KorAP: Find »[drukola/base=pisică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...373 >

9,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul acesta nu scăpă Zorelei, care făcea mari eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
plecat, iar eu m-am săturat să mai stau lipită de peretele ăsta, gata să trec prin el sub apăsarea ta. Scara care duce la mansardă e liberă, iar lumina stinsă. Cu atât mai bine. Eu văd În Întuneric. Ca pisicile. Urcară scara fără ca ea să-și scoată mâna din buzunarul său. Un gest cu care Îl obișnuise Violeta. Ori de câte ori erau singuri În lifturi. Sau pe străduțe Întunecoase. De data asta Însă se simțea ca un câine de apartament scos afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
minte ce pelerinaje erau la 9 Mai, la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio. Doi băieței. — Ooo, făcu Jane. Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile. — Ooo, făcu Jane din nou, puțin cam târziu. — E obositor să nu cunoști pe nimeni, nu? zise Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-am echilibrat poziția un moment, am mai făcut unul și apoi încă unul. M-am întors încet, foarte încet și foarte atent, și-am început să înaintez spre jeepul galben. În definitiv, o pisică înseamnă răspundere. Iar să hrănești, să ai grijă și să ții la o huidumă de pisică proastă nu-i cine știe ce, nu-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și apoi încă unul. M-am întors încet, foarte încet și foarte atent, și-am început să înaintez spre jeepul galben. În definitiv, o pisică înseamnă răspundere. Iar să hrănești, să ai grijă și să ții la o huidumă de pisică proastă nu-i cine știe ce, nu-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum ar fi făcut-o Mark Richardson și am reprodus pentru cei din bar câteva din glumele lui fără perdea. Trecuseră optsprezece săptămâni de când nu-l mai văzusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spuneau că, înainte să plece în Grecia, cumpăraseră doi pisoiași, dar poate că nu era decât o glumă pe care le plăcea să le-o facă străinilor la barul taberei. Mă întrebam ce succesiune de întâmplări făcuse din Ian o pisică adevărată și-l lăsase pe Gavin să existe doar în cuvinte, în textul unei amintiri. Poate că e normal ca întrebările să supraviețuiască răspunsurilor lor. Sau poate că răspunsurile nu mor, ci doar se pierd mai ușor, fiind atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ea se arătase dispusă să facă totuși o încercare. Mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să ne obișnuim unul cu altul, spusese. Am vrut să zic: Nu, zău, și să-i explic că Ian nu era deloc genul de pisică sociabilă sau măcar genul de pisică tolerabilă, ci mai degrabă un soi de vârtej făcut din lame. Dar apoi mi-am amintit că eu voi dormi pe podea, iar ea va sta în pat, și am spus doar: Bine, mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
totuși o încercare. Mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să ne obișnuim unul cu altul, spusese. Am vrut să zic: Nu, zău, și să-i explic că Ian nu era deloc genul de pisică sociabilă sau măcar genul de pisică tolerabilă, ci mai degrabă un soi de vârtej făcut din lame. Dar apoi mi-am amintit că eu voi dormi pe podea, iar ea va sta în pat, și am spus doar: Bine, mersi. Am înaintat cu pași ușor de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la o pensiune pentru pisici sau s-o rugăm pe Tușa Ruth să aibă grijă de el câteva zile, dar ghidul nostru părea să considere de la sine înțeles faptul că Ian va veni cu noi. Asta m-a bucurat; nu aveam de gând să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
puțin mai încolo de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după care, în sfârșit, cușca lui Ian, fața lui impenetrabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întunecată. Îmi pare rău, i-am spus din nou. Nu mai avem mult de mers. Îmi aruncă o privire care-mi transmise că acolo unde ne duceam ar fi spre binele meu să fie un loc cu multe distracții pentru pisici. — Bine, soldat, zise Scout și mă prinse cu mâinile de mijloc. Suntem pregătiți să începem? — Aha. Îmi zâmbi. — O să fie bine. Arată mai rău decât este în realitate. Târăște-te pe coate și împinge-te în genunchi și în vârfurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
deasupra noastră se auzi țipătul înfundat al unei alarme. Fidorous tresări, uitându-se la tavan cu ochi mari. I-am urmărit privirea, uitându-mă în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca pisicii în mâna stângă și cu brațul drept întins în lateral ca un acrobat pe sârmă, încercând să compensez mișcările de du-te-vino ale lui Ian în cușcă; probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]