1,594 matches
-
al poeziei, Vasilica Ilie rămâne o însingurată. Asta pentru că vrea să iubească lumea aceasta deodată. Oare de ce ne plimbăm prin anotimpuri, oare de ce, iarna ca și vara, primăvara ca și toamna, sunt proiecții ale iubirii? Oare de ce peisaje pline de pictural ne invită la un sentiment... Drumul pe care suntem chemați, odată ce deschidem paginile acestei cărți, e un drum al răbdării, al așteptării, dar și al unui orizont care, după noaptea trăită în suferință, își cere răsăritul. Înaintea neantului, acela care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil), iar cele color sunt etalonate pentru două tipuri de lumină: daylight (lumină de zi cu temperatura de culoare T = 5.500 K) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și curente literare (naturalism, simbolism, parnasianism etc.) este, în cazul literaturii noastre, inoperantă: pe teritoriul românesc toate curentele s-au unit într-un «novism» sintetic” (op. cit., p. 268). „Simbolismul” românesc nu se opune, asemenea celui francez, parnasianismului decorativ, neo-clasicizant și pictural, ci coexistă cu elemente decadentiste, parnasiene, neoromantice etc. Unii comentatori au accentuat componenta sa parnasiană (N. Davidescu, în „Introducere“ la Din poezia noastră parnasiană, antologie, Ed. Fundațiilor, București, 1943), alții pe cea decadentistă, iar Ștefan Cazimir, în cadrul unei abordări stilistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e exclusă nici o anumită... concurență - pe terenul poeziei - cu sora sa, pictorița Rodica Maniu. G. Călinescu vorbește în Istoria... sa de „suprarealismul” avant la lettre al poetului (care, în paranteză fie spus, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca pe un „pastiș”. Opțiunea sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul social, „de medii”, ilustrat de Vasile Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cubist („Magdeburg”, prin sforțările uriașe ale arhitectului Taut) și, în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural“, semnat de un alt artist plastic: pictorul și decoratorul M.H. Maxy) este el însuși o compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al futuriștilor (ba chiar și de atitudinea lor: vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre Der Sturm, dar amintește revista Charon a lui Otto zur Linde și Rudolf Pannwitz, care „grupă pe toți răzvrătiții, canalizînd eforturile”. Amintește, de asemenea, teoriile lui Wörringer (citite prin Tudor Vianu), precum și ideile lui Alois Riegl, privind reducerea formelor picturale la cele geometrice. Identificînd elementele unei poetici antimimetice a deformării, a dezechilibrului, a exteriorității și excesului, Emilian adaugă, nu fără maliție, că „deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că au puterea de a ne vrăji, ele capătă datorită acestei armonii un caracter estetic de netăgăduit. De aceea nu trebuie să ne mirăm că întâlnim astfel de fotografii în lucrările dedicate artei, puse în balanță de pildă cu opere picturale numite de avangardă la a căror justificare ajung astfel să servească. De altfel, au existat dintotdeauna numeroși artiști, mai ales dintre cei mai celebri, care au pretins a acorda cercetării lor o semnificație cognitivă, propunându-și să meargă la esența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
anumite cercetări plastice și diverse descoperiri științifice, în legătură cu fenomene microscopice de pildă, indică dacă nu cumva demonstrează caracterul unitar al cunoașterii și universalitatea acesteia, fiecare producție cu-adevărat originală, și prin chiar acest fapt insolită, din domeniul creației grafice sau picturale putând să-și susțină asemănarea neprevăzută, însă incontestabilă cu un document oarecare scos la lumină de cercetarea fundamentală și să primească de la aceasta un soi de validare. Astfel, Kandinsky a fost bulversat când a luat cunoștință de teoriile lui Bohr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar putea fi dată. Chiar dacă nervurile unei frunze sau structurile cristalelor seamănă cu rezultatele exercițiilor practicate asupra unor elemente grafice pure precum punctul, linia etc., sau dacă fotografiile la microscop ale formelor vegetale sau minerale pot fi comparate cu opere picturale, mai ales dintre cele mai novatoare, aceasta nu demonstrează că domeniul științei se suprapune, măcar parțial, cu cel al artei, adică cu cel al sensibilității și al vieții. Dimpotrivă chiar: aceste reproduceri de structuri cristaline, vegetale sau de alt fel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atelier”, 65 x 52 cm. Pictură În ulei pe placaj, nedatată, semnată lizibil cu majuscule În alb transparent, În dreapta jos a tabloului. În cercetarea plastică, Nagy Oszkár caută reprezentarea contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri mari a suprafețelor modulate, recurge adesea la linii de demarcație Între planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi vorba. 