6,504 matches
-
ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz de bălegar. Rătăcindu-se, se întinse pe spate, simțind că și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
motocicletele există. — Astea-s vorbe... Vrei să ne plimbăm? Pot să ți-o arăt pe Rima, dacă vrei. Lanark oftă și spuse: — Bine, Sandy, haide. Se ridică în picioare cînd Alexander ieși din pîrîiaș. Hainele stăteau întinse pe o piatră plată și trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele meu adevărat e Alexander. — Cum îți zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
5. Stăteam pe capac, în întuneric. Luasem poziția Gânditorului. N-aveam nici o nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva anume. Se aplecă peste comenzi și se îndreptă aproape imediat constatând orientarea lor. Aparatul urma mereu orbita circulară fixată de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele țepene. Înăuntru era cald și Cayle își croi încet drum către partea laterală a clădirii, de unde se vedea cartierul principal al orașului. Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să înflorească, și ici-colo se zărea verdele caldelor grădini atomice. Parcul cu arbuști - niște pete cu o înfățișare ciudată - nu făcea decât să sublinieze aerul dezolant al tuturor orizonturilor fizice. Văzu că oamenii studiază niște aviziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din latinescul palma/palmier, Arecaceae. TIPURI DE MÂINI Mâna elementară nu a efectuat decât munci dificile: are degete groase fără suplețe, degetul mare, policarul întors în sus. Este mâna curentă, linii puține, palma largă, degete și unghii scurte, buricele degetelor plate, dar arată OAMENI BUNI ȘI GENEROȘI. Mâna practică, spatulată, este întâlnită la majoritatea oamenilor dominați de instincte, ce prețuiesc abundența și eleganța în confort. Oamenii cu mâna spatulată sunt încrezători în ei înșiși, înzestrați cu o inteligență suplă, dominați de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
reprezintă ego-ul, ambiția, simț al dreptății, respect de sine, conștiința valorilor: dacă muntele lui Jupiter este mare (persoana este încrezătoare și ambițioasă); dacă muntele lui Jupiter este bine reliefat, (personalitate care poate să comande, leader), dacă muntele lui Jupiter este plat (personalitate ușor de influențat); numărul mare de linii, ce brăzdează muntele lui Jupiter (arată o personalitate cu viață agitată, dar foarte interesantă); dacă liniile ce brăzdează muntele lui Jupiter sunt verticale (arată o personalitate cu succes în viață); dacă liniile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
moale (semnul este nesemnificativ); MUNTELE LUI VENUS muntele lui Venus (e plasat între degetul mare și linia vieții): dacă muntele lui Venus este plin și rotund (persoana are un comportament entuziasm, viril, energic); dacă muntele lui Venus este îngust și plat (persoana are un comportament plin de inhibiții, sentimente vulnerabile); dacă muntele lui Venus este elastic (persoana are un comportament excelent); dacă muntele lui Venus este moale (persoana este leneșă); dacă muntele lui Venus este mare (persoana este lăudăroasă); dacă numărul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă ― te zgribulești numai când vezi persoanele acelea cu ceafa rasă, fustă de lână, pantofi plați și țigara în gură. Ca să nu mai vorbesc de pantaloni. Oribil! Recunoaște însă că Ioniță te de-pă-șeș-te! Nici n-ai zice că au trecut peste el două războaie, evenimentele din ultimii ani. Se comportă și trăiește ca un om de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar cu apă. ― N-am nimic împotrivă cu condiția să vi-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că eu..." Observă plat: ― E neplăcut să locuiești în comun. Din orice fleac se poate isca un incident. În locul dumneavoastră aș căuta un schimb, sau, în sfârșit, altă variantă... ― O să încerc mai încolo, spre primăvară, răspunse femeia în doi peri. Acum am altele pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
