3,087 matches
-
mișcarea și raporturile ei cu obiectul asupra căruia se acționează. Putem identifica mai multe tipuri de senzații (Șchiopu, Verza, 1981). a) Senzațiile dermice - sunt acele senzații care apar în urma excitării corpusculilor senzitivi aflați sub piele. Aceste senzații sunt: de tact (pipăit), din care fac parte cele de contact și presiune; de temperatură, grupate în senzații de cald și rece; de durere. Totalitatea stimulilor proveniți pe cale tactilă de la obiectele cu care se acționează formează subiecților o anumită obișnuință, ca rezultat al sistematizării
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
decât în mod obișnuit, pentru a evita să atingă solul cu vârful piciorului. Contactul cu solul se face cu vârful piciorului, apoi, prin așezarea tălpii, se imită mișcarea de step. STEREOGNOZIE (< fr. stéréognosie) - Capacitatea de a recunoaște, prin simțul tactil (pipăit), proprietățile fizice ale obiectelor (consistență, greutate, formă, temperatură). Pentru a recunoaște aceste caracteristici, intervin simultan sensibilitatea tactilă, sensibilitatea la presiune, sensibilitatea profundă (musculară, tendinoasă și articulară). Perceperea mărimii obiectelor se testează prin folosirea unor obiecte de aceeași formă, dar de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cazuri patologice, se remarcă: întârziere în identificarea obiectelor; situații când pacientul poate denumi forma obiectului, mărimea lui, consistența, regularitatea, dar nu poate spune numele obiectului (asimbolie tactilă); există situații când pacientul nu recunoaște sub nici un aspect obiectul pe care-l pipăie. Astereognozia este frecvent întâlnită în leziunile lobului parietal și este, în majoritatea cazurilor, secundară tulburărilor de sensibilitate elementară; sunt situații când pacientul nu recunoaște structura și textura materialului (amorfognozia) (Constantinovici, Adam, 1997). STEREOTIPIE (< fr. stéréotypie) - Tendința de repetare a uneia
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase Aglaia : abia ieri îndosise de pe gardul cumnatei Sevastița cămașa și izmenele lui Ion. Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
deja răgușiți. Preț bun, calitatea-ntâi! Lefty se strecură pe cărarea Îngustă dintre coconi, cărându-și propriul sac. Niciodată nu arătase interes pentru afacerea prin care familia Își câștiga traiul. Nu putea să deosebească gogoșile de mătase mirosindu-le sau pipăindu-le, așa cum făcea sora lui. Singurul motiv pentru care aducea gogoșile la piață era că femeile nu aveau voie acolo. Înghionteala, ciocnirile hamalilor, pășitul printre saci, toate Îi sporeau Încordarea. Se gândea cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și Își respectă jurământul. Din acea zi, Desdemona Își lăsă părul să crească, devenind un fel de Lady Godiva. Și-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țină ritmul, iar Lina spune: ― Nici măcar nu m-am supărat că m-ai trezit. Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bățos și cu un chip Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi șopti: ― Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi șopti: ― Chiar sunt Înnebunit după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nerăbdarea bătrânilor În acel gest. A uitat de sine preț de o clipă și, dincolo de lentilele de aviator, ochii i-au strălucit. Totuși nu se uita În jos, la mine. Privea, plin de bună cuviință, la peretele din depărtare, În timp ce, pipăind, Își culegea informațiile cu mâinile. Eram atât de apropiați, de parcă am fi dansat Împreună. Doctorul Phil respira zgomotos. Îi tremurau mâinile. Eu m-am privit doar o clipă. Stânjeneala mă făcuse să mă strâng toată. De unde priveam eu, eram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Orice-mi alegea era Întâmpinat cu văicăreli de dezgust. Mă opuneam cu o voință de fier la orice lucru sintetic sau care avea cusături vizibile. Părinților mei li se părea amuzantă noua mea dorință de puritate. Adesea tatăl meu Îmi pipăia materialul cămășii Între degetul mare și cel arătător și mă Întreba: ― Asta-i bună? La geamantan Tessie nu avusese timp să mă consulte, așa că mă trezisem cu el, cu desenul acela de față de