5,484 matches
-
Delia! Explică, ce se întâmplă de fapt? Suntem adulți, nu adolescenți, să ne comportăm astfel. Spune-mi ce am greșit și atunci plec și promit că nu te voi mai întâlni vreodată. Delia își puse capul pe birou, hohotind de plâns. Ștefan stătea încremenit așteptând o explicație. Ea se liniști. Totuși, se ridică de la birou și-i spuse lui Ștefan privindu-l în ochi: — Jură-mi că nu ați vrut să mă răniți cu ceea ce ați făcut! Voi nu știți că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
semne Diademe și-aurore, Din învățături nedemne Tălmăciri ca de Tagore... Din povețe răsucite Revelații nefurate, Din predicăciuni pocite Cumpătări ca de Socrate... Din înțelepciunea lumii Noi înțelepciuni și tâlcuri, De la embrionul mumii La întâiul supt din sfârcuri, De la primul plâns și urlet Până-n cel mai de pe urmă Când ne umblă fără umblet Falsa întristată turmă... De la prima sărutare Până-n cel din urmă suflu Când nici nu simțim că doare Ultimul sărut de cuplu... Nu am altă misiune Într-o lume
NU AM ALTĂ MISIUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363512_a_364841]
-
am promis că voi face asta data viitoare... Timpul a trecut ca o umbră cenușie, lăsând în urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut în negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, în care muguri luminoși se deschid într-o străfulgerare - ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > OARE CÂND? Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Oare când? Mi-i cruntă așteptarea și dorul meu de tine, Plânsul m-a năpădit, cu greu mă pot abține. Număr secundele, minutele și albele nopți, Pe copilul din mine visez sa îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să
OARE CÂND? de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363551_a_364880]
-
de trupul tău, lasă-mă pre mine doar sfios. eu știu să te privesc de jos, arareori o fac de sus și-atunci mă ceartă, blând, iisus. ca să nu plâng, mă ia în brațe și-abia atunci m-apuc de plâns. și dacă mă ridică el, în brațe te-oi lua și eu și-atunci, desigur, pe-amândoi, la sân ne-o ține dumnezeu. dar pân-atunci, ia-mă de mână, nu mă-ntreba de ce suspin, spală-mi gleznele rănite și
NU MĂ-NTREBA DE UNDE VIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363552_a_364881]
-
Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Suflete, tresaltă! Suflete, tresaltă că-ncepe de-acum, fremătând, o altă viață pe-al tău drum. Nu se mai repetă vremea ce s-a strâns, mereu violetă și pusă pe plâns. Lângă împlinire fac mai des popas și-n a ei iubire inima mi-o las. Nu-mi mai este teamă pentru că-ntre timp n-o mai ia în seamă ultimu-anotimp. Căci chiar dacă ninge și e frig cumplit, știu că voi
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
dus la ceruri seara pe-un braț de cruce de un înger... Se-aud colindele din Răsărit în liniștea fără de nume și-acum coboară ceru-n lume, rupând din pâine și din vin, prescuri, în staulul pustiu... E laudă și plâns și imn și numai zare-nseninată într-o eternă sărbătoare... Și tu, măicuță, să apari din neguri de singurătate și să-mi aduci din podul tău urcior cu vin și cu bucate și-o pască-a învierii noastre, blagoslovind acest destin
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
drept, proaspăt intrat cu mare pompă în marea familie a Uniunii Europene, acordând atenție deosebită asigurării drepturilor ce se cuveneau minorei. Din nefericire, această minoră, alias doamna Magda Pașcu, în ținuta sa specifică, la care adăugăm suzeta și reprizele de plâns amestecat cu râs, specifice unei copile crescute în puf și alint matern și patern, s-a dovedit a fi atât de capricioasă și de obraznică încât s-a urcat pe masa judecătorului îngrijorat că-și așezase „fundulețul” pe Biblia care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
intimă că este totul adevărat. Am ajuns să cred că sunt la proces, domnule. Nu mai pot! - Vă rog să vă reluați locul în sală! Doamna grefier, vă rog să consemnați... Sala a izbucnit în râs. Monica și-a întețit plânsul și doamna grefier de ședință a tastat atât de rapid și zgomotos că a făcut liniște în sală. Judecătorul a privit triumfător, a bătut cu ciocanul în masă, a făcut publică amenda cu care l-a sancționat pe martorul minorei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
Dumnezeu îl cheamă, iar această chemare trebuie să o simți, să o trăiești ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Amin! Să nu uităm că smerenia este condiția esențială a călugăriei. Reporterul: Maică, o rugăciune. Pustnica: Prieten bun, câștigă-ți plânsul și rugăciunea lui Iisus. Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță în sus. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin. Dumnezeu să ne ierte! Amin! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Maică, ce înseamnă să
MAICĂ, CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MONAH? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362358_a_363687]
-
trebuie să o simți, să o trăiești ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Amin! Să nu uităm că smerenia este condiția esențială a călugăriei. Reporterul: Maică, o rugăciune. Pustnica: Prieten bun, câștigă-ți plânsul și rugăciunea lui Iisus. Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță în sus. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin. Dumnezeu să ne ierte! Amin! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Maică, ce înseamnă să fii monah? / Ștefan Popa : Confluențe Literare
MAICĂ, CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MONAH? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362358_a_363687]
-
