1,866 matches
-
Prin codru de sine, / Prin sat fără rușine, / Pe la apă fără vad, / Pe la gard / Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau apă în gură, merg acasă, iar din făină și din apa adusă fac o turtiță pe care o coc în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roșu de parcă/ Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am șters...". Personajele și sentimentele sunt gigantizate, Ștefan sau Cozma Răcoare acoperă cu umbra lor tot cerul. Foamea și setea devin pantagruelice într-un apetit de viață delirant: "Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
teatru. Poetul își imaginează lumea ca o imensă scenă în care actorii joacă "piesa de alb și de frig". Menționează și timpul când vor avea ochi, ochii divinului, deci timpul când vor avea conștiința absolutului. "Ochiul pe scenă le va plesni și va fi iarnă". Va fi deci iarnă, iarna ca și Nordul simbolizând regiunea rece, propice realizării marilor idei: "Ca să știm până unde putem ajunge/ Ca să pricepem totul de la început ni s-a dat iarna." "Gemenii" este un poem al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea de sacrificiu ca o taină, ca o boală. "Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scria George Banu în superba sa carte-eseu: Livada de vișini, teatrul nostru. Sfârșitul partidei nu e dat nici de cel care a pierdut livada, nici de cel care a câștigat, ci de trecerea timpului. Regizorul este obsedat de coarda care plesnește în actul II, un semn al timpulul care ne trece"; e urmărit de replica lui Liubov "soarele s-a ascuns, adică "viața a trecut"; e tulburat de ultimele cuvinte ale lui Cehov: "Eu mor", după care a cerut o cupă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de pe acoperiș, barza ia foc în cioc și dă foc casei. (Gh.F.C.) Ferește-te de omul roș, de spîn și de cel însemnat. (Gh.F.C.) Aur Poporul zice că aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie plesnind cu biciul - și de atunci a rămas pe pămînt. Avere Pe cine-l apucă soarele în zi întîi în pat nu mai face avere. Balaur Balaurii, care aici [Dolj] se numesc „ale“*, sînt crezuți de popor a fi niște duhuri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mai ales de Crăciun), e preț bun pe bucate primăvara. Bucluc Omul care varsă din bucate ori băutură pe masă e semn de buclucaș. Bucurie Cînd ai bucurie mare, să te ferești, că ai să dai de supărare. Cînd vor plesni cercurile unui butoi bucurie și cîștig însemnează. Bufniță Cînd bufnița, prin luna lui februar, va cînta e semn de primăvară timpurie. în presara Anului Nou se face cercare care cereale vor rodi în anul viitor, în următorul chip: într-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu lași să-ți caute doi în cap, că faci și mai multe gîngănii. Să strecori leșia prin mătură lată dacă vrei să fii curat în cap. Mîța și cînele cînd au durere de cap mănîncă iarbă. Capac Cînd a plesni căpacul de pe oală, să știi că ai să prinzi o mare veste. Capră Laptele de capră roșie e bun pentru bolnavi de oftică (tusă cu înecăciune). Carne Cînd iese de la înviere, carne nu se mănîncă, pentru ca să nu deie lupii la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o vadă. (Gh.F.C.) Pe Calea-Laptelui, ori Drumul-Robilor, merg oamenii la Judecata de Apoi; pe acolo trec sufletele morților în rai. (Gh.F.C.) Cerb Atunci încep a îngheța apele, cînd se pișă cerbul în apă întîi. Cerc Nu e bine cînd tot plesnesc cercurile de la cofă ori poloboc. Cercel Femeile să nu poarte cercei schimbați, adică unul de la o păreche și altul de la alta, căci își vor schimba și bărbatul. La fete să nu se puie cercei cînd ies plugarii la cîmp, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
păcat dacă strici sau părăsești o icoană! Cel mai bun lucru e s-o iei într-o să rbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare. Cînd icoana cade din cui așa, de la sine, e semn de moarte. i Cînd plesnește icoana, se crede că este cea mai mare nenorocire a casei. Cînd trosnește icoana e rău de moarte. Icoana cînd s-o ciocni cu păretele nu este semn bun. E foarte aleasă pomana cînd o faci cu o icoană. După
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cineva mînile mai mult, căci în timpul acela oarecine îl va grăi de rău. Cînd cineva se uită împreună cu altul la mîni, îi vorbește altul de rău. Oamenii care au mîna grea sînt stăpîniți de cîte un duh rău. Cînd ai plesnit (lovit) o găină sau cîne și e mai mai să moară, calcă-ți mînile și atunci are să scape de moarte. Să nu primești de la nimeni cînd îți dă cu mîna stîngă, că-i a pagubă. Să nu dai cu nimeni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cade bucătura din mînă la masă, te vorbește cineva de rău. Cînd îți cade îmbucătura din gură, se zice că ți-o ia dracu’; ca să scapi, s-o iei răpede de jos și s-o mănînci iar, căci dracu’ va plesni de necaz. Cel care mănîncă supă la masă să bea după ea vin, ca să nu-l împungă vreun bou. Se crede că fata care mănîncă cîntînd va căpăta un bărbat ușor la mînie. Să nu mănînci din oală, că-ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la țigani, că îți fură cioara puii. Cînd coci ou în spuză, să nu-l acoperi peste tot, că se înădușă puii în gîscă. Cînd bagi ouă în foc să se coacă, să nu vorbești, că de vei vorbi vor plesni. Dacă cumpără sau vinde cineva ouă și le ia într-o basma, apoi nu e bine a lega basmaua, căci la din contra, din acele ouă nu vor ieși pui. Cînd pui ouă de rață noaptea, rațele cînd vor fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu dai cu mîna după pieptene pe la nas, că faci bube. Cînd te piepteni și-ți cade pieptenele din mînă e semn că vei păți ceva; însă dacă-l vei șterge îndată de-o petică, nu-ți va fi nimic. „Plesniți“ sînt la oameni crăpături la limbă și provin din faptul că te-a adăpat* de pe pieptene. De Sf. Dumitru nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi. Se zice că dacă a furat cineva un pieptene și moare, apoi ies
