5,213 matches
-
de tema descendenței. Exilul destructurase la propriu familiile, separase cuplurile, îi lăsase pe mulți părinți fără copii. Peripețiile călătoriei agravaseră situația provocând moartea unor apropiați, copii, soți și soții. Convertirile forțate, bolile, răpirile, epuizarea distruseseră celula familială. Unii rămăseseră în Peninsulă, preferând plecării convertirea 40. Astfel, erau numeroși cei care ajunseseră în Imperiu singuri, fără susținerea unei familii pentru a înfrunta noua realitate. În acest Ev Mediu târziu când evreul rămâne legat de credință, când, în plus, noțiunea de individ așa cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care se întemeia "siguranța" lor, toate aceste elemente se conjugă pentru a crea un context favorabil izbucnirii unor violențe grave. Pe 4 iunie 1391, primele masacre au loc la Sevilla și se răspândesc ca o dâră de pulbere în toată Peninsula Iberică. Mii de oameni sunt uciși și sute de cartiere evreiești sunt incendiate și atacate. Evreii se convertesc în număr mare, sub amenințare sau de bunăvoie, în atmosfera de criză și de teroare care domnește. Mult timp după aceea, colectivitățile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de istoria în sensul în care o înțelegem astăzi. "Primul stimul al emergenței unei istoriografii evreiești în secolul al XVI-lea, scrie el în Zakhor, a fost marea catastrofă care a pus capăt în mod brutal vieții publice evreiești în Peninsula Iberică în ultimul deceniu al secolului al XV-lea. [...] Pentru prima oară din Antichitate, așadar, citim un răspuns al istoricilor evrei răspuns plural la un eveniment istoric extraordinar"46. Ne putem întreba totuși dacă aceste producții de tonalitate istoriografică, chiar dacă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Însă aceste hotărâri apocrife sunt revelatoare mai mult pentru starea de spirit a evreilor din epocă. Ele sunt totodată expresia profundelor așteptări evreiești în fața șocului cumplit al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de diferența de receptare a istoriei de suferință în lumea sefardă și în lumea așkenază mai târziu, în modernitate și până în zilele noastre. Scrierea istoriografică a fost deci unul dintre răspunsurile interne date de lumea iudeo-iberică vicisitudinilor traversate atât în Peninsulă, cât și în exil. Iar aceste cronici au circulat de la o comunitate la alta. S-au scris și altele, parțiale sau punctuale, despre evenimente contemporane, însă acestea nu aveau vocația de a deveni opere veritabile. Acest tip de producție, mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Remembrance Authority, 201 Holokauston, 198 Hristos mort (operă de Hans Holbein), 195 Hristos, 34, 79-80, 194-195, 200-201 Hurban, 196 Hussein, Saddam, 224, 228 Iacov, 57, 106, 112, 222 Iacov, epistola lui, 35 Iancu, Marcel, 195 Ibd Daud, Abraham, 90 Iberică, Peninsula, 93, 99, 105, 107, 114 Ibn Ezra, Gabriel, 89 Ibn Gabirol, Solomon, 82 Ibn Verga, Solomon, 115-116, 141 Ieremia, 23, 28, 42, 48, 57, 92, 94, 102, 106 Ierusalim, 31, 32, 46, 50, 61, 63-64, 75, 87-88, 116, 139-140, 143
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pe direcția est vest, pământurile noastre se află cu aproximație, la jumătatea distanțelor care parcurg drumul până la Oceanul Atlantic și Munții Urali 11. În schimb, pe axa nord sud, deși se situează la o distanță aproape egală în raport de extremitatea Peninsulei Scandinave (în sensul că depărtarea păstrează oarecum proporțiile față de Oceanul Atlantic și Munții Urali), teritoriile noastre se află mult mai aproape față de limita sudică (Marea Mediterană)12. Arealul românesc s-a creat și dezvoltat în istmul ponto baltic, adică pe linia care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
