1,600 matches
-
silabic al textului, evocând calitățile muzicii tradiționale specific romantismului naționalist. Printre tratamentele lui Schubert asupra poeziei lui Goethe, compoziția lied-urilor "Gretchen am" "Spinnrade" și "Der Erkönig" ies în evidență pentru caracterul lor dramatic, armonii neașteptate și utilizarea figurațiilor pianistice pictural elocvente, precum descrierea roții de tors și pedala la acompaniamentul de pian din "Gretchen" și galopul furios și continuu din "Erkönig". El a compus muzică folosind poemele multor scriitori, Goethe, Mayrhofer și Schiller fiind cei mai frecvenți. Cele mai importante
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
final la o creație excepțională de o mare măiestrie artistică. Încrederea în viitorul lumii proletare, crezul în cauza celor mulți și obidiți și faptul că era posesorul unei inimi iubitoare și a unui suflet viu, el a variat neîncetat tehnica picturală imediat după ce și-a fixat conceptual tematica și modul de realizare cromatic al lucrărilor - chiar dacă a avut inegalități și contradicții de execuție de care nu a scăpat niciodată. În acești ani, Băncilă a continuat să îndeplinească funcția de profesor de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie, iar datorită frumuseții artistice a fost integrată circuitului turistic. În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului Mănăstirii Humor. Ansamblul pictural din pronaos și gropniță a fost restaurat în anii 1971 - 1972 cu sprijinul financiar și de specialitate al UNESCO. Cu acest prilej, s-a refăcut acoperișul bisericii prin lărgirea streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare de posibile
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus. Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției postbizantine. În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția postbizantină, dominantă până spre
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
Neamț. Fiind de proporții foarte mari, arhondaricul dispune de un număr mare de locuri de cazare, având posibilitatea să adăpostească un număr de 500 pelerini. Printre obiectele de cult renumite ale mănăstirii se distinge în mod deosebit prin densitatea sa picturală și prin atmosfera gravă pe care o degajă Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
bisericii cu un altul. Dar, în acest caz, renovarea nu poate fi pusă în legătură decât cu familia locală a Mușineștilor, atestați documentar începând din secolul al XIII-lea. Edificiul este înscris pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03307). Valorosul veșmânt pictural al bisericii, grav deteriorat de scurgerea timpului, a beneficiat, încă din 1871, de o atenție deosebită din partea specialiștilor; în circuitul științific a intrat după 1905. Cu ocazia săpăturilor arheologice și a decapărilor din anii 1961-1962, au fost scoase la lumină
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
Nicolae ... jupâneasă și fetelor ... Amin”. Monumentalitatea viziunii personajelor redate, desenul ferm, dar generos, și mai ales atitudinea, veșmintele și tipologia reprezentării ierarhiilor din altar impun concluzia că meșterul Ștefan a fost un exponent al artei mediavale sud-carpatice, format în tradiția picturală a mănăstirii Basarabilor de la Curtea de Argeș. Alt zugrav, poate un ajutor al lui Ștefan, aparțin\nd cu siguranță mediului artistic local, este autorul registrului inferior al picturilor. Ansamblul mural, databil din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
importante forme de comunicare umană, cuprinde în istoria lui două mari direcții: scrierea sumeriană și cea chineză. Prima dintre ele, cunoscută și sub numele de cuneiformă, scriere simbolică, folosită în mileniul 8 î.e.n., a trecut, în timp, de la o formă picturală la una tot mai convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția alfabetului grecesc (împrumutat apoi și de alte culturi), considerat marea împlinire a culturii vestice logice și științifice. Spre deosebire de scrierea cuneiformă, scrierea chineză a folosit, și o face
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
convenționalizată, punctul culminant în transformarea ei constituindu-l invenția alfabetului grecesc (împrumutat apoi și de alte culturi), considerat marea împlinire a culturii vestice logice și științifice. Spre deosebire de scrierea cuneiformă, scrierea chineză a folosit, și o face și în prezent, semne picturale. Sistemul de scriere al ideogramelor chinezești, caracterele-cuvinte, împrumutate de cultura japoneză în secolul al VI-lea, ar fi apărut, spune legenda, undeva în China, în anul 2700 î.e.n, fiind creația unei persoane misterioase cu 4 ochi, pe nume
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
