5,205 matches
-
pasare, Dramă mea, tot pasăre. Nu face ouă de aur Ci țipă, doar țipă Țipă prelung... Pasăre din lăuntrul meu, Cine te-a legat de picior? APARENTE De multe zile ochii mei întreabă Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de miei. Ce frumoasă era copilăria! Adolescență, cu siropul ei... Am trecut de lupi Alerg printre șacali și hiene Pe lună înghețată bocna... Departe se văd mieii! Nu mai alerg
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MULȚUMESC! Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1194 din 08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Spune mulțumesc Pentru gîndul de sub pleoape, Pentru somnul fără moarte, Pîn-la porțile-ncuiate; Spune mulțumesc Pentru hrana din cuvinte Rugăciuni la cele sfinte Pîn-la gura de morminte; Spune mulțumesc Pentru ziua ce apune Pentru tot ce mai poți spune Cînd te-așezi în rugăciune; Spune mulțumesc Pentru
MULŢUMESC! de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348587_a_349916]
-
de morminte; Spune mulțumesc Pentru ziua ce apune Pentru tot ce mai poți spune Cînd te-așezi în rugăciune; Spune mulțumesc Pentru toate cîte sunt Că te port într-un cuvînt Fie ploaie, fie vînt; Spune mulțumesc Pentru visul de sub pleoape Chiar dacă e prea departe Să îl faci realitate; Spune mulțumesc Pentru gîndurile toate Să mă ai mereu aproape Pînă cerul de desparte! Referință Bibliografică: Mulțumesc! / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014. Drepturi
MULŢUMESC! de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348587_a_349916]
-
Doina lui Lucaciu" • Vasile MORAR Nu cred să fie mamă în lumea aceasta care să nu murmure lângă covata, lângă leagănul, lângă pătuțul pruncului înainte de-a adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghița dulce a somnului. Mă întorc în copilărie și-o aud pe mama. Ca o șoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
uite-o, celista de ieri. Același obraz alb, mat și ridat, părul învolburat neobișnuit de rebel te îndreptățea să o bănuiești că trecuse prin situații în care imaginația nimănui n-a pătruns. Atacase un menuet de Paganini. O priveam pe sub pleoape, mă fascina măiestria. Chiar și prestanța acestei femei încovoiate deasupra violoncelului cu arcușul în mână. Ochii îi ținea închiși. Nici de astă dată n-avea partitură, nici nu-i trebuia. Totul îi era cunoscut, vedea notele, le citea prin viziunea
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
copiii știam că există undeva o Palestină a noastră. A urmat altă pauză și o respirație adâncă, lungă, după care a sorbit cu paiul sucul din pahar. - Tata ... a fost judecat în procesul halatelor albe și... terminat. Și-a coborât pleoapele să-și ascundă lacrimile și iar a luat o sorbitură cu paiul. - Eu și fratele meu eram la gimnaziu. În casă am învățat încă de mici muzica, eu vioara, el violoncelul. Mama ne-a fost profesoară. Într-o vreme, în
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
anume semn prietenesc folosit numai de el, șoferilor în cauză. A mai făcut doi pași. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă... Câteva secvențe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid și de înfricoșător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
noastre. Lasa-mi cuvintele să se dezbine în semitonuri, căci am să te strig, șoptit, de lumină nu va fi mâine și numai umbră va rămâne și ruine. Când toate s-or așterne peste mine cauta-ma cu privirea. De pleoapele-ti vor obosi și genele ți se vor încalci vei ști că ne-am găsit. Lasă-mă să fiu prima picătură de ploaie. Si-aici, pe scoarță noastră terestră, am să mă odihnesc până soarele mă va usca. Lasa-mi
ODA SCRIU ASTAZI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348736_a_350065]
-
minunat! Nu mai contează care, oricum erau egale. Am descoperit Șirul lui Fibonacci, sărutându-ți lobul urechii! Proporția de aur îți este la nivelul buricului. Liniște! Vreau să aud cum răsare noaptea din mare! Te-am rugat să-ți închizi pleoapele cu arătătoarele întinse. Cu mâinile în isoscele întru nevedere, reușeam să rezolvăm ecuații grele, mirându-mă de profeția ta despre mine și lume: -știința va deveni un topor în brațele unui bolnav patologic -ne vom prinde iubirile plictisite sub cleme
