64,416 matches
-
îmi apare drept o ficțiune seducătoare, un construct sau un simulacru având mirajul vrăjitoresc al documentării și al cunoașterii acestei lumi "străine" chiar din miezul ei. în al doilea rând datorită realității virtuale care, în carte, subzistă oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra a ceea ce se petrece în mintea personajelor, în jocul colorat al identităților răvășite și peticite cu
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
realității virtuale care, în carte, subzistă oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra a ceea ce se petrece în mintea personajelor, în jocul colorat al identităților răvășite și peticite cu bucăți pestrițe de textile. Deși trebuie să recunosc că și intriga cărții este un element al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
un robot utilizat inițial ca animal de companie și ca sistem de supraveghere, devenit ulterior o instanță "subiectivă", care stăpânește bine "desinențele personale", așa cum se definește în mod autoironic. Problema de identitate a personajului-robot se întâlnește cu dilema identitară a personajului Lili, românca nevoită, cu ajutorul informaticianului Darie, să se dea dispărută și să-și schimbe identitatea. Pasajele de meditație asupra problematicii identității nu sunt însă sterile în roman, ci dimpotrivă, dau un suflu tematic nou imaginarului literar. Deși tema postmodernă a
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
fenomenologic opera lui Proust, iar eu am citit cu atenție pe Ibrăileanu, pe cei de la "Viața Românească", și am văzut că o serie de opinii din Creație și analiză, care este o capodoperă în miniatură, au fost, prin referirile la personajul lui Proust, reluate, dacă vreți, fară să știe nimeni despre ceea ce a scris Ibrăileanu, de critica franceză de la mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul la Proust, aceleași cuvinte folosite de Ibrăileanu. - Iată
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
capodoperă în miniatură, au fost, prin referirile la personajul lui Proust, reluate, dacă vreți, fară să știe nimeni despre ceea ce a scris Ibrăileanu, de critica franceză de la mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul la Proust, aceleași cuvinte folosite de Ibrăileanu. - Iată, ne apropiem de sfîșitul divanului nostru. Aș vrea în încheiere să vă întreb, ca pe un om care a străbătut un lung drum prin istoria românească, unul marcat de multe rupturi și
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
făcut-o./ soarele se scufunda în calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina". Nimic obscen în evocarea directă a mărunțelului, dar indispensabilului organ al gândăceilor și muștelor, buburuzelor și cărăbușilor; și, de asemenea, nici o inflexiune egolatră în crearea acestui personaj, manasia, cu un nume și o identitate proprii autorului. Poetul clujean se află la ani-lumină de violența lexicală a fracturiștilor și de atitudinea lor protestatară, detașându-se de propriul eu și transformându-se din subiect în obiect al poeziei pe
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
solid motivat. într-un fel poziția compozitorului francez m-a mirat, căci Malherbe este un constructivist înrăit, un informatician al traseelor sonore, întemeind actul creației aidoma unui ritual în care softurile, programele, fișierele sunt formanți imperios necesari, de parcă ar fi personajele unui dans magic, inițiatic și, într-un anume fel, sacru. Lucrul cu computerul determină o scriitură de un extrem rafinament și o exemplară minuție. Și chiar dacă este parte a școlii spectrale franceze, muzica lui Malherbe se revendică dintr-o prodigioasă
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Mircea Mihăieș În filmele și cărțile cu mafioți, există un personaj căruia i se spune "il consigliere". Îți sare deîndată în ochi, pentru că, spre deosebire de brutele care-l înconjoară pe Naș, pare băiat fin. Și chiar este: are studii, are maniere, cunoaște legile. El nu-și flexează mușchii, nu sare la bătaie
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
ce conțin transcrierea "dialogurilor colegiale" dintre ofițeri de Securitate și scriitori bine plasați în ierarhiile breslei. Din prima clipă, sare în ochi atitudinea unui scriitor cu inițialele A. B., în mod explicit, un om de încredere al Securității. Aflăm că personajul locuiește la Cluj și că descinde frecvent la București. Aproape invariabil, primul său drum este la ofițerul de Securitate Ilie Merce. "Academia Cațavencu" l-a identificat îndărătul inițialelor pe Augustin Buzura. În ce mă privește, important e, în acest caz
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
Cluj și că descinde frecvent la București. Aproape invariabil, primul său drum este la ofițerul de Securitate Ilie Merce. "Academia Cațavencu" l-a identificat îndărătul inițialelor pe Augustin Buzura. În ce mă privește, important e, în acest caz, fenomenul, nu personajul. Or, citind transcrierea rapoartelor informative ale colonelului Ilie Merce, regăsim un scenariu identic celui despre care s-a vorbit în cazul Vadim: o perfectă colaborare și un reciproc avantajos schimb de idei - și nu numai de idei. Nu doar de dragul
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
ar putea trage de aici? Dacă am intra în lumea conspirativă a lui il consigliere A. B., am putea avansa - de ce nu? - ipoteza că episodul münchenez a fost o manevră de a pregăti, pentru România postceaușistă, identitatea de dizident a personajului. La o adică, oamenii de la "Europa Liberă" ar fi putut depune mărturie că în arhiva postului exista un material care vorbea despre curajul, bunacredință, moralitatea "marelui romancier"... Faptul că interviul n-a fost difuzat niciodată arată cât de mult se
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
