2,745 matches
-
auditive și automatisme motorii și senzitive. La acestea se mai adaugă tulburările de limbaj (schizofazia și glosolalia), precum și alte tulburări de expresie (scris, desen, mimică etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat de satisfacția vanitoasă de „a se considera diferit de ceilalți” și, în consecință, superior acestora. Falsitatea judecății
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod egal, tulburarea sau dezorganizarea imaginii corporale este legată de slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei respective. În sensul acesta pusă, problema patologiei psihosomatice ne apare ca o tulburare sau, mai exact, ca un conflict interiorizat al persoanei cu propriul său corp, asupra căruia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simbolici ai acesteia, au semnificația unui abandon care declanșează crize de dispnee, echivalentă cu un „apel” al bolnavului. Tuberculoza este, într-o mare măsură, o problemă de patologie legată de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității de către individ. Crizele de angor pectoris sunt în relație cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecărei forme de mai sus. Personalitatea psihastenică se caracterizează prin tendința la scrupule și inhibiție afectivă. Orice fel de decizie legată de realitate sau de concret, precum și orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decizie legată de realitate sau de concret, precum și orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter colectiv. Termenul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la realitate, de a avea o conduită și acțiune pozitive, o comunicare normală. Este condiția stării de sănătate mintală care se opune stării de boală psihică. Nozofobie: frică patologică de boli și consecințele acestora (cancerofobie, sifilifobie etc.). Obsesie: asociere ideo-afectivă penibilă care invadează conștiința, cu caracter repetitiv și incoercibil, de a cărei absurditate și anormalitate bolnavul este conștient, luptând împotriva ei. Obtuzie: diminuare, mai mult sau mai puțin marcată, a stării de conștiință vigilă, cu dificultăți de înțelegere, ideație lentă, somnolență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mentalității anglo-saxone. Este justificată, în parte, folosirea ei de către americani. O civilizație modernă lipsită de un trecut fabulos are complexe de inferioritate culturală pe care și le lecuiește prin atare împrumuturi greco-latine, spoliate de sensuri. Dar la români împrumutul apare penibil și fără rost. Mai ales abrevierea „CV”, care nici măcar americană nu este. Cuvintele din „memoriu de activitate” sunt de origine latină și desemnează precis ceea ce trebuie, fără a schilodi mirifica sintagmă curriculum vitae. 8. Platon, Lysis, 213e. 9. Heraclit (comentator
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
analiza cu mare minuțiozitate fapte și argumente de mare finețe, în a dovedi existența unor erori și a fundamenta un alt punct de vedere erau puși să repete mecanic teze dogmatice și minciuni evidente, debitate de conducătorii partidelor comuniste. Era penibil și înjositor. și ritualul se repeta lună de lună, an după an! Munca de îndoctrinare și organizare politică era asigurată și de sindicate - sub conducerea partidului. Sindicatele aveau rolul principal de a realiza mobilizarea tuturor la manifestațiile sau paradele de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
note cât mai mari, iar consecința a fost scăderea dramatică a nivelului de pregătire. Studenții se pregăteau pentru un examen doar în sesiune, deci puține zile, iar dacă erau respinși, li se aproba, peste câteva zile, reexaminarea și chiar rereexaminarea. Penibilă era situația când aveai la examen vreun fiu sau vreo fiică de activist. Îmi amintesc cele îndurate de un coleg al meu. S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
incompatibile cu biserica și credeam că acest lucru se întâmplă în toate țările”. Mai târziu, în liceu, locuind în oraș, la o rudă, trece prin experiența „beznei, frigului și a cozilor interminabile”, începe să privească critic „activitățile” UTC („plictisitoare și penibile”), învață jocul duplicitar al ședințelor aranjate, descoperă posibilitatea distanțării prin angajarea unui comportament zeflemitor față de „materialele” care descriau vizite, rapoarte la conferințe, planuri de producție, constată, în fine, că trăia într-un univers caracterizat prin „constrângerea de a minți pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