11. Eugen Pascu (1895-1948) „Călărețul”, 1930, ulei pe pânză, 45x58 cm, semnat stânga jos cu roșu. Eugen Pascu este o personalitate aparte, cu Înclinații și tentații multiple. Pornește ca sculptor dar, poate, impactul cu mediul seducător al cromaticii picturale a Coloniei Îl face să abandoneze sculptura, reevaluându-și tentațiile expresive și distrugându-și toate sculpturile, (vezi exemplul lui Modigliani). Pictura Îi oferea de acum șansa Împlinirii. În lucrarea de față, se poate observa marea sa știință compozițională prin restructurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jos, În stânga tabloului. Deși nedatată, putem plasa lucrarea În perioada anilor 1933-1935, dacă ținem cont de impresia puternică pe care i-au lăsat-o Ziffer și Întreaga atmosferă coloristică a băimărenilor În momentul sosirii sale la Baia Mare. Modul de abordare picturală a peisajului este de o factură cromatică specifică Întregii Colonii de pictură. Desenarea motivului În albastru, cu treceri spre violet, oferă o dominantă rece care este Îmblânzită cu oranj și derivatele sale, iar În final putem avea În fața ochilor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încercare a pomilor de a fi utili, de a răsplăti pe cel care toată vara era cu vermorelul în spate. Mulți, ba chiar foarte mulți acordau atenție lumii vegetale doar ca decor, ca ambient fără prea multe detalii. Aceștia văd pictural sau fotografic un ansamblu extrem de reușit din punct de vedere vizual și nu văd detaliile oferite de o atenție sporită, de lupă sau binoclu, de microscop. Pardon, microscopul este o altă chestie, este o intrare cu bocancii într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un fel de tabloid al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
toate efectele forței creatoare. Tinzând spre neoclasicism, dar și cu ecouri neoromantice, poemele lui Emilian Marcu oferă imaginea unui spațiu epurat de orice atingere cu urâtul, în orice formă de manifestare a lui, aglutinând senzații dintre cele mai înalte, prin intermediul picturalului concentrat în tablouri paradiziace, peste care tronează lumina, lăuză, dominate de un vegetal luxuriant, străbătut episodic de perechea adamică sau de un cuplu ideal, închipuit de Grădinar, în stare să reitereze experiența biblică, mai ales că șarpele (Phylon) e cvasiomniprezent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
reflectare a simțirii clasice este aspirația identificării cu vara, pentru a-și inhiba teama / că durează atât de puțin / mirajul curcubeului. Compusă, așadar, din tușe distincte de culoare, dar armonizate la nivelul întregului, fără a se constitui totuși în imagini picturale, poezia Ștefaniei Oproescu dă impresia că încearcă să ajungă în vecinătatea chintesenței lumii, mergând însă spre descifrarea unora dintre sensurile cele mai discrete din care e alcătuit întregul și oferind - fără să-și fi propus acest lucru - o lecție de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cultul morților, „Pomana” este în înțelegerea pictorului nu numai un ipotetic prilej de întâlnire cu rudele și prietenii plecați la Domnul, ci reprezintă și o confluență a regulilor cu popoarele lor de morți și de vii. Diviziunea armonioasă a suprafeței picturale în cerul duhurilor și câmpul pământului nu înseamnă doar o percepere fizică a lumii, ci și una metafizică, în care albastrul este cutreierat deopotrivă de duhurile celor duși și de un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
propriu, n-aș crede că ar fi strigat după un Goya, asta pentru că nu există decât un Goya, care a murit demult, și oricum mă-ndoiesc că dacă acele animale ar fi putut striga, ar fi strigat după o reprezentare picturală a fundului lor periclitat - aș crede mai degrabă că, dacă ar fi putut vorbi, ar fi strigat după cineva care să-i aline. În ceea ce privește sexul morților, s-a stabilit cu tărie că te obișnuiești atât de mult ca toți morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca și cum nimic înjositor nu i s-ar fi întâmplat. Lui și familiei sale! Devenind doctor în științe medicale, un specialist în neurologie, bun organizator al vieții medica le, participant activ chiar la viața politico-socială de după 1989, profesorul cu o memorie picturală asupra trecutului și a oamenilor pe care i-a cunoscut, reușește să ne prezinte portrete de rafinament nu numai ale profesorilor pe care i-a avut, ale prietenilor și colegilor, dar și ale celor care, în anii întunecoși, i-au
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are nu doar un subiect perfect, dar și o imagine debordantă, o uluitoare bogăție de lumini, cadre, unghiuri, fizionomii surprinse În scene picturale. Keitel reușește un memorabil rol de compoziție. Neandertalianul Îmbrăcat În uniformă, paranoicul incurabil cu care nu se poate angaja nici o discuție, criminalul prin excelență: răul fără Întoarcere, ce nu poate fi Învins decît În termenii propriei psihoze. Intensitatea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]