11,798 matches
-
care să-și demonstreze abilitățile culinare. După ce membrii juriului gustară din preparate, veni momentul că fiecare să-și arate calitățile de cântăreață sau de dansatoare și să își dezvăluie orice alt talent ce le-ar fi putut face viața mai plăcută unor oameni în fața cărora se află o călătorie lungă și plicticoasa. La încheierea ineditei ceremonii, la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în mai puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să pomenească de posibilitatea de a se-ntoarce, în sufletul unora se năștea convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai plăcută, cântând, dansând și străduindu-se să transforme fiecare cină într-un adevărat banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gândul... Continuă, te rog! —Bine, răspunse. Această descoperire a fost o lovitură grea pentru noi și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
omora? Era cutremurător să vadă cum acele ființe oribile conviețuiau în cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea, ca niște animale care nu puteau înțelege că existența era mult mai plăcută dacă nu erau obligați să se scarpine încontinuu și să suporte un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bețivul ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune Inky, sunt acum cei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
totuși pentru sufletul tartorului nostru. Apoi un dizolv ușor, contururile devin neclare și luăm publicitate. Asta-i într-adevăr o scenă dintr-o producție de succes. O scenă pe care scrie clar nominalizat la Premiul Emmy. — Ăsta-i cel mai plăcut lucru în ce-i privește pe morți, spune Baroneasa Degerătură, adăugând un alt strat de ruj celorlalte straturi de ruj. Nu te pot corecta. Și totuși, o poveste bună înseamnă că n-o să fie căldură. O înfometare lentă înseamnă adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vorbise niciodată despre soțul ei. Puținul pe care-l știa Luana îl aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei se vor declara saturate. Într-una din zilele semestrului doi se întâlni cu Victor Darie, acum student la mecanică. O rugă să-l viziteze ori de câte ori îi făcea plăcere. Luana acceptă invitația și-l găsi instalat într-o încăpere deosebit de plăcută. Colegii lui de cameră erau spirituali și iubitori de muzică. Fata se simți bine din prima clipă. După câteva zile îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimic lui Ștefan. Lăsă, doar, un bilet pe masă: "Am plecat la mama". Jignit de plecarea ei inoportună, el nu dădu nici măcar un telefon. Luana se întâlni cu Mara și Bogdan în fața liceului. Clădirea frumoasă, din cărămidă, făcu aceeași impresie plăcută asupra ei la fel ca întotdeauna. Îi dădură lacrimile văzându-și adunați, la intrare, mai toți foștii colegi de an. Familia Darie era și ea prezentă și întrebă de soțul ei. Luana strâmbă din nas. Iuliana gândi că indiferența femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
două săptămâni apoi, într-o seară, în fața unui pahar cu vin pe care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să regăsească lumina din ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alt loc de muncă. Până aici, ai vreo obiecție? Avea. Era sătulă de prezența femeilor, își dorea un bărbat, pe el, s-o alinte, s-o facă din nou să se simtă dorită. Vroia să se întoarcă în casa lui, plăcută și liniștită, să-și repare acolo greșelile, să-și afle tihna și împlinirea ca femeie și ca mamă. Cu dușmănie, acea Luana din interior, ascunsă bine în adâncul conștiinței sale, râdea de ea știind că n-o va lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când câte-o mașină, farurile Îi măturau cu lumina crudă care țâșnea prin frunziș, apoi rămâneau iarăși În Întuneric. Of, Doamne, iarăși! a zis Farah. Doar ai promis că astă-seară mergem la cinema. Ai zis c-o să petrecem o seară plăcută, liniștită. Păi, asta și facem, a zis Johan. Totul e așa de... liniștit! Bine, atunci ne-ntoarcem acasă. Eu una m-am săturat! Ei, surioară, a zis Bob. Ia și tu una și-o să te simți mai bine! De unde naiba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câte unul să plângă În somn. Iar frate-meu... Vai, nu, Johan, știi bine că nu trebuie să vorbești despre asta! și-a pus mâna pe a lui. Asta-i o interdicție stupidă. De ce? Eu... șșșșșt! Lui i-a făcut plăcut plăcere sunetul strecurat printre buzele ei. Tu ești singura persoană cu care pot să vorbesc, Farah, singura care a ținut vreodată la... Nu, nu, și mami ține la tine. Ea te iubește. Nu, a zis el. Ea are nevoie de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arate că sunt la curent cu viața pe care o duce poporul de rând, e cazul să fim emoționați, ori să râdem În hohote? — Păi, nu sunt sigur, a răspuns Adam În cele din urmă. Deși cald, era altceva decât plăcuta căldură din insule, parfu mată de vânturile suflate dinspre mare pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care i se lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor, ea i-a simțit plăcuta căldură a corpului zguduit de sughițuri de râs. — Priviți acest petit tableau, a rostit el, imitând sunetele molatice ale lui Walter. Margaret a deschis gura să spună ceva, dar i-a fost imposibil să adune vorbele la un loc. În vreme ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum e iarba acolo. Cred că mi-ar plăcea Europa, câmpii verzi și plăcute, pline de mici flori delicate și cu păduri unde nu mișună animale sălbatice. Ce să mai vorbesc de toate orașele alea minu nate, cu sistemele lor de canalizare, vreau să zic, numai cuvântul Paris mă face să visez! Karl contempla
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cartie rul Kota, aproape În afara orașului. Lui Adam Îi tot intrau pie tricele și nisip În pantofi. De undeva, de prin maghernițele Îngră mădite unele-ntr-altele de-o parte și de alta a drumului, un radio transmitea o melodie simplă și plăcută de keroncong. Vocea cristalină a sopranei sclipea ca niște cioburi fine de sticlă. Lui i s-a părut că o mai auzise odinioară În Perdo. Din s-a apucat să fluiere melodia, parcă mergea pe arcuri, arăta voios, era În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se mai oprească din vorbit. — Da, da, sunt o părticică din acest sistem dezgustător care a tăiat țara În două, a zis Z. Continua să-l maseze, ajunsese la gât. În capul lui se făcea un mare gol, o amorțeală plăcută care-i Înnegura vederea și Îi slăbea auzul, așa Încât Îi era greu să dea atenție vorbelor ei. Se chinuia să le descifreze, vocea ei era un cântec de leagăn ritmat de tic-tacul pendulei și de mâinile ei. Cei bogați ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Avusese dreptate să se teamă de mare. Nu dorea câtuși de puțin să fie unde era. Voia să uite de locul ăsta, de clipa asta, pentru totdeauna. Lumea asta, i-a trecut prin minte, lumea asta nu e un loc plăcut, pentru că În lumea asta poți să te trezești singur-singurel Într-o clipită. Doar ce te Întorci și totul e pierdut, luat de mare. Ar fi vrut să fie Într-altă lume, În orice alt loc decât În locul ăsta. — Nu mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe ea Îndelung, dar de simțit nu simțise nimic deosebit. Împăturise hârtiuța și o pusese În buzunar. Karl oftase. — Urma ca la șaisprezece ani să te duc În vacanță În Malaysia. Plănuisem totul. Aveam să luăm masa Într-un loc plăcut și să-ți spun totul, apoi te lăsam să hotărăști singur. Dar au dat toate astea peste noi Între timp. Reușiseră amândoi să râdă. — Bănuiesc că e adevărat ce ziceai adesea, Îi spusese Adam. Că nu poți să-ți stăpânești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reface la loc, să trăiești fără nici o șovăială, din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu ea în poșetă textul pe care nu avea cui să-l citească. Fu întâmpinată cu aceeași plăcută cordialitate, cuvinte simple, alese exact pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]