umpleai frigiderul și aveai pentru două-trei săptămâni”. Cuvântul-cheie aici e orientare, deci capacitatea de a exploata în beneficiul propriu oportunitățile contextului. Abilitatea de pliere a acestui cuplu trebuie să fi fost ridicată („...ne descurcam...”), din moment ce vede acum în roz chiar penibila coadă pentru coșul zilnic: „Toate fetele mele, câte eram noi, toate 40 (e vorba despre colegele de echipă din fabrică ale doamnei), nici una nu s-a căinat de foame. Stăteau la rând, stăteau părinții, stăteau în schimb, dar nici una n-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îndemnați să nu folosească „frigiderele, aspiratoarele și alte echipamente casnice” (Shafir, 1985, p. 118), cerându-li-se să „depoziteze mâncarea afară în timpul iernii, să se abțină de la folosirea aspiratoarelor și a încălzirii centrale” (Shafir, 1985, p. 117). Aceste îndemnuri absolut penibile în condițiile anilor ’80, când sume enorme erau folosite pentru proiecte economice ce s-au dovedit falimentare, erau însoțite de încriminarea și „demascarea” în mass-media a cazurilor ce implicau „irosirea” sau „supraconsumul” curentului electric sau apei. În mod asemănător, (supra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că decizia MEI, în cazul meu, nu a fost luată în cunoștință de cauză, nu a operat selectiv. Contrar uzanței, nu mi s-a luat o declarație prealabilă, ci numai cea din ziua de 5 mai 1982. Semnalez și situația penibilă că, în camera alăturată celei în care îmi scriam declarația, se dactilografiau doar numele noastre pe formularele tipizate ale MEI de desfacere a contractelor de muncă și că eram rugați insistent să nu plecăm înainte de a trece și pe la serviciul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pur și simplu, pentru a avea o reprezentare clară și mai ales corectă a dimensiunilor noastre intime, spirituale, dacă vrei, și a recunoaște că nu suntem așa de „mari” cum ne place să credem, ceea ce ar însemna dezgolirea unei statuete penibile, un fel de homunculus ridiculus. Bineînțeles că orice supraevaluare este ridicolă sau penibilă și, dacă nu e cazul unui antrenament autosugestiv de depășire a unei depresii, ea poate trece pe panta alunecoasă a stărilor paranoice atunci când „măsurile” lipsesc. „Mărimea” este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a dimensiunilor noastre intime, spirituale, dacă vrei, și a recunoaște că nu suntem așa de „mari” cum ne place să credem, ceea ce ar însemna dezgolirea unei statuete penibile, un fel de homunculus ridiculus. Bineînțeles că orice supraevaluare este ridicolă sau penibilă și, dacă nu e cazul unui antrenament autosugestiv de depășire a unei depresii, ea poate trece pe panta alunecoasă a stărilor paranoice atunci când „măsurile” lipsesc. „Mărimea” este dată de sentimentul măsurii și ele nu sunt într-o relație direct proporțională-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mari decât suntem noi înșine și, în cazuri de exagerare, acesta este un semn sigur al „micimii” emoționale, un fel de compensare declanșată și potențată apoi de penibilitățile experiențelor proprii. Fiecare dictator a trăit un număr destul de mare de experiențe penibile cu un efect traumatic, iar tot ceea ce ei au încercat să realizeze a fost, în fond, o securizare absolută, ce devine tot mai absurdă, prin încercarea de a exclude orice posibilitate de repetare a situațiilor penibile. Istoria lor este istoria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
destul de mare de experiențe penibile cu un efect traumatic, iar tot ceea ce ei au încercat să realizeze a fost, în fond, o securizare absolută, ce devine tot mai absurdă, prin încercarea de a exclude orice posibilitate de repetare a situațiilor penibile. Istoria lor este istoria sentimentelor lor și aici suntem pe domeniul psihoterapeutului. L.A.: Apropo de istorie. Se vehiculează ideea că necunoașterea sau neprelucrarea trecutului poate determina repetarea lui. Este o vorbă a lui Emerson reluată de Churchill. Mai interesantă este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu -, chiar dacă toate aceste aspecte invocate ar fi într-adevăr niște anticipații
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Joyce și ale Virginiei Woolf, o constantă literară a modernității. P. nu îl prețuiește însă deloc pe romancierul irlandez, pe care probabil că nici nu îl citise, și căruia îi reproșează ceea ce socotește a fi mecanicismul simplei asocieri de senzații, „penibilă în pretențiile ei de artă” (Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unde eroi sunt nepoata sa, Mândra, pianistul Dragoș Donea și Valentin Albotă. Acesta din urmă se află, de asemenea, în centrul unui volet secundar, al istoriei propriei familii, identificată în mare parte cu existența Băncii Cambanis, care cunoaște o „mărire” penibil atinsă și o „decădere” fulgerătoare. O impresie de remake nu poate fi eliminată totuși la lectura acestei scrieri. În cazul romanului Firul neîntrerupt lucrurile sunt și mai limpezi, probând încă o dată lipsa puterii de invenție a autoarei. În esență, e
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
piesei Gustul vițiului de Henri Lavedan este încredințată în 1912 Teatrului Național din Craiova. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, N. este aleasă în 1913 în comitetul de conducere, din care făcea parte și D. Anghel. Faptul va provoca reacții penibile, în urma cărora cei doi soți vor demisiona din societate. În noua ei familie climatul este extrem de tensionat, consumându-se în crize ce culminează, în octombrie 1914, cu folosirea de către Anghel a unui revolver, pentru a-și speria soția, care, din
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]