masă. Deschizând geamantanul, m-am simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toată băutura din timpul zilei și din timpul serii Îl doborâse. ― Eu mă culc, am spus. ― Haide, Îmi șopti Scheer. Lasă-mă să am grijă de tine. M-am ghemuit ca să mă apăr, ținând ochii Închiși. Scheer m-a mai pipăit puțin, dar când a văzut că nu reacționez, s-a oprit. L-am auzit cum deschide ușa și apoi o Închide la loc În urma lui. Când m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne comporta și a glumi. Dar ne-am descurcat. ― Există totuși și un aspect pozitiv În faptul că am gena asta, am spus. ― Care? ― N-o să chelesc niciodată. ― Cum așa? ― Trebuie să ai DHT ca să chelești. ― Îhî, spuse Capitolul Unsprezece, pipăindu-și scalpul. Cred că eu am cam mult DHT. Cred că am, cum spun ei, un excedent de DHT. Am ajuns În Detroit puțin după șase dimineața. Cadillacul bușit fusese tractat Într-o parcare a poliției. În parcarea de la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atent la stomac, la ficat sau la rinichi, mergînd des la medic. Nu dorea să moară de tînăr, dar Îndepărta momentul intrării În boală. — Și pantalonii? — Lasă-i puțin În jos... Pardon Îi luă tensiunea, Îl ascultă cu stetoscopul, Îi pipăi stomacul și abdomenul, apăsă cu degetele În unele locuri. — Te doare? — Nu... Poate puțină sensibilitate... Nu, mai jos... Ajunsese și el ca ceilalți, neliniștit, rușinat de temerile sale și neîndrăznind să-și privească prietenul În față. Se Îmbrăcă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ochii mari. Un remediu ce merită reținut. — Și l-a ajutat? — A scăpat pentru câteva luni de dureri, mârâie dezgustată Livia, dar zice că până la urmă tot va trebui să o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură. Ar reuși și el în felul acesta să salveze ce mai are? Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doare, cum să nu? Se ia însă cu treburile. Petrece din ce în ce mai mult timp făcând lecții cu fetele. Au ce învăța de la el. E om cult. Un savant aproape... Tresare brusc. Asinia nu mai e lângă ea. Întinde mâinile și le pipăie pe cele din jur. Unde a dispărut? Nu trebuia s-o lase să vină în spațiul ăsta aglomerat. E deopotrivă prea confuz și stimulator pentru ea. Celelalte vestale îi înțeleg îngrijorarea. Cineva o împinge de la spate. Ce-i tot șușotesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după ea și își dorește cât mai multă. Dacă vrei s-o pedepsești, mai bine n-o bagi în seamă. Își croiește drum încercând să se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prăbuși. — Nu, îngăimă cu greutate. Adaugă după un răstimp: — Mai bine ar fi... Occia primește cuvintele drept în inimă. Nici nu vrea să le deslușească înțelesul. La un moment dat, cineva o oprește: — E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tept pe Vittelius, să-mi confirme. S-o fi terminat pauza? Pe aici, pe undeva, trebuie să mai fie o deschizătură, mormăie Rufus. Doar am trecut de zona rezervată animalelor. Călărețul ridică brațele și se pune să caute cu degetele. Pipăie și găsește destul de repede o nouă trapă ascunsă. Evreul a bănuit bine. Da’ tu chiar cunoști locurile astea ca-n palmă! face cu invidie. — Pe lângă zid, e și un butuc, replică morocănos instructorul. Ia ridică-te și deschide-o încet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa cu aur? suspină Ru fus. Pipăie pungociul. Doldora. Se alarmează dintr-odată. Înseam nă că ceea ce-l pun să facă este foarte riscant. — ăsta-i doar un avans. Cam a treia parte din ce ai să primești la destinație. — Unde? întreabă scurt. Vittelius privește întrebător spre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repede la loc. Încearcă zadarnic să cheme visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus și Lygdus? Uite cum se bălăbănesc obloanele în bătaia vântului, în loc să stea închise. Să se trezească tocmai acum! Când era pe punctul să intre în erecție! Își pipăie plin de speranță organele genitale. Nimic. Fleșcăite și moi ca întotdeauna. Oftează descurajat. Păcat! A fost doar un vis. A văzut-o însă din nou, a simțit-o aproape de el, a auzit-o chiar chemându-l duios pe nume, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]