipsite de orice implicare afectivă sau ideatică. Ceea ce individualizează opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
zgomotoase ale Emiliei, interioare ale lui Fred, însoțite, toate, de observații și disertații teoretice ale autorului- conferă operei un dinamism de natură centrifugă, amintind de multiplicitatea perspectivală și secvențialitatea arhitectonică din Legăturile primejdioase. Numai că, în vreme ce scrierea lui Laclos poartă pecetea unor tipare retorice recunoscute și acceptate - pe care autorul, în aparență absent, le folosește pentru a conduce din umbră acțiunea -, romanul lui P. afirmă preeminența subiectivismului ca unică modalitate de cunoaștere și creație, marcând astfel diferența, definitorie pentru modernitatea literară
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Basarabie!” (Țară de mucenici). În culegerile de poezii, ce dezvăluie atât tragismul ocupării Basarabiei de „deavoli cu stea în frunte” (Țară de martiri și de profeți, 1942), cât și al războiului devastator, este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei este permanent raportat la destinul vitregit al întregii țări: „Te-arată, Mare, Decebal, / Și-ți spurcă sfânta sabie / Cu două aprige tăișuri -/ Unul pe Someș și Trei Crișuri, / Altul
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
text, fiindcă autorul nu este interesat de evoluția narațiunii, ci de surprinderea unui moment unic dintr-o desfășurare de fapte. Adept al maximei autenticități, el optează pentru universul sufletesc adolescentin, sufocat de singurătate și înstrăinare. Însemnele vârstei rebele își pun pecetea pe toate actele tânărului, care nu e dispus să accepte nici înțelepciunea bătrânilor (Un sfat pentru fiecare), nici să se lase subjugat, fără zbateri, de conformismul unei căsnicii (Iarna când e soare). Modul de a percepe simultan fluxul memoriei afective
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
modernă și latina), N. a tradus din Byron, Schiller, poate și din André Chénier. În decursul activității lui a rostit multe discursuri, remarcabil fiind toastul ținut la Paris (în decembrie 1848), cu prilejul comemorării lui Ștefan cel Mare. Epistolele, cu pecete oficială (adresate lui Al. I. Cuza) sau destinate unor prieteni (V. Alecsandri, I. Ghica) și unor membri ai familiei, constituie partea atașantă a scrisului acestui om sensibil și dornic de echilibru. Epistolierul apare ca un moralist blajin și un înțelept
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
clipă, cu multe îmbinări și nuanțe originale, în gândul ca și în gestul fiecărui țăran al nostru”, unice fiind „nuanțele și mai ales echilibrul în care se îmbină aceste nuanțe, aspectul sub care trăiesc toate organic”. Este pusă în relief „pecetea creștină” ce „imprimă fiecare amănunt al folclorului nostru”, aceasta fiind „o realitate, dar o realitate specifică lui, nu una pur teologică, adică de o nedezmințită fidelitate față de dogme”. În credințele poporului român, Dumnezeu este atotputernic, imaginea sa fiind cea biblică
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
București, 1995; Rațiuni de a fi, îngr. Adrian Papahagi, București, 1999. Ediții: E.Lovinescu, Bizu, pref. edit., Cluj- Napoca, 1974; Emil-George Papahagi, Eseuri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Olimpia Radu, Pagini de critică, pref. edit., Cluj-Napoca, 1988; Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, pref. Nicolae Manolescu, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994. Traduceri: Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativității, pref. trad., București, 1977; André Helbo, Michel Butor. Spre o literatură a semnului, precedat de un dialog cu Michel Butor, pref. Adrian Marino, Cluj-Napoca, 1978
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
culturale, putința de a mânui instrumente și metodologii moderne. Chiar dacă unele dintre concluziile la care a ajuns pot suferi amendări, cercetările lui, vizând chestiuni complicate ale filologiei slavo-române, ale indentificării surselor și versiunilor unor texte importante ale scrisului vechi, poartă pecetea investigației de detaliu, făcute cu acribie. A abordat probleme controversate ale literaturii române medievale, ca în Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș (1961; Premiul Ministerului Învățământului), cu o interesantă încheiere privind slava carpatică în care au fost scrise aceste narațiuni