turmele și cirezile lor greu încercate de seceta ce biciuise stepele. În Balcani, au găsit, pe alese, locuri îmbelșugate unde să-și așeze târlele și odalâcurile. Războinice și patriarhale, aceste triburi au trecut prin foc și sabie culturile neolitice din peninsulă. Au stropșit, sub copitele cailor, lutul ars și încondeiat al ceramicii din străvechime pe care au spart-o într-un infinit de cioburi. Fluxul migrator de la începutul Antichității, provenind din zona stepelor nord pontice, a perturbat serios dezvoltarea socio economică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care au spart-o într-un infinit de cioburi. Fluxul migrator de la începutul Antichității, provenind din zona stepelor nord pontice, a perturbat serios dezvoltarea socio economică a Balcanilor, inclusiv a ținuturilor noastre. Deși conectată, din vremea neoliticului, la binefacerile agriculturii, peninsulei i-a fost grav tulburată liniștea de forfota indo europeană. A fost momentul din care civilizația Cucuteni Tripolie, continuată în timp pe meleagurile noastre și extinsă în împrejurimi 19, a început să se ofilească. Nu a mai putut ține pasul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
paleolitic și neolitic. Năvălirile ne-au pustiit pământurile, iar vijelia lor nimicitoare a doborât stejarul Cucuteni Tripolie. Au provocat o pagubă uriașă prin risipirea semințelor unei civilizații avansate care avea toate premisele unei emergențe la nivel continental. În schimb, sudul peninsulei a fost mai ferit de spectrul devastării. Așa a putut să crească nestânjenit măslinul apărut în epoca bronzului din care a rodit mai târziu poporul grec în varianta sa clasică. Încă de pe vremea când dădeau în pârg, fructele acestei civilizații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
roman În Antichitate, cu tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco romanii au transformat Mediterana în farul care a luminat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
strămoșilor noștri. Chiar Zalmoxis, înainte de a fi acceptat ca zeu suprem, fusese sclavul lui Pitagora. Odată eliberat de filozof, s-a întors printre geto daci pentru a-i învăța tainele cunoașterii, devenind nemuritor. Sub vraja fermecătorului Dionysos, a căzut întreaga peninsulă, ajungând să fie adorat ca zeu și de traci (inclusiv geto daci). Totuși, se impune să avem în vedere că influența civilizatoare greacă a cunoscut și anumite limite. Legătura lor cu spațiul pontic avea un caracter preponderant maritim, prin practicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la Mediterana, în absența unor soluri fertile. De aceea, raportat la spațiul nostru, interesul grecilor s-a limitat doar la zona litoralului. Așa devine explicabil faptul că, pentru greci, ținuturile din colțurile îndepărtate ale Mediteranei erau mai aproape decât nordul peninsulei pe care o locuiau. Preferau să înfrunte primejdia apelor decât să se avânte pe uscat spre tărâmurile noastre. Să se strecoare pe sub perdeaua de fulgere a cumplitelor furtuni. Cu vâslele rupte și cu pânzele sfâșiate, să spere, totuși, în salvare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
balcanice Dens populați și cu o geografie complicată, dominată de sisteme montane complexe, Balcanii au reprezentat o barieră în fața năvălirilor. De fapt nu a fost vorba de ceva particular, ci Balcanii s-au comportat ca un obstacol natural similar celorlalte peninsule din sudul Europei (italică și iberică). Puhoiul migrator care s-a revărsat în valuri, odată cu Evul Mediu, din străfundurile Eurasiei, fusese dirijat de zidul uman al Balcanilor spre nordul istmului ponto baltic. A curs în direcția unor regiuni mai slab
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Totuși, nu a fost suficient de rezistent în fața presiunii constante, exercitată de fluxurile migratoare. Noi triburi se substituiau în permanență altora mai vechi. În timp, s-au creat breșe exploatate de invadatori care au reușit să se impună durabil în peninsulă. g. Prăbușirea cetății balcanice Malul uman care protejase Balcanii, infiltrat de apele torentului migrator, s-a erodat și surpat pe alocuri. Cuțitul avea să fie înfipt pe la spate, chiar în coasta lor, iar înjunghierea se putea dovedi fatală. Slăbiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de unde suportase punctul maxim al presiunii, și în fața cărora rezistase secole, li s-a aplicat o lovitură grea de la miazăzi. În Antichitate, perșii nu au cucerit Balcanii pentru că nu au putut trece peste obstacolul uman pe care îl presupunea această peninsulă. În timp unele realități au înregistrat modificări majore care au făcut posibil succesul otoman în Evul