1,791 matches
-
proporțiilor literelor", recreează caractere și comentează fiecare literă din alfabetul lui. O carte circulă, se exportă, se cumpără mult mai ușor decât un tablou: este un vehicul de influențe, un accelerator de împrumuturi, un intermediar de stiluri, un incitator la plagiat. Astfel a circulat virusul vizual, și nu putem opune cultura tiparului celei a imaginii: la început, cele două s-au stimulat una pe alta. Gravura a pus nordul iconofob în contact cu sudul iconofil. Nordul Europei preferă cărțile, sudul, tablourile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
viziunile sale au fost eretice. Drept urmare, era secretos și nu dorea să își reveleze realizările. Între timp, pe când Newton reflecta asupra descoperirii sale, Leibniz și-a dezvoltat propria metodă de analiză matematică. Și, cu promptitudine, s-au acuzat reciproc de plagiat, iar comunitatea matematică engleză, care îl susținea pe Newton, s a desprins de matematicienii de pe continent, care îl susțineau pe Leibniz. În consecință, englezii au adoptat notația fluxiunilor lui Newton în locul celei diferențiale, mai bune, a lui Leibniz - făcându-și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rostite ori puse în scris nu poate fi decât o clonă. înțelegerea adecvată a unicității, numai ea, poate reda chipul viu al lumii, al lucrurilor și ființelor. Copiile nu au viață, ci se hrănesc din viața întrupării originare. De aceea, plagiatul se înfățișează ca dublare a ceea ce se dorește a fi unic. Prin încercarea maculată de a ascunde neputința ori „ne-voința“ de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
întrupării originare. De aceea, plagiatul se înfățișează ca dublare a ceea ce se dorește a fi unic. Prin încercarea maculată de a ascunde neputința ori „ne-voința“ de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate. Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
plagiatul se înfățișează ca dublare a ceea ce se dorește a fi unic. Prin încercarea maculată de a ascunde neputința ori „ne-voința“ de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate. Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia mediilor academice și este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
voința“ de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate. Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia mediilor academice și este expresia, dusă până la ultimele consecințe, a parvenitismului intelectual. Asemenea lucrări nu transmit nimic (fiindcă nu își propun acest lucru), ci par
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate. Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia mediilor academice și este expresia, dusă până la ultimele consecințe, a parvenitismului intelectual. Asemenea lucrări nu transmit nimic (fiindcă nu își propun acest lucru), ci par a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile sale iar de Costache Olăreanu este și mai puțin apropiat. Acesta apare, la un moment dat, în postura unui Lache colportor infam și, în plus, susceptibil de plagiat: Despre C.O. n-aș putea spune decât că este un "inconsideré", unul care nu-și prea dă seama ce face și ce spune, semn foarte prost pentru cine vrea să fie un artist. Pretinde, în prefața scrisă în vara
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul în toată putera cuvântului atacă teme de toate felurile, atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul nostru își construiește propriul discurs
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
aceea. Fata Îi ceruse lui Ricardo să amâne cu câțiva ani publicarea micului său roman. Sangiácomo s-a făcut foc și pară, căci voia să-l vadă apărut, pentru ca imediat să răspândească o broșură În care să-l acuze de plagiat. Cred că o scrisese Anglada, atunci când spusese că rămâne acasă pentru a redacta istoria cinematografului. Chiar a afirmat că orice specialist avea să-și dea seama că romanul lui Ricardo era un plagiat. Cum legea nu-i Îngăduia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
broșură În care să-l acuze de plagiat. Cred că o scrisese Anglada, atunci când spusese că rămâne acasă pentru a redacta istoria cinematografului. Chiar a afirmat că orice specialist avea să-și dea seama că romanul lui Ricardo era un plagiat. Cum legea nu-i Îngăduia să-l dezmoștenească pe Ricardo, Comandorul a preferat să-și piardă averea. Cu partea lui Requena a cumpărat bonuri de valoare, care, chiar dacă nu aduc profituri prea mari, sunt sigure; a lui Ricardo a investit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
conceptului stilistic paladionian. În toamna anului 1910, un critic de mare anvergură a colaționat Parcurile lăsate de izbeliște cu opera omonimă a lui Julio Herrera y Reissig și a ajuns la concluzia că Paladión ar fi comis - risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obținut al doilea premiu municipal, și, În 1965, romanul Încheiat Facă-se a făcut. Apologie se mărturisește rodul unui episod curios, legat În totalitate de intriga țesută de invidie În jurul respectabilității unei rude, P. Ponderevo, de șase ori acuzat de plagiat. Apropiații și străinii au trebuit să recunoască În forul lor interior simpatica adeziune pe care a cultivat-o tânăra pană În favoarea unchiului său. Au fost de, ajuns doi ani pentru ca critica să descopere o trăsătură cu totul singulară: omiterea, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unul nu vorbesc latina, zice, dar foarte mulți dintre supușii mei o cunosc, și transcriu legile și toate actele necesare unei bune guvernări În această nobilă limbă. Închid televizorul. Îmi evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem pe Mașa ca să o anunț ce vreau să mănînc la cină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
