2,329 matches
-
admirație”, despre pătrunzătorul eseu al lui Fondane, Baudelaire ou l’éxperience du gouffre, moralistul franco-român „citește” o temă de adîncime a autorului, originată în experiența sa moldovenească: „Numeroși cititori ai cărții sale despre Baudelaire au fost impresionați de capitolul despre plictiseală. Cît despre mine, întotdeauna am făcut o legătură între predilecția lui pentru această temă și rădăcinile sale moldave. Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la radio. Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul chelios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
voi porunci să fie adunată cenușa și aruncată în Tibru, ca un lucru rușinos. Nici măcar cenușa nu merită să rămână după voi..." Pe urmă, am decapitat statuile câtorva zei, așezând pe ele chipul meu, și am omorât, niște senatori, din plictiseală, zicînd: "Cel mai puternic ucide. Și, pentru că este cel mai puternic, nu spune: am ucis, ci: am învins." ― Inchiziția gândește la fel. ― Dimineața am rămas multă vreme cu ochii în tavan, întrebîndu-mă: ce mă așteaptă în nopțile următoare? ― Poate că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă trufie zăcea în el! Atunci mi-am înfipt privirea în cea a Gundepergăi, și ea m-a citit; tânăra fiică a Teodolindei, condamnata folosită din plictiseală de către soț preț de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne: - Nimeni nu scoate un cuvânt despre asta. La moartea lui Arioald ducii se vor înfrunta, vor urzi intrigi, și, în cele din urmă, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tine mă simt eu Însămi. Îți vb despre toate, mai mult decât unui prieten, mai mult decât unei prietene. Eu nu am prieteni. Sunt marginalizată. Bunica mi-a făcut horoscopul. Spune k voi avea o perioadă negativă până În iulie, de plictiseală și apatie, fără noutăți În dragoste. Apoi vor urma pasiuni și fericire. Sper să fie așa. Dacă voi reuși să mă Îndrăgostesc, chiar și În iulie, voi fi neb de fericire. Eu vreau să fiu normală. Ieri m-am certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a transformat în plictiseală. Mamele mele nici nu și-au dat seama că începusem să ocolesc corturile lor. Erau prea prinse în povestea complicată a tatălui meu și prea ocupate să-și imagineze ce ne aștepta înainte, iar eu nu-mi găseam rostul. Terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta nu era un subiect pe care Ruben să-l discute cu fiul lui Esau. Au fost pauze lungi în conversația celor doi veri și amândoi au dat cu piciorul în țărână și și-au strâns și desfăcut palmele de plictiseală. La un moment dat, draperia cortului s-a dat la o parte și tata împreună cu Esau au ieșit afară, frecându-se la ochii din cauza luminii puternice a zilei, au cerut vin și au hotărât să se treacă la masă. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce îmi arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și spus că el nu pricepe ce-i atât de inestimabil, când nu se vede aproape nimic din ele, la care Zsolt a spus că și el auzise că nu-s deloc preistorice, că le-ar fi făcut minerii din plictiseală, și le acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măsuță a luat un ziar, și-a făcut vânt cu el ca cineva care nu mai poate de cald, și atunci Feri m-a întrebat ce se vede pe peliculă, iar eu i-am zis că nimic, e o mare plictiseală, se plimbă una de colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat mai mult, învârtind în continuare discul, și atunci femeia din film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rămînea din natura de la Începuturi. Marie Își impuse să-l privească drept În față. - Cum explicați faptul că această Înțelegere Încheiată cu Pérec este dezvăluită la primărie și Înfățișată Într-un mod atît de macabru? Bătrînul făcu o strîmbătură de plictiseală. - Habar n-am. Pérec și cu mine eram singurii la curent. Doar dacă n-a făcut cumva prostia să-i vorbească nevesti-sii. Și știi mai bine ca mine cît de ușuratică este. Nu-i așa? Își Însoți disprețul din tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scobitura gîtului ei, ca pe vremea copilăriei, cînd Gildas și Loïc o invidiau pentru acel rar privilegiu. CÎnd veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la brațul ei PM Își ascundea cu greu plictiseala. Doar Juliette, care profita ca să facă pe furiș schimb de priviri cu tînărul Ronan, părea cu adevărat emoționată. În scîrțîitul pietrișului sub picioare, oamenii se Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din Montmartre; s-au oprit, Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană adevărată, iar această senzație dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rînd, pentru că, după maximum o săptămînă, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rînd... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lîngă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lîngă care trec fie se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a întâmplat ceva care a dat realitate acestor două ore, de când stăm aici. Înțelegi ce vreau să spun? Dacă în această seară noi nu ne-am fi întâlnit aici, noi toți vreau să spun, poate că am fi murit de plictiseală sau de singurătate. Asta vreau să spun. E cu totul și cu totul fantastic... Uite, ei ne-au privit și ne-au ascultat, noi ne-am spus rolurile... Dacă în seara asta nu ne-am fi întâlnit aici, în punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan, așezat turcește, cântă din trompetă. Un timp muzica rămâne element dominant. Frică, speranță, un iz de noblețe, plictiseală, calm, un început de altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul din primul act. Își mângâie trompeta, și-o lustruiește, își curăță muștiucul, din nou cântă, încearcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS (Nu răspunde.) PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând, de MACABEUS, apoi de PARASCHIV. Brusc, MACABEUS își toarnă o cană plină cu apă și o bea pe nerăsuflate. Îi toarnă apoi lui PARASCHIV și apoi INAMICULUI. MACABEUȘ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Simt nevoia să vă omor! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Liniștește-te, Grubi... Lasă... Nu mai e mult... N-are nici un rost să mă omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți în ploaie... care vă învârtiți de colo până colo, toată viața, prin ploaie... și apoi veniți aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene groase și negre, abia dacă-i atinge inima, vaccinată prudent la orice simțire omenească. Căci dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Dar până și gorilele știu că adevăratele hotărâri se iau altundeva, între ochi puțini și pătrunzători. Lipsiți de iluzii, adevărații jucători nu apar niciodată în public. Ce urmăresc ei? Care e obiectul și miza jocului? Lumea? Sufletul nemuritor? Tudorel: Ce plictiseală! (Răsfoiește ziarul.) Angheluță: Tu ești de vină. De când a încăput pe mâna ta... Tudorel: Anghele! Mai slăbește-mă te rog cu reproșurile. Oricum nu după lume plâng eu, te asigur. Recunoaște, nu ne plictiseam de fel ca acum în tinereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul, cu lopata, cu tona, cu miliardele. Mereu în căutare de numere, ați răscolit pământul, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță: Nu știi cuvântul poetului cum că îngerii au nevoie de el spre-a pipăi abisul unde ei înșiși nu pot să pătrundă? Tudorel: Ce plictiseală! Mă-ntreb când o să se termine odată? Angheluță: De ce să se termine? Ce nu-ți convine? Tudorel: Într-adevăr nu de recoltă ne plângem, repurtăm mari succese în ramură, cu minime cheltuieli, de altfel. Dar frate dragă! Între noi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nu văd pe nimeni, dom’le. Cine să-mi facă semn? N-am pe nimeni cunoscut p’aici. Era adineauri o doamnă la coada aialantă, da’ a plecat. N-o mai văd.“ „Mă gândeam și eu... Ce să faci în plictiseala asta. Te mai interesezi de una, de alta“, se scuză cel din față. Irimia îi spusese direct. „Îți dă atelieru pentru că am eu nevoie de el, înțelegi? Nu mai am unde să fut. Garsoniera de pe Hambarului mi-au confiscat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]