Mediu. Reușita turcă s-a datorat avantajului rarefierii populației în sud estul european sub impulsul migrațiilor. Așadar, devine legitimă întrebarea dacă triburile selgiucide sau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și a umidității, pământurile nord pontice nu au putut constitui temelia fondării unor imperii durabile. Mai degrabă, au format un câmp de luptă între nucleele de putere coagulate fie la nord, în ascunzișul pădurilor boreale, fie la sud, la adăpostul Peninsulei Crimeea. Și nimic nu a reflectat mai fidel această realitate geoistorică decât războaiele dintre ruși și turco tătari, pe parcursul Evului Mediu și al Epocii moderne. Din păcate, aceste lupte aveau să se răsfrângă direct asupra tragicei istorii a Moldovei. Carpații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
amintiri dureroase și îndelungate, începând cu migrațiile devastatoare ale triburilor indo europene din Antichitate și sfârșind cu cele turco mongole din Evul Mediu. Dar să nu ne lăsăm înșelați, pentru că Bosforul nu a fost doar capul de pod care racorda peninsula la ritmul civilizației așa cum s-a întâmplat în neolitic și Antichitate (culturile agricole și civilizația greco romană). A fost și strâmtoarea pe unde s-au furișat, în bezna istoriei, ca un pumnal, pericole mortale. Destinul Balcanilor a fost îndeaproape conectat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
profund de evoluțiile din zona micro asiatică, soarta tragică a Balcanilor fusese pecetluită încă din momentul în care bizantinii nu au izbutit a-i alunga pe turcii selgiucizi din Anatolia, în urma bătăliei de la Manzikert. Căderea Constantinopolului și cea a întregii peninsule nu au fost decât consecințe firești, produse odată cu scurgerea vremurilor, ale acestui eșec. Deși funcționarea ei a avut un caracter excepțional, fiind utilizată ca o cale de refugiu pentru a supraviețui în fața pericolelor ivite în stepă, evoluția rutei a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
provocate gratuit în Basarabia, au lăsat răni adânci și deschise. Opunându-ne rușilor, i-am ținut departe de lumea slavă din Balcani unde erau așteptați ca eliberatori, înlăturând apăsarea seculară a jugului turc. Altminteri, creându-și o bază solidă în peninsulă, țarii i-ar fi smuls pe sultani din brațele cadânelor din harem și i-ar fi aruncat din Palatul Topkapî direct în Marmara. Planurile întocmite iarna, la Ermitaj, sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Africii, iar, mult mai târziu, fiii lui s-au încumetat să cucerească zările. Unul s-a îndreptat spre Africa subsahariană, iar ceilalți doi spre nord estul continentului. S-au dirijat fie spre Maghreb, fie până în Anatolia, de unde au pătruns în peninsulele balcanică și italică (Hg E3). Ajuns la rândul lui tată (Hg F) a avut mai mulți feciori de ispravă. Unul (Hg H) a rămas pe loc în India și s-a extins în împrejurimi. Altul (Hg IJ) a plecat în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-au instalat nu doar ca urmare a afirmării puterii politico militare, ci și pe fondul unor revoluții culturale și morale. De pildă, latina s-a impus la noi și în contextul expansiunii creștinismului purtat din zona Orientului Apropiat spre Peninsula Balcanică. Apartenența noastră la creștinism durează de mai mult timp, adică din Antichitate, și nu am fost botezați de bulgari în Evul Mediu, așa cum pretind unii. Nu întâmplător, vocabularul nostru religios este compus din cuvinte latine a căror formă este
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În cazul limbilor vorbite astăzi în Balcani, se remarcă o sumedenie de similarități sintactice, morfologice, idiomatic între română, bulgară, greacă, albaneză (turca jucând rolul de suprastrat). Compatibilitățile lingvistice s-au fundamentat pe realitatea faptului că populațiile care au migrat în peninsulă s-au înrudit îndeaproape. Pe baza acestor similarități s-a vorbit chiar de o unitate lingvistică balcanică. În pofida acestor similitudini, totuși, Balcanii se caracterizează printr-o diversitate lingvistică, din cauza absenței unui caracter liniar al etnogenezei. Fenomenul extrem de sinuos al etnogenezei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]