1,728 matches
-
întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
PRIVINȚĂ, DEOARECE... Răsună o trosnitură și un scrâșnet metalic. Urmă o perioadă de tăcere, apoi o voce rosti cu un ton ferm: ― Doamnelor și domnilor, acum câteva momente Mașina jocurilor a fost distrusă printr-o lovitură în plin. Atacul său perfid și sălbatic îndreptat împotriva Palatului a fost... Clic! De mult voia el să închidă radioul... Îl plictisea... Îi tot vorbea despre ceva... Despre ce? Întins în pat, continuă să-și pună aceeași întrebare. Ceva în legătură cu... ce?... cu cine?... Ce obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și s-au distrat cu colegii, în timp ce ea a crescut copii și a făcut gospodărie pentru un soț pasager care a neglijat-o nepermis de mult. Totuși, Paraschiv a reținut amănuntul că de acum fosta lui soție nu a fost perfidă, nu l-a înșelat nesocotindu-l, ci i-a mărturisit totul, absolut totul, până la cele mai mici amănunte, întărindu-i convingerea de care n-a ținut seama precum că nevasta tânără este un fel de bibelou de care, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
discută și se scrie atît de mult, fiindcă problema stresului e atît de importantă pentru noi toți, Încît niciodată nu va fi o pierdere de timp dacă vei mai auzi sau vei mai citi, deoarece stresul a devenit un dușman perfid pentru fiecare dintre noi, un dușman care ne pîndește slăbiciunea, ca să ne atace. Nu-l cunoaștem, dar Îl simțim. Încercăm să-l evităm, dar el ne apare mereu În cale. Oricît am vrea, nu-l putem ocoli, deci sîntem practic
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
spus, aceleași avantaje le doresc și cei mai puțin valoroși, unii dintre aceștia apelând chiar la mijloace necinstite de a-i determina pe șefi să nu le acorde numai celor cu adevărat buni. Și aceste mijloace pot fi atît de perfide, Încît bunul simț și onestitatea unui om de valoare Îl face pe acesta să fie o victimă sigură. Unul din aceste mijloace este atît de frecvent, Încît e și inutil să-l mai amintesc, deoarece știm toți că cel mai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cinstiți au devenit mai puțin cinstiți, din simplul motiv că dacă ei refuză, se aleg cu pierderea, căci oricum se vor găsi alții care să accepte, În plus putînd să aibă și alte probleme dacă refuză. Un alt mijloc, mai perfid, este Încercarea de stricare a imaginii omului de valoare. Profitîndu-se de hărnicia și randamentul lui, ar putea fi supraîncărcat cu sarcini, ca să nu mai facă față și rezultatele sale să nu mai fie dintre cele mai bune. Sau, ar putea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
prin gând nu-i trece așa ceva. Simțind această amenințare, vor Începe să-și ia măsuri de precauție, Încercând, așa cum am văzut mai Înainte, să-l anihileze, să-l marginalizeze pe omul de valoare. Și de multe ori reușesc. Cei mai perfizi, Îi vor lăuda capacitățile, se vor preface că Îl apreciază În mod deosebit, și profitînd de nevoia lui de apreciere și consens afectiv, Îi vor specula inteligența, priceperea, pentru a-l face să lucreze În interesul lor, ajutîndu-i astfel pe
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
c-ar fi aidoma pudicilor ce, acuzînd strîmbătatea lumii, ar accepta un zeu care să-i miște cu dexteritate precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar trebui să fie vesel ca un bordel!” Prietenul meu se oprește brusc. Probabil că a sesizat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-alea gen Brylcreem, vândute la borcan. Și o sticlă de Pouilly-Fuissé, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
autoarea este eliberată comunicându-i-se că a fost iertată de încă 2 ani ce-i mai fuseseră dați, ca semn de mărinimie a statului comunist, cu intenția de a fi racolată de Securitate și a fi folosită în scopuri perfide. Autoarea rezistă tuturor presiunilor și, când securiștii și-au dat seama că nu acceptă și nici nu poate fi informatoare-turnătoare, este apostrofată astfel: „Nu ești bună de nimic! Du-te și te spânzură!”. Sigur, nu era bună pentru scopurile josnice
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin în unele locuri. De pildă, atunci când consideră că, dacă i se arată cuiva eroarea săvârșită prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
viață și moarte asupra altui om, când toți oamenii sunt egali în fața istoriei când se nasc?! Vorbeam de modă: istoria se repetă, a început migrarea populațiilor, chiar a popoarelor: tiranie, foame, războaie religioase pentru putere și resurse. Și migrația acoperă perfid traficul de copii, de femei. Am revăzut filmul “Spartacus”: sclavii eliberați au vrut să-l proclame rege, a refuzat, spunând că cel mai prețios lucru pentru el este că e un om liber!? Darwin: Câtă revoltă poate acumula o ființă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
semn bun. Laude Nu pune bază pe laudele binevoitoare sau de complezență. Prietenie O prietenie nu este adevărată dacă se întemeiază numai pe interese. Pierdere Destrămarea unei prietenii adevărate este o imensă pierdere sufletească. Îndemn Evită prietenia alcoolului care este perfid, dăunător și păgubos. Arme Voința și prudența sunt principalele arme de luptă împotriva viciilor. Duel Duelul verbal în care protagoniștii își aruncă vorbe tăioase, încărcate de venin poate provoca răni sufletești mai greu de vindecat decât cele produse de arme
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Arme Voința și prudența sunt principalele arme de luptă împotriva viciilor. Duel Duelul verbal în care protagoniștii își aruncă vorbe tăioase, încărcate de venin poate provoca răni sufletești mai greu de vindecat decât cele produse de arme. Dușman Cel mai perfid și mai greu de învins dușman este răul din noi. Sfat Nu lua de bune toate laudele prietenilor și nu respinge din start toate criticile dușmanilor. Independență Momentul intrării în viață și cel al trecerii în neființă sunt independente de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orânduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vâltoarea cuceririi orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mânile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfârșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie care zgâria ușurel pe dinăuntrul cutiei de carton de pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de o molimă generală care își schimbă din când în când numai înfățișarea. Pe noi, europenii, ne-a împuțit vechea Eladă, spune el. Dar există o mare speranță de schimbare, și încă rapidă : curând vom fi total cretinizați prin meditația perfidă a cuvântului vorbit, scris și mai ales gândit. Până atunci fiecare își dă silința să se cretinizeze singur cu ajutorul matematicilor...“. „Nu-i prost bătrânul“, am apreciat eu și mă miram de ce mai ascult. „Ți-am spus că le vede !... Dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
FÅCLIA Mi-am pus din nou speranțele la cingåtoare atâtea câte-or mai avea un rost Și am påșit în ziua fårå soare în åst real perfid, indiferent, anost E cerul plin de nori, nu-mi paså deva ploua, cu-atât mai bine Aprind în suflet faclå luminoaså și gând curat îndrept spre tine La fel så faci și tu, și împreunå prin råsåriri de soare și
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1601]