Cloches á travers les feuilles" (Clopote printre frunze) sau în suita de șapte piese miniaturale cu tentă programatică intitulată "Colțul copiilor". Aici vom întâlni expresivitatea sugestivă a unei muzici care intonează "Serenada pentru păpușă". Debussy ne propune chiar o "muzică picturală" prin piesa "Nori" din prima nocturnă pentru orchestră. Debussy place deoarece, la audierea unor piese, melomanii descoperă o nouă conduită melodică și noi combinații ritmice și armonice. Pentru mulți auditori, mai puțin pregătiți prin lipsa de cunoaștere a spațiului cultural
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
o înălțime de 16 m, are 600 de locuri la partere și 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri). În conferința ținută la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: "„N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria națională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?”" Câțiva ani după aceea, pe peretele circular al ateneului a fost scris cu literele aurite: "„Loc rezervat marei fresce
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
uimire un mod de cunoaștere și din reflecție o strategie de lucru. Începea să vadă lucruri inexplicabile pe lîngă care alții treceau insensibili sau nepăsători. Spontane efuzii față de miracolul viului, în expresia lui dendrologică, vor deveni în timp motive picturale îmbibate cu suculența firescului. Conștiința de a fi în lume impune reperele dar drumul nu pare nicidecum aidoma visurilor aurorale. Timpul istoric operează cu alte criterii și decide autoritar destine și exclude dreptul la opțiune. Vehiculul social îmbarcă de-a
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
în pictura sa, dar nu într-o măsură atît de mare încît aceasta să piardă din personalitatea specifică. Dimpotrivă, factorul rațional pare să constituie doar resortul constructiv al imaginii, care se definește în cele din urmă în planul unei sensibilități picturale pure". Octavian Barbosa, 1976 "Sîntem în aria «arhitecturii plate și colorate», în care se topește amintirea picturii murale bisericești în general: nu este vorba despre vreo raportare la ceva concret, ci mai curînd de o definitivare interioară a meditației asupra
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
lui nu coincide cu analiza realizată din unghiul exclusiv al raționalității. Pentru că, în ultima etapă a acestui proces, sensibil- itatea e aceea care determină ordinea construcției. Nu știu dacă aceasta se produce, așa cum s-a spus, - în planul unei sensibilități picturale pure - ceea ce ar însemna, în alți termeni, o tendință de abstractizare, de reducere a imaginii la o armonie a liniei și a culorii. Val Gheorghiu năzuiește la o interpretare poematică a realului; dar poetica lui e de factură modernă, de
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
purtau nicio acoperire, similar cu africanii de mai la sud. Cei bine-situați își puneau peruci - probabil numai la ocazii speciale. Acestea au luat proporții mari în timpul Noului Regat. Parohii sunt totdeauna reprezentați purtând coroane, dar dacă asta este o convenție picturală ori dacă o făceau în viața de fiecare zi este neclar. 1. Oamenii de obicei erau desculți și își cărau sandalele spre a le purta numai la nevoie. 2. Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
înlocuit cu două coloane puternice de secțiune octogonală, cu capiteluri, sprijinind trei arcade. În biserică s-au mai păstrat din vechiul mobilier doar strana domnească și cea arhierească, bogat decorate cu frunze, flori aurite și îngeri cu mâinile întinse. Ansamblul pictural al bisericii este de o mare valoare artistică. Biserica a fost pictată în 1673, în frescă, de meșteri aromâni, frații Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina (Grecia), ajutați de zugravii români Nicolae "zugravul cel bătrân" și Ștefan care lucraseră și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
elementelor definitorii ale stilului baroc în pictură. În anul 1598, anul realizării picturii, acestea erau deja clar cristalizate și "standardizate," cel puțin în Italia. Peter Paul Rubens, considerat de mulți specialiști cel mai mare pictor european, maestru incontestabil al barocului pictural, a folosit compoziții complexe cu personaje multiple, pictate din unghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop comun. Spre exemplu, în Vânătoarea de lei, artistul flamand a folosit la refuz spațiul existent, grupând șapte vânători, dintre care trei pe
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