video imaginea ei fu înlocuită de capul, fața și ochii cenușii ca ardezia, nasul vulturesc și buzele atît de drepte încît alcătuiau o simplă linie orizontală pe față. Licărea totuși un zîmbet crîncen pe chipul acesta antipatic, dar glasul era plat în momentul în care spuse: ― Ai auzit poruncile glorioasei noastre conducătoare. Trebuie să te socoți un soldat chemat să-și facă datoria împotriva unui om pentru care nu putem avea compătimire, nici unul dintre noi. Acest ticălos, Greer, s-a erijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de nisip fierbinte. Văzu că nu se mai află în Arsenal și că nu mai e nici o urmă a orașului-fantomă. Se răsuci într-un spasm al reacției musculare și băgă de seamă că se află culcat pe un deșert roșu, plat, sub un soare imens și burtos. Departe spre stînga lui, dincolo de un nor gros de praf, se afla un alt soare. I se păru mai îndepărtat și mai mic, de fapt, dar avea ― în lumea aceea de praf fin, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a prințului. Ochii Împărătesei se măriră. Șopti: ― Dar nu se poate! E imposibil... să fi fost el... uriașul. Stai!... Stai! Nu face încă nimic. Putem dovedi totul într-o clipă... Se îndreptă repede spre teleecranul personal și rosti cu glas plat și obosit: ― Aduceți-l în biroul meu pe deținut, pe Edward Gonish. Cinci minute rămase aproape nemișcată, pînă cînd se deschise ușa și fu adus înăuntru Gonish. La ordinul ei gărzile se îndepărtară. Se destinse în măsură suficientă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aș fi evitat să testez pe alții efectul nemuririi. Dar tu l-ai testat, nu? Unde a fost asta și cînd? Hedrock înghiți cu un efort. Amintirea îl ardea ca un glob de foc: ― Era pe Venus, spuse cu glas plat. În perioada de început a călătoriilor interplanetare. Am înființat o colonie izolată de savanți, le-am spus adevărul și i-am pus la treabă ca să mă ajut să descopăr taina nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Joe al lui Pratt. Vestul sălbatic se reconfigurează, ca și în filmele lui Sergio Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui Manara refuză tăietura etică unidimensională și exhibarea plată de curaj. În ea, un sentiment al absurdului, grotescului și incomunicabilității contrastează cu seninătatea pedagogică a mitului fondator american. L’homme de papier poate fi citit, la un prim nivel de semnificație, ca o poveste de dragoste cu final așteptat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr de câine, care-i provocau crize lui Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deschidă și pe ăsta și o să plece. Încuiat. Se îndreptă spre ușă, dar se impiedică de o denivelare de lângă birou. Privi în jos și văzu un bloc de piatră cubică ieșit. Ghinionul lui: toate celelalte erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Los Angeles: nimic din Irak. Ceea ce însemna că Jaafar trebuia să fie inventiv. Mai mult ca niciodată, trebuia să ascundă produsele pe care le scotea afară. Obiectul de pe banca din fața lui era o sursă specială de mândrie. Era o cutie plată, din plastic, împărțită în douăzeci și patru de compartimente, pline cu pietre viu colorate, acoperite cu un capac transparent - o trusă de confecționat bijuterii, clientela țintă fiind adolescentele de vârste mai mici. Sora soției sale a cumpărat-o pentru cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
problemă cu tipul ăsta, Weller? Nu, răspunse Marty. Nu mai este. Și ți-am mai spus - nu-mi mai zice Marty. Numele meu e dr. Roberts. Capitolul 10 La laboratorul Radial Genomics din La Jolla, Charlie Huggins întoarse ecranul său plat, ca să-i arate lui Henry Kendall titlul: MAIMUȚA VORBITOARE E O MINCIUNĂ. — Ce ți-am spus eu? zise Charlie. Abia dac-a trecut o săptămână și aflăm că povestea e un fals. — OK, OK. M-am înșelat, spuse Henry. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai mică, din lateral. Un fascicul de lumină intra prin tavan. În centru era o cușcă de 1,5 pe 1,5 metri. Înăuntru stătea un cimpanzeu tânăr, cam de mărimea unui copil de patru ani. Fața cimpanzeului era mai plată decât era normal, iar pielea lui era palidă. Însă se vedea clar că era un cimpanzeu. — Bună, Dave, zise Rovak. — Bună, spuse cimpanzeul. Avea o voce guturală. Se întoarse spre Henry și întrebă: — Tu ești mama mea? Henry Kendall rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]