GEOMETRIA ŞI PROFEŢIA TA de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349256_a_350585]
-
pătucul meu...Pierdută în amintiri, stăteam întinsă pe pat cu ochii pe tavan, încercând să definesc ceea ce mă măcina în gând. Și deodată am simțit cum pluteam spre un El, spre ceva ce îmi doream de multă vreme. Pluteam, iar pleoapele mele refuzau să se deschidă, să privească din nou aceeași rutină, încă o zi care nu o să aducă nimic deosebit în viață ... Nu simțeam nimic deosebit. Doar că va mai trece o zi din viața mea și deodată m-am
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
care s-a răsucit din torentul somnului spre mine, când brațul lui stâng mi-a cuprins mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult și să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere ochii știind că era rândul lui să mă privească. Clipe măsurate prin imperceptibila apăsare a degetelor pe pielea întinsă a spatelui curbat. Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
doar prin degetele întinse peste pielea fierbinte. Percepeam tot mai acut această apropiere și-atunci m-am aplecat și l-am sărutat. Nu sărutul umed și animalic care știam că va urma mai târziu, ci buzele plimbate peste buze, peste pleoape, peste fiecare milimetru al chipului său, coborând spre gât, acolo unde sângele zvâcnea puternic, din ce în ce mai puternic. Apoi m-am îndreptat spre scobitura caldă a claviculei, ce avea impregnata mirosul lui atât de plăcut simțurilor mele. El, impregnat în nări cu
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
stoluri gânduri vor amuți de ploi, Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene, Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi. Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune, Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart, Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune: Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart! Referință Bibliografica: ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014
ÎŢI LAS ZĂLOG UN MAC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349331_a_350660]
-
se poate transmite de către o terță persoană, de aceea am ales să transcriu măcar un singur text pe marginea căruia cititorul ar putea medita la nesfârșit: Egali În trecere Murim o singură dată Cu luna-n oase Cu soarele sub pleoape, egali. P.S. Un cuvânt de laudă editurii pentru estetica plachetei și lui Vladimir Strihan pentru delicatețea ilustrațiilor în peniță care dovedesc un autentic talent artistic. -------------------------------- Magdalena BRĂTESCU București 14 iulie 2014 Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - ZBOR ÎN CĂDERE - CARTE FRUMOASĂ
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
ea...! Domnișoara aceasta este tânăra și dăruita cu necuprins duh de cântec, Cătălina Alexa, vioaie și visătoare, inocentă și îngemănată cu îngerul cercetării tainelor cerului inimii. E în căutarea sublimei cunoașteri, către care pornește totdeauna gândul pur, singurul luminat sub pleoapa îngerului. O frumoasă tânără, gingașă și visătoare domnișoară, dar neînchisă în singurătate! E atât de inocentă încât pare să aibă ochi numai de văzut steaua lumii și nicio umbră, încât pare că n-ar putea da grai decât cuvintelor copilărești
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
Iubitul Dumnezeu... Am învățat în viață că totu-i trecător... Că totul prinde viață...trăiește apoi moare Dar peste tot și toate va dăinui mereu Iubirea Lui Isus în veci nepieritoare! Lacrimi O lacrimă de stea Mi-a tresărit sub pleoape Și altele...haotic Se-alătură să scape Când zbuciumate gânduri Îmi cotropesc ființa Și doruri plâng uitate Și a slăbit credința... Cu ochi înrourați Cuprind nemărginirea Și inima tresaltă Când întâlnesc Iubirea! În pumnii încleștați Am strâns frânturi de stele
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