noua lui personă (de la Jarmusch pînă la Sophia Coppola, prin Wes Anderson și înapoi la Jarmusch). Ei, Cage m-a deturnat cu succes de la explorarea acestei prejudecăți, chiar dacă nu-i poate pielea cît cea a lui Murray, rolul e decent. Personajul lui, David Spritz are parte de bani, frustrări și nevroză, dar nu și de profunzimea sau de spiritul asociate uzual cu acestea. Primii provin de la televiziune, următoarele din situația familială (divorțat dar cu conflicte frecvente), ultima o are de mic
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
nesărată, marcată de o sărăcie în obiecte. Exteriorul de Chicago este înghețat și frigid față de privire, atitudine care debutează cu cadrul de început, iar "meteorologul" e prima victimă de pe listă... Sutura reticentă e însă responsabilă și pentru un faux pas: personajele au o alură de cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
este Ethan Hawke, care putea la fel de bine să nu fie acolo. Nu-și face treaba în calitate de cealaltă față a monedei Iuri Orlov, reușind să rămînă doar un crochiu spasmodic. În schimb, merită să vă citez cea mai acurată caracterizare a personajului lui Cage pe care am găsit-o: "se poartă ca-n western și vorbește ca Andrew Undershaft". Comportamentul se referă și la familie, pe care o domină cu o mînă. Necazul apare cînd îl implică pe fratele său în afacere
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Smith și Kristin Scott-Thomas merită laurii) care dețin monopolul puterii și frîiele bărbaților. Tot comedie neagră, dar, la nivelul scenariului, mult diluată dar și consistent mai subtilă decît Traficantul de arme. N-are cum să nu îți pară rău de personajul lui Rowan Atkinson (vicarul din Little Wallop), care putea fi ceva mai sprințar, cel puțin ca replici. Și aici femeile dețin supremația. Mostră: "Nu poți omorî oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
în Vise americane. Necazul e că, spre deosebire de ultimele două pelicule pe care le luam în discuție/balon, poantele din acest lungmetraj au țintă precisă și ca atare o lipsă dureroasă de straturi și substanță. Una merită însă citată. O emite personajul lui Dennis Quaid, o clonă mai arătoasă a lui Bush Jr.: "Nici nu mai știu de ce am intrat în politică. Parcă era din cauza mamei. Vroia să îi arate lui tata că orice idiot o poate face".
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
am citit până acum din literatura basarabeană. E un roman de virtuozitate a analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcția lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explorării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre narator și personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcția lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explorării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre narator și personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic proces de conștiință. Dintre scriitorii basarabeni, nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă o asemenea disponibilitatea a limbajului analitic și reflexiv. Autoanaliza "nefericitului Filimon" e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera "anevoioasei căi a cunoașterii de sine", pe care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunțat din titlul romanului? Fără alt determinativ, e nume sau prenume? "Tu nici numele nu-ți știi!" - exclamă cineva la un moment dat (p. 298). E și întrebarea stăruitoare a personajului despre sine însuși, de-a
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunțat din titlul romanului? Fără alt determinativ, e nume sau prenume? "Tu nici numele nu-ți știi!" - exclamă cineva la un moment dat (p. 298). E și întrebarea stăruitoare a personajului despre sine însuși, de-a lungul întregului roman. El nu e cine credea că e. Aflat în comă, la limita dintre viață și moarte, într-o stare de semi-conștiență, el imploră destinul să-i mai dea trei zile și trei
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
de dregoste, de dor, poezia urâtului, poezia de cătănie. De asemenea, cântecele bătrânești: Codreanu, Bujor, Toma Alimoș, Păunașul Codrilor, Mihu Copilu, Român Gruie Grozovanul, toate luate din colecția lui Vasile Alecsandri. Nu lipsesc referirile la povești și snoave (acestea cu personajele principale, Păcală și Tândală). Jocul popular este prezent cu tipuri specifice, precum Hora, Bătuta, Brâul, date cu melodiile lor. în mod firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
în legătură cu Mircea Ivănescu - și nu fără dreptate pînă la un punct - că-și personalizează poezia, o aduce pe albia "bibliografismului" sau a "personismului" (conceptul lui O^Hara), scriind despre sine ca despre un om concret, tratîndu-și prietenii și cunoștințele drept personaje, dedicîndu-le unele poeme etc. Există negreșit o orientare anglo-saxonă a creației d-sale, prima de-o asemenea decizie și prestanță în lirismul românesc, coincidentă, am zice, cu ceea ce se cheamă etapa postmodernistă, opunînd adică spectrul biografic, confesiunea individualizată detașării impersonale
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
cu mult ciment plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur, amiaza se răsturna înspre ploaie - și mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum pe mopete)./ alături - pe stradă - trece un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
arată că marii jucători, ca Totti, Vieira, Klose, Figo, Ronaldo, oricât ar fi de preocupați de latura financiară a fotbalului, nu pot rezista tentației ludice și transformă fotbalul în artă. Ca multe alte jocuri sportive de echipă, fotbalul are ca personaj central o minge. Acest obiect sferic și elastic are un comportament duplicitar; pe de o parte, îți dă impresia că faci cu el ce vrei, pe de altă parte, în orice moment îți poate înșela așteptările. Mingea îți este un
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]