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
parte din concepția noastră a lumii din afară” (p. 37). Este În adevăr admis În principiu de către știință, că realitatea slujește de control ideilor pe care mintea le formează asupra naturii și că numai principiile fundamentale ale rațiunii pot alcătui pecetea de Încercare a acestei realități Înseși. Pe de altă parte, mecanica este definită prea cu adevărat, de d1 Painlevé, ca „cea dintâi aplicare a raționamentului matematic la studiul constitutiv și cauzal al fenomenelor naturale” (p. 365). Mișcarea și contrapartea ei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asociată, întrucât a fost prima care a identificat fenomenul. Viitoarea savanta, Ștefania Mărăcineanu, s-a născut la București, la 18 iunie 1882. A avut o copilărie chinuita, despre care 74 nu-i plăcea să vorbească, dar care și-a pus pecetea pe toată existența ei. A urmat cursurile liceale la Școală Normală „Elenă Doamna” și la Scoala Centrală din București, absolvind în 1903, și cursurile universitare la Facultatea de Stiinte Fizico-Chimice a Universității din București, unde și-a susținut examenul de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
chemate să vegheze curajul și să cenzureze manifestările pripite. Aceste sfaturi nu sunt bune pentru oricine, oricând și în orice loc. Relația cu un anume pământ, cu o experiență și cu o vreme plină de neliniști se simte. Este o pecete inconfundabilă a modelului monarhic, model pe care îl va pune în aplicare, în ziua sa combatantă, Radu de la Afumați, viteazul ginere al lui Neagoe Basarab, model pe care Udriște Năsturel i-l va recomanda insistent (alături de alte pilde din Învățături
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
1985) eșuând, fiindcă autorul părăsise țara. Abia în 1989 P. își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
littérature médiévale française (IX-e-XIV-e siècles) (1998), lucrare reunind în juste proporții tradiția bine asimilată a cercetărilor internaționale în domeniu cu viziunea proprie, ceea ce privilegiază valorile spirituale ale celor trei mari culturi monoteiste - creștinătatea, iudaismul și islamismul - care și-au pus pecetea pe literatura medievală franceză. Altă carte a lui P., Practici ale interpretarii de text (1999), are profunde valențe teoretice, pledând pentru recuperarea bogatei tradiții a decodării sensului încastrat în text, de la sensul literal până la cel literar, trecând prin arcurile sensurilor
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
trubadurescă, I. are personalitatea originală și stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-și propuneau să refacă o unitate originară pierdută. Volumele
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Am voit - declară poetul - să creez o echivalență verbală a unui proces mintal: posesiunea conștiinței, «prezența», stare destul de rară, mai rară decât s-ar crede, unica manifestare posibilă a Grației.” Dincolo de experimentul literar, impresionant prin aplicație și dimensiuni, poemele poartă pecetea motivelor lirice obsesive, dintre care acela al morții transpare ca într-un filigran în imaginile vaporoase ale figurilor grațioase de gimnastică: „Sala de gimnastică ne-așteaptă/ Vom păși pe vârfuri doar/ Nimeni nu va ști că-n noaptea asta/ Vom
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
metafore obsedante ce construiesc o viziune. Distanța măsoară un interval de lectură și formație - M. a traversat experiența unei șederi de mai mulți ani la Dijon ca lector de limba română -, dar și un prag de cristalizări ce își pun pecetea pe stilul critic. Acest tip de analiză se susține printr-o vervă asociativă bogată, ce dezvoltă arborescențe, bibliografia abundă, notele devin indispensabile, însoțind secțiunile cărții și întărind impresia de lectură „în ecou”. Volumul informației nu se epuizează în corpul propriu-zis
MIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]