se întreabă Tea, în timp ce -și plimbă sticla rece pe frunte și pe decolteul bluzei. “Cred că-i cam adânc decolteul, bine că mai am o bluză cu mâneca lungă.” Femeia tânără îmbrăcată elegant își șterge nasul , probabil a terminat de plâns. Mașina alunecă pe șosea. Din casetofon răzbat discret cuvintele melodiei „Dernier Dance” Șoferul dă aparatul tare.Tea traduce în gând: Nu sunt decât o simplă ființă,/ Fără el sunt cam pierdută. Un ultim dans ca să uit mâhnirea mea,/ Vreau să
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Rasfrangere > DE-MI IEI ... DE-MI DAI ... Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De-mi iei durerea, nu-mi lua rana, să nu uit viața chinuită De-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispită De-mi iei închisul, nu-mi lua paza, să nu uit bezna și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi
DE-MI IEI ... DE-MI DAI ... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362456_a_363785]
-
06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pedeapsă cerului Invidios pe fericirea mea deplină, sau poate vrând trufia mea să pedepsească, într-o zi cerul, cu o simplă trecere de mână, întreaga viață reuși să-mi năruiască. Mâhnit apoi de atâta plâns și suferința ce mi-a adus, cerul îmi mai trimite, în marea lui mărinimie, câte un dar să lumineze întunericul din mine. -Cerule, îți mulțumesc nespus! Cum aș putea aceste daruri să cuprind, cănd sufletul îmi este acum ruină și
PEDEAPSA CERULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362536_a_363865]
-
Toate Articolele Autorului Gândul ce mă ține deasupra de umbre nu se aude, nu se vede, dar știe totul, unge cu mirul sfânt osul de înger sub umerii ce poartă dezinvolt aripile. Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin
TREPTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362542_a_363871]
-
Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Seamănă zgură, culege aur, fă-ți din colibă mândru castel, nu fi doar meșter, schimbă-te-n faur, iar resemnarea transformă-o-n țel. Norii alungă-i, stai în azururi, plânsul să-ți fie un zâmbet cald, trăiește clipa ca pe-un de-a pururi, și fă din lacrimi câte-un smarald. Mersul tău șchioapăt pune-l să zboare, croiește-ți aripi de ești apter. Luna tristeții prefă-o-n soare
GEANĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361064_a_362393]
-
a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine. Referință Bibliografică: TE CAUT VIAȚĂ / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
cuibul străin pasărea mama hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește în bob coliva atrage plânsul viu magnet lumina cioplește forma în concret RUGĂCIUNE lasă-mi starea de lumină să te pot vedea când treci taina ierbii din grădină în priviri de unde reci șapte zile voi rămâne să plâng urmele și calea să mă pierd în
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
-ar aduna, spunându-și că-i măreț, Nimic nu ia cu el că toate-s trecătoare, Doar sufletul din om, doar el are valoare! Averile de preț, ce astăzi mulți le-au strâns, Fără să se gândească, lăsând mulțimea-n plâns. Cu durere-n suflet, plecat-ai Eminescu, Așa și tu te duci, maestre Păunescu, Căci asta e simțirea, ce-o are un poet. El mai presus de alții, e poate un profet. Ce simte și dorește o lume-adevărată, Și-n
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
a depista dependența emoțională a victimei față de ei și anume critică, reproșul, acuzarea, și așteaptă în schimb justificări, reproșuri, plângeri. Deci, agresorul acuză victima, îi crează sentimente de inadecvare personală, socială, familială după care așteaptă satisfacția sub formă de reproș, plânsul victimei, justificări în exces. În acest moment, agresorul râde în sinea lui, este satisfăcut. Agresorii au constant nevoia de a-si confirmă faptul că victima este mereu dependența de ei. Ce se întâmplă dacă victima la un moment dat reacționează
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
curtea vecinului e mai verde ca în curtea lui. Nu fiecare bărbat sau femeie simt că după un timp petrecut în comun simt nevoia să înșele cum poate credeți dumneavoastră. La aceste cuvinte din cadrul discuției, frumoasa doamnă izbucni într-un plâns pe care cu greu i l-a putut opri. Așezându-se imediat alături, oscilând o clipă dar luând-o cu brațele pe după umeri Ionel încerca s-o consoleze. Era cu fața îndreptată spre geam dar devenise conștientă de atingerea brațelor
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
de ieri și nu-i dau drumul.Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi.Pavarotti cântă. Amintire.Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd.Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu.Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”.Îngenunchez și rămân așa.Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri.E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
nescrise Să plângă el atunci când îmi e dor. Dar e și dor pe care el nu-l știe, Tăcerea lui deschide porți la rând Prin care suferințele pătrund Și lacrima din ochii mei învie. Ascuns în taina sacră-a unui plâns Încerc tristețea gândului s-alung, De câte ori cuvintele n-ajung, O lacrimă e singurul răspuns. Urmatorul --> Referință Bibliografică: De câte ori cuvintele n-ajung... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
DE CÂTE ORI CUVINTELE N-AJUNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360811_a_362140]
-
-i spuse: - Geta, băiatul tău s-a electrocutat, nu am putut să îl salvăm, era deja mort când l-a adus Nicolae. - Doamne, de ce mă pedepsești? izbucni Geta, ridicând capul spre cer. Cu ce ți-am greșit ? Apoi își continuă plânsul în hohote. În cameră era o atmosferă de jale și nimeni nu mai spunea nimic. Frusina se afla în birou la primărie și bătea la mașina de scris listele cu recensământul care avusese loc de curând. Găsise pe birou un
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]