dar și în țară în zona Vlaici-Olt (1913) și Dobrogea (Balcic - 1919). Contactul cu artiști din alte zone culturale ale Europei, călătoriile care au inclus și vizitarea marilor muzee aveau să îi deschidă orizonturi noi, conducandu-l spre un limbaj pictural ce păstrează legăturile cu realitatea și tradițiile artei românești. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi, Dărăscu arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea să, de exmplu
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
de peisajele alpine, notează: "" Pe scurt, aceste țări sunt mai frumoase decât Țara Galilor sau Scoția"". Din această perioadă datează tablourile :"Pescari pe coastă în bătaia vântului" (în care marea agitată, surprinsă pe viu de o memorie prodigioasă, relevă deja calitățile picturale și instinctul dramatic al pictorului) și faimosul "Aruncarea de la Calas, pescari francezi ieșind în larg" - o reprezentare convulsivă și foarte exactă a stării de furie marină, a frământării ciclopice a valurilor scoase din experiența nemijlocită a pictorului. Anul 1805 este
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
poem "Erorile speranței". Sfârșește ""Devonshire, pescuit la mare pe furtună". În 1813 expune "Dimineața cu chiciură", protest hotărât împotriva "etichetării peisajului drept lucrare cartografică" (G. Reynolds). "Didona construind Cartagina" sau "Renașterea imperiului cartaginez"(1815), stilistic, reprezintă unapogeu: o adevărată poerică picturală a mării și a norilor. Dăruind-o muzeului "National Gallery", pictorul își exprimă dorința (împlinită dealtfel) să fie expusă alături de "Îmbarcarea Reginei din Saba" de Claude Lorrain. "Traversarea izvorului" este mai apropiat de pictura de gen dar și aici surprind
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
Stelian Onica și Georgeta Merișor Dominte, care au cercetat iconostasul bisericii în primul deceniu al secolului al XXI-lea, au constatat existența unor degradări în principal în partea inferioară. Acestea erau reprezentate de desprinderi multiple și pierderea definitivă a stratului pictural policrom sau poleit în proporție de aproximativ 40%, cauzele acestora fiind umiditatea microclimatului, atacul insectelor xilofage și vicii de tehnică de autor (utilizarea unui suport lemnos insuficient uscat și pregătirea incorectă a suprafețelor în vederea pictării). La una dintre icoanele celor
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
acestora fiind umiditatea microclimatului, atacul insectelor xilofage și vicii de tehnică de autor (utilizarea unui suport lemnos insuficient uscat și pregătirea incorectă a suprafețelor în vederea pictării). La una dintre icoanele celor 12 apostoli lipsește aproximativ 1/5 din suprafața stratului pictural. Mitropolitul Anastasie Crimca, ctitorul mănăstirii, a ales această biserică ca loc de înmormântare a sa. El a murit în anul 1629, fiind înmormântat în pronaosul bisericii sub o piatră funerară fără niciun fel de inscripție. Cu prilejul săpăturilor arheologice din
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Eros" - unde menține neregularitatea ductului tras cu mâna nesprijinită "Peisaj cu copil". După o călătorie în Sicilia, în 1924, asociază pedagogia și activitatea creatoare. Între 1926 și 1931 călătorește în Europa și Egipt. În 1931 acceptă o catedră de tehnică picturală la Academia din Düsseldorf. Klee suferă de sclerodermie, crizele devenind mai frecvente. Angoasa îi cuprinde operele: "Teama". Al doilea război mondial și apropierea morții îi inspiră: "Explozie de teamă III", "Înger încă feminin" și "Moartea și focul". Fundația P. Klee
Paul Klee () [Corola-website/Science/304299_a_305628]
-
Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemei bucureștene („Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și, cea a mahalalei („Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghereta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”). Vara obișnuia să plece din București în căutarea motivelor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de Pădure. Lucrări ca: „Fântâna de la Brebu”, „Moara de la poduri”, „Scrânciobul”, „Sălciile de la Chiajna”, toate realizate în culori pastelate ce absorb lumina albăstruie a cerului, dar fără ca forma să se piardă sunt capodopere ale genului
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
le-a luat încă din adolescență de la un pictor din Perugia, Francesco di Bonifazio. Înainte de a împlini 20 de ani, Pietro Vannucci călătorește la Arezzo, unde studiază picturile lui Piero della Francesca. De la acest pictor își însușește tehnica construcției spațiului pictural, a realizării peisajelor rafinate, puțin învăluite în ceață și prin aceasta aproape ireale. În 1470, pleacă la Florența și își începe studiile în atelierul lui Andrea Verrocchio, unde au fost ucenici și Sandro Botticelli și Leonardo da Vinci. Influența lui
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]