1,541 matches
-
folosești ca să-ți scrii povestea. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. Unde s-o scriu? — În aer. Fidorous făcu un gest în gol, asemeni cuiva care-și scrie numele cu un diamant. — Până dimineață, pensula asta trebuie să termine toată povestea. Ai înțeles? Întinzându-mi-o, mă privi cu ochii lui albaștri, calmi, senini și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere. Am apucat coada antică de lemn cu grijă. Ai spus cumva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică și cea conceptuală era acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb pensula antică a lui Fidorous. Trebuie să-ți scrii povestea cu asta. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. M-am ridicat în picioare. Pensula stătea drept în față, nemișcată. Am început. Eram inconștient. Încetasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb pensula antică a lui Fidorous. Trebuie să-ți scrii povestea cu asta. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. M-am ridicat în picioare. Pensula stătea drept în față, nemișcată. Am început. Eram inconștient. Încetasem să respir... Să ții mâna întinsă în față o perioadă lungă de timp necesită mult mai multă forță decât te-ai aștepta. Am pus în sfârșit pensula pe noptieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicat în picioare. Pensula stătea drept în față, nemișcată. Am început. Eram inconștient. Încetasem să respir... Să ții mâna întinsă în față o perioadă lungă de timp necesită mult mai multă forță decât te-ai aștepta. Am pus în sfârșit pensula pe noptieră și mi-am frecat fața cu mâinile. Toată tărășenia îmi luase... câte ore? Două, trei? E greu de spus într-o lume luminată electric, dar făcusem ce-mi ceruse doctorul, îmi scrisesem povestea în aer. Îmi era rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a stabilizat o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-am întins-o lui Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-am întins-o lui Fidorous. O cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui Nimeni. — Cred că așa e bine pentru moment. Da, e bine. Corect. Tu rămâi aici, eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-a cablului la laptopul lui Nimeni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clac-clac-vâjâind în legea ei, aruncând foaie după foaie peste bord, în apă. Fidorous se întinse peste balustradă și prinse a treia pagină din cădere, dându-mi-o mie. Era povestea mea, cuvintele pe care le scrisesem eu în aer cu pensula noaptea trecută. — Arunc nada în apă, zise doctorul, mulțumit de sine însuși. Cu puțin noroc, ludovicianul va prinde mirosul și-l va urmări direct spre noi. M-am uitat din nou peste pagină, apoi am aruncat-o în apă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
medicamente, de unde Începu să Împartă ordine scurte și precise. Ca urmare, lutierii florentini avansară pe flancul stâng, la umbra imensului ghiveci al asparagusului, dar Jimmy Hoffa, ieșit ca din pământ, le sări În cârcă. Van Gogh și Monet , cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze În manieră ondulat-impresionistă. Speriat, boxerul eschiva de mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri, benzi, fâșii, batistuțe și micul arsenal de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
permanenți Căutând ambalajul, Florin l-a adus În echipă pe Sorin. Ei formau deja o echipă, lucrând Împreună site-uri de internet. Sorin e bun grafician. Știe și calculatoare, asta i-a fost prima facultate. A pus Însă mâna pe pensulă la douăzeci și ceva de ani și s-a hotărât să facă Artele. I-a mers. Cineva, evaluându-i un tablou, mi-a spus că e promițător. Probabil. Pe mine m-a impresionat mai mult ca fotograf și, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vorbit probabil despre cel ce a luat numele de Cosimo după atelierul meșterului la care ucenicea. În nopțile când supraveghea execuția panourilor pentru decorul premierei și fuma țigară după țigară, fără a se putea odihni, dar neizbutind nici să apuce pensula și nici măcar să vadă chipul tinerei care îi sorbea cuvintele, Sia Strihan vorbise doar despre florentin... Încât studenta istovită și vrăjită de frazele care o amețeau se întreba, în zori, dacă existase vreodată altundeva decât în halucinațiile Siei un pictor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cum sunt, vreunul din daruri. Sunt un cavaler de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează cu atenția lor. Zâmbise, la ultima frază, cum se cerea. Scurt, abia schițat, reluându-și repede chipul și glasul neutru. — Pensule de mai multe dimensiuni. Creioane, cărbune, tuș. Acuarele, culori de ulei. De cea mai bună calitate. Nu m-am uitat la preț. Am ales cu atenție și am plătit oricât. De asemeni, hârtie, cartoane de toate felurile. Chiar și pânză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grafica. Deși alb-negrul v-ar putea obosi, la un moment dat, ca o asceză prelungită. Pete de culoare, chiar și de creion colorat, ar fi, însă, admise și în desene. Desene în creion, în cărbune. În cretă, în peniță, cu pensula, oricum. Veți simți cu timpul nevoia picturii, în culori de apă sau ulei ? Aveți deplină libertate. V-am adus nu numai toate instrumentele, materialele de preparație, ci și rășini pentru verniu. Ceea ce se numește, cel puțin așa scrie pe cutie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mic, sufocat. — Avea nevoie să se elibereze de tensiune prin plăceri scurte, brutale ? S-o epuizeze, s-o predea, apoi, trezită, sieși ? Vocația n-a fost prea puternică și nici rupturile ? Aștepta mereu să-și reia locul lângă creioane și pensule. Chiar când eforturile și nereușita, oboseala, comparația cu ceilalți o descumpăneau și o apăsau. Presiunea timpului și-a tot schimbat componentele și efectul, dar n-a încetat, probabil, nici până astăzi... — Când a întâlnit-o Hariga, abia părăsise postul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a se apropia din nou de culori și pensule, Cosimo nu admitea că i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să se împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu i-a fost ușor să ia în mână uneltele. În fața cărora s-a trezit, dintr-odată, singură. Liberă, dar și înlănțuită. Cum și era, în celulă, atelier îngust și mizer, ca un sicriu. Nu s-ar fi atins de pensule, de creioane și hârtie. Cum nu s-ar fi atins de mâncarea din acea zi. Ghemuită, pe ciment, cu privirea fixă, de nebună. Capul gol și stomacul gol. O chinuia foamea. Fără să poată aduna vreun gând. Privind, până s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
elegant) de explorare, am deschis ușa camerei lui Phoebe. Era cel mai mare dintre cele trei dormitoare; și de asemenea cel mai dezordonat, pentru că era clar că servea și drept cameră de locuit, și drept atelier. Diverse cutii cu vopsele, pensule înmuiate în lichid de curățat, ziare vechi împrăștiate pe pardoseală și cârpe mânjite cu uleiuri multicolore, toate îi arătau ocupația; și în fața ferestrei, unde era cea mai bună lumină de zi, era un șevalet care susținea o pânză mare, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Castel și tu n-ai știut că e mereu în urma ta? Ghici cine te însoțește ca un câine credincios dar nu e câine ci pisică? Fără să mai aștepte vreun răspuns de la Ana, Prințul a luat de undeva o pensulă și a desenat cu ea, prin aer, ochii, nasul, gura, urechile, mustățile, coada și picioarele mele. Am înțeles: Prințul a folosit Culoarea Culorilor pe mine și, ah, ah, ah, m-a făcut vizibil. Cine ești tu? - m-a luat imediat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”, iar Culoarea Culorilor îl ajută pe Prinț să învie portretele, tablourile și să facă văzut nevăzutul. N-ați uitat, cred, ce a făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că Scriitorul, captiv în lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe pânză, dintr-o parte în alta. Nu văzu pe nimeni. Niciun trecător. Aerul deveni dintr-o dată greu, vâscos, intra cu mare greutate pe nori, se strecura până în plămâni, acolo unde intra provocând o durere acută. Asta ce mai e
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]