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
diferite. Ea este ființă umană, solară, trăiește-n climat boreal, visează soarele (simbolul spiritului) și are sufletul-fântână ("oglindă" care reflectă lumina). El este regele ciupercilor. Dimineața, soarele îl surprinde și efectele sunt devastatoare: Și sucul dulce înăcrește/ Ascunsa-i inimă plesnește:/ Spre zece vii peceți de semn/ Venin și roșu untdelemn/ Mustesc din funduri de blestem". Inima criptogamei se hipertrofiază și explodează, nu mai este regele ciupercilor, ci un nebun, o ciupercă veninoasă în compania laurului și a măselariței. Întâlnirea dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade în fundul mării și bate atât de sălbatec, încât sparge valurile (pânzele corabiei plesnesc ca pocnitorile). Copiii, după-amiază, jucându-se cu zmeul, țin în mână un fir de salivă pe lungul căruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri, nici smochine uscate 20. Analizând poemele lui Blecher, Gheorghe Glodeanu le asocia, de asemenea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
barajele să fie ridicate și o contracție teribilă de caverne, imensă și puternică, înspăimântătoare ca și cum pereții odăii mele într-o secundă s-ar strânge și s-ar contracta pentru a da afară tot aerul din cameră, într-o strângere care plesnește lichidul roșu în față și îl îndeasă, cu celulă peste celulă... îmi duc mâna căuș la gură și sug lichidul cald și gustul lui sărat îmi amintește gustul lacrimilor și pe cel al oceanului. E întuneric și sunt închis în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
semnat de Ladima, nu e altceva decât un memento adresat demnitarilor care, intrați în posesia unor averi impresionante, atrofiază până la ulcerație celelalte categorii sociale: "E o proastă distribuție în țara asta, ca într-un corp bolnav, distribuția sângelui. Unele organe plesnesc de congestionate ce sunt, pe când altele, care lâncezesc, se atrofiază, se descompun, pentru că până la ele, în același corp, nu ajunge nici o picătură din lichidul nutritiv."210 Două enunțuri emergente ranforsează construcția câmpului arhetipal hamletian și ambele aparțin lui Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autoare multipremiată a peste 20 de cărți, majoritatea în limba germană, Herta Müller practică o scriitură eliptică, fragmentară, dezasamblată, o scriitură a filamentelor întrerupte. Partitura sa nu suportă continuitatea timpului, succesiunea e zigzagată, urzeala se deșiră în fața cititorului, eventualele cusături plesnesc. Herta Müller scrie prin juxtapuneri de fotograme comunicante subteran și aparent independente. Dialogurile sunt scurte și fragmentate, aproape inexistente, tot atâtea semne ale lipsei de comunicare și comuniune, înlocuite însă de suspiciune. Încheiem prin a-l cita pe Ernest Wichner
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un crescendo și un grand finale, bâlciul are toate datele pentru a fi considerat el însuși o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nici o clipă să-și exprime, în felul ei brut și voalat, nostalgia după țara părăsită fără voie. Experiența supraviețuirii, lupta cu frigul, suferința, răutatea omenească și duritatea evenimentelor au împietrit-o în acea formă marmorată în care cuvîntul gîfîie scurt, plesnește uscat și răvășește definitiv. Așa apare, în 1987, Le Grand cahier (Gemenii), primul volum din trilogia care i-a adus faima și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar francofon. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o altă chestiune ce vine să completeze, ba, mai mult, să dea forță cuvântului „prețuire". Altfel spus, dacă nu avem puterea sfinților mergători prin lume, putem fi asemenea lor, că doar prețuirea stă la Îndemâna oricui, mai ales atunci când nu suntem plesniți de cine mai știe ce tip de mitocănie (la noi un fel de patologie cu iz național, dacă ne gândim la versiunea cu capra vecinului căreia i s-a dat, spre Îndestulare, frunza și falusul carpatin (simboluri, spre cunoașterea noastră
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile nopții, zadarnic biciul plesnea ca bubuiturile de armă. L-a văzut lipindu-se poltron de zid; mâna, mecanic, împărțea lovituri în dreapta și-n stânga, dar răgetul lui a răgușit și s-a transformat în dureroase strigăte de ajutor". Cu toate că este salvat, în cele din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația înspăimântată, cu parfum agonistic, pare inutilă: "Mă zvârcolesc fără putere, cu vinele plesnind și cu răsuflarea retezată; ochii imenși și neclintiți [...] mă privesc atent, cu o crudă și satisfăcută curiozitate și caracatița râde, râde cu glas omenesc". Limpezirea perceptivă aduce cu sine și disiparea misterului terifiant: Ochii se îmbunează aplecați cu aceeași atenție
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exemplu, în mod spectaculos, în descrierea grădinii din scrisoarea XI, partea a IV-a din Noua Heloiză: La intrarea în ceea ce părea a fi mai degrabă o livadă, rămasei uimit de adierea răcoroasă care venea din locurile adumbrite; verdeața ce plesnea de sevă, florile care creșteau în voie, susurul izvoarelor și ciripitul miilor de păsărele îmi treziseră imaginația și simțirea; în același timp, eram convins că mă aflu într-unul din colțurile de natură cele mai sălbatice și cele mai ferite
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]