simt al lor tumult... În liniștea pierdută-n noapte Le rătăcesc sau...le ascult... Mă pierd în iureșul de șoapte Ce s-au țesut în jurul meu... Privesc în hăul ce se cască Și mă cuprind păreri de rău... Desprind o pleoapă obosită Și-o lacrimă se-avântă-n zbor... Pornesc cu ea prin constelații Să caut Sublimul Salvator! O geană caldă de lumină Am prins în pumni...și mă trezesc... Sunt eu...aici...e dimineață Cadoul Tău Dumnezeiesc! Să caut Iubirea... Am strâns
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
tine eu apusu-l privesc ...la răsărit E ziua atât de lungă, și dorul meu nu ține-o veșnicie Mă crezi? Sunt sufletu-ți pereche în muguri a-ncolțit E primăvară-n noi, răsare un firicel de nostalgie?... În vis, sub pleoape eu te pierd, te caut în iluzii, Mă amăgești, povestea-i un trecut, în amintire-o țin; Că istoviți zburăm, când ceru-i roșu și îmi faci aluzii; Te aștept să vii la mine, și tu mă uiți, suspin!... Sunt
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
palmele atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un rai la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire Spre un unic Dumnezeu, ce expiră încântare Văzând lumea în mișcare! Referință Bibliografică: Colț de rai / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie
COLŢ DE RAI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349918_a_351247]
-
te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UN FEL DE TRANSHUMANȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului cineva mai trăiește într-un ochi să ciupească de pe margini grâul verde (- întreb și las pleoapa să cadă pe fila câmpului suspendat undeva între da și nu) pe unde curg picioarele oilor dacă dincolo de hotare sferele cerești explodează iar cuțitele falsității irump în tăcerea cerută de El pentru un respiro prelung în globul ocular al existenței
UN FEL DE TRANSHUMANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349950_a_351279]
-
dormisem mult, în vis o viperă-nțeleaptă mă prevenea, eu îi citeam însemnul. Corabia din suflet se apropia de port. Îmi sprijineam propria casă cu spinarea. În primăvară ne alintă toți cireșii, iar toamna numai luna nu mai caută pe sub pleoape. În vis o viperă-mi vorbea de vise. Orbind noi nu vom fi nevolnici, numai trufia s-o lăsăm deoparte, ca pe-o haină veche. Nici pânzele corabiei, nici vântul nu ne aduc mai multă bucurie, ca însăși conștiința de
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
doar firul ierbii,/ îl înclinam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../ Acesta era momentul care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptată sub pleoapă,/ pentru a nu fi oarbă...” ( Acorduri line). „Eram liberi în clipe de tăceri...” spune poeta cuprinsă de nostalgia anotimpului neviciat de tumultul cotidian, de „orgoliul” luciferic al omenirii - omenire condamnată să-și poarte crucea grea a „păcatului originar”. Scrierea este
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
atunci, despre cel jertfit pe altarele Limbii Române. 15 iunie 1889! „Iar timpul crește-n urma mea. Mă-ntunec...” „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată!...” 15 iunie 2011! Miroase-a flori de tei de Eminescu, în ziua în care pleoapele Poetului, grele de lumină, cădeau înfrigurate peste ne-marginile mării din Ultimul său Dor! ... Intrarea în Europa, cu sau fără Eminescu?! Vai, vouă, celor ce gândiți integrarea noastră în Poezia lumii fără-de-Numele Lui! Noi nu ne putem de-barasa de vocalele
MIROASE-A FLORI DE TEI DE EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344498_a_345827]
-
de Sus și cel de jos- Mihai! Se-aude Duhul lui cum trece iară Pe sub teii cu miros de rai ... Acum e înger și-i atât de-aproape- El este viu cu trupul lui de vină, Nu-i scrijelați lumina de sub pleoape, Lăsați-l, dar, în pacea lui deplină... Câte mirese încă mai adună Numele-i rămas de-a pururi- Mire Și Oda, cea în metru antic, sună Cum clopotul în cer de mănăstire ... Ce Aer, Doamne, îmi lumină gândul, În vara
MIROASE-A FLORI DE TEI DE EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344498_a_345827]