litere sărite și inversate, uneori chiar erori de ortografie și de punctuație. Creionul roșu nu le mai poate însă sfîrteca prompt: foile trebuie mai întîi extrase cu grijă, una cîte una, din mapele colorate. Lucrul cel mai rău rămîne, desigur, plagiatul. Am mai scris despre el: nu se retrage cîtuși de puțin, în ciuda unor avertizări de data aceasta clare, puse pe hîrtie: "Plagiatul (indiferent de dimensiunile secvenței copiate) are drept consecință notarea cu 1". Da, dar știu oare toți ce este
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
trebuie mai întîi extrase cu grijă, una cîte una, din mapele colorate. Lucrul cel mai rău rămîne, desigur, plagiatul. Am mai scris despre el: nu se retrage cîtuși de puțin, în ciuda unor avertizări de data aceasta clare, puse pe hîrtie: "Plagiatul (indiferent de dimensiunile secvenței copiate) are drept consecință notarea cu 1". Da, dar știu oare toți ce este un plagiat? Nu reprezintă el, pentru unii, metoda adînc înrădăcinată, poate singura, de redactare a unui text școlar sau universitar? Ce uimește
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
mai scris despre el: nu se retrage cîtuși de puțin, în ciuda unor avertizări de data aceasta clare, puse pe hîrtie: "Plagiatul (indiferent de dimensiunile secvenței copiate) are drept consecință notarea cu 1". Da, dar știu oare toți ce este un plagiat? Nu reprezintă el, pentru unii, metoda adînc înrădăcinată, poate singura, de redactare a unui text școlar sau universitar? Ce uimește și în acest caz e răspîndirea fenomenului, firescul cu care se manifestă, în ciuda oricăror stavile nu atît morale (pentru mulți
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
integrală, fără a se schimba nici o virgulă (procedeu relativ rar), la foarte frecventa întrețesere de paragrafe copiate din două surse, inversate între ele. Destul de rar se face efortul de a mai schimba chiar cuvinte în frazele preluate cu copy & paste. Plagiatul are anumite presupoziții, destul de grave: de pildă, că un text publicat (fie și pe internet, fie și pe un site de referate pentru clasa a VIII-a) e în sine mai bun decît nimic sau decît încercarea de a scrie
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
Mircea Mihăieș Articolul de față nu-și propune să reia tema - lăbărțată la scară națională - a plagiatului din mediul academic românesc. La acest capitol, vorbim degeaba, atâta vreme cât complicitățile au consistența betonului, iar ramificațiile depășesc impenetrabila structură a junglei. Cazurile răsunătoare, de la fostul ministru al Sănătății, Mircea Beuran, la un alt doctor celebru, Sorin Oprescu, s-au încheiat
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
Beuran, la un alt doctor celebru, Sorin Oprescu, s-au încheiat în așa fel încât să taie macaroana oricui ar dori să mai abordeze astfel de subiecte. Mai mult, observ că pe măsură ce tinerii universitari, care vedeau, prin 2000, în denunțarea plagiatelor un subiect hot, au cam părăsit terenul de bătălie. O fi din cauză că, între timp, au avansat ei înșiși în ierarhia academică? Or fi ajuns la concluzia că acesta e nivelul general, că n-are rost să ataci sistemul tocmai în
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
în rândurile învățaților; b) Am atât de puțină ambițiune să produc ceva original încît: c) Mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap să caut cu orce preț a nu plagia. Și apoi în alte ordine de scuze adaogă: A) Plagiatul se întîmplă zilnic: Beaudrillart n-a plagiat pe Bastiat? B) Moralistul Labruyere legitimează plagiatul: le choix des pensees est invention; de când nu mai e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de scuză, de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
c) Mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap să caut cu orce preț a nu plagia. Și apoi în alte ordine de scuze adaogă: A) Plagiatul se întîmplă zilnic: Beaudrillart n-a plagiat pe Bastiat? B) Moralistul Labruyere legitimează plagiatul: le choix des pensees est invention; de când nu mai e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de scuză, de legitimire, alcătuiesc al doilea monstru al d-lui Crăciunescu. Ar urma să deschidem aci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alte ordine de scuze adaogă: A) Plagiatul se întîmplă zilnic: Beaudrillart n-a plagiat pe Bastiat? B) Moralistul Labruyere legitimează plagiatul: le choix des pensees est invention; de când nu mai e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de scuză, de legitimire, alcătuiesc al doilea monstru al d-lui Crăciunescu. Ar urma să deschidem aci o parenteză și să întrebăm pe conferențiar: De când cuvântul "plagiat " se traduce prin eufemismele rezumat și reprodus? De ce se ferește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e adevărat? C-un cuvânt, o mărturisire categorică a săvârșirii plagiatului și o încercare de scuză, de legitimire, alcătuiesc al doilea monstru al d-lui Crăciunescu. Ar urma să deschidem aci o parenteză și să întrebăm pe conferențiar: De când cuvântul "plagiat " se traduce prin eufemismele rezumat și reprodus? De ce se ferește a întrebuința vorba proprie acolo unde se cuvine? Dar nu mai relevăm aceasta: culpabilului e dat a recurge la orice mijloace de apărare; o singură rugăminte avem să-i adresăm
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și Propriete litteraire par Robert le Barrois D'orgival ); că, într-un timp când reputația autorilor atârna de favoarea celor mari, Voltaire, Racine, Pascal, Labruyere prea puțin se îngrijeau dacă alții 'i plagiază. Ei scriau p-atunci: [... ] A legitima dar plagiatul invocând autoritatea lui Labruyere ori Voltaire echivalează cu a căuta cristianismul înainte de Christ. Strânsă logică, profundă erudiție! Desfidem în fine pe d. Crăciunescu a dovedi că Baudrillart a plagiat pe Bastiat. [î ]l citează, [î ]i reproduce sistemele, dar nicicând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]