3,630 matches
-
în terminologia franceză a corpului omenesc. În română,cuvântul este înregistrat prima dată la Al. Vlahuță. Obiceiul de a folosi „jartiere“ este însă mai vechi la români, chiar dacă erau denumite cu alte cuvinte. În Moldova, se folosea, mai ales la plural, termenul calțavetă, cuvânt împrumutat din gr. kaltsovéta; prima sa atestare, la I. Negruzzi: Prințesa Aurelia pierduse în focul jocului o calțavetă. În DA, se dă și expresia a lega calțaveta „a arăta supunere mare unei femei pe care o iubești
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
zona numită „latinitatea orientală“, adică în română, s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format de la *cată < lat. catta), care, în româna veche și în meglenoromână, are sensul vechi de „pisică“. Sensul figurat actual al cuvântului, folosit mai ales la plural în forma cătușe „obiect format din două inele metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea cu ghearele pisicii care prind, se înfig în ceva. În legătură cu această evoluție semantică, este interesant
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vreme, acum Flaccus ține Râpa scump-a Dunării, el singur cu sine” (în traducerea lui Miron Costin), Cantemir consideră că poetul latin a folosit aici pe flaccus „din slobozenie poeticească, decât din trebuința adevărului”, vrând să arate că singularul pentru plural poate însemna că este vorba de un nume etnic și nu de o persoană. Acest lucru rezultă limpede din traducerea lui Eusebiu Camilar: „Când comandase Flaccus aicea la hotar, Era mai sigur țărmul la Istrul cel barbar!”, întrucât poetul latin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
plante”, palus, dis (mlaștină cu vegetație specifică), vgr. αλσος „crâng” etc. Prin pierderea miezului lichid au rezultat forme ca engl. wood față de germ. Wald, rom. pădure față de lat. palus, paludis „baltă, stuf”. Anticul Padus a fost redus la Pô, iar pluralul padi, orum „arbore (la izvoarele râului Pô) din care curge rășină” (Q.-D.) explică pe r din finalul românescului pădure, ca și germ. Wald, pl. Wälder, sau rom. falduri. A privi, cuvânt autohton prefixat (pri-vi), a cărui rădăcină o întâlnim
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că segmentele lab-, lausunt alte forme pentru rădăcina uv-/au-, pe care în diverse variante o întâlnim la denumirile apei, umidității, curgerii, creșterii etc. Poamă „fructul comestibil al pomilor și plantelor fructifere” a fost, la constituirea limbii române, latinul poma, pluralul lui pomum „fruct, sămânță, boabă, arbore fructifer”, ca și pomus pentru pom, pometum pentru pomet; fapt confirmat și de alb. pemë „pom fructifer; fruct; copac; rod”. Autohtonii au adus în română forma plod, înrudită etimologic cu rod. Prezența lichidei l
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al zilei, jurământul și invocarea forței supreme și-au schimbat orientarea, spre cer. Voievod, privit superficial, fără perspectiva evoluției limbii și a continuității globale a materialului lingvistic, este prezentat de etimologia tradițională ca fiind compus din *voi-: vei-, luat ca plural pentru slavul voin „ostaș”, și rădăcina verbului slav vod-itĭ „a conduce”, de unde se deduce sensul de „conducător de oaste”. Cuvântul este într adevăr compus, însă componentele lui au altă explicație istorică. Prima parte este tracicul vel, cu sensul de „mare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de exprimare a acestei categorii opun lucrului singular pluralitatea acestuia. Aceste mijloace sunt la origine pronume demonstrative, mai ales cele care suplinesc lucrul la persoana a treia, aglutinate la tema substantivului. Limba maghiară este transparentă în această privință întrucât formează pluralul substantivului cu -k, comparabil cu pronumele ök „ei, ele”: alma „măr” - almák „mere”, asztal „masă” - asztalok, halom „movilă” - halmok, határ „hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substantivului cu -k, comparabil cu pronumele ök „ei, ele”: alma „măr” - almák „mere”, asztal „masă” - asztalok, halom „movilă” - halmok, határ „hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
masă” - asztalok, halom „movilă” - halmok, határ „hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul opoziției singular - plural oferit de limba latină, model împletit cu categoria genului, a avut efecte diferite asupra constituirii categoriei numărului în limbile spațiului tracic. Se distinge pe de o parte slava, limbă cu bază traco-latină, la care bază s-a adăugat de timpuriu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a házban „în casă”, az udvaron „în curte”) sau cu postpoziții (az asztal mellet „lângă masă”). Limbile slave s-au comportat diferit în privința categoriei nedefinit - definit. Limba bulgară a dezvoltat articolul hotărât pentru toate trei genurile de singular și la plural. Cf. sing. nedef. măž „bărbat”, žena „femeie”, dete „copil” - artic. măžăt, ženata, deteto; pl. nedef. măže, ženi, deța - artic. măžete, ženite, dețata. Limba rusă, care a dezvoltat un sistem complex de cazuri la singular și la plural, a lăsat sensurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
singular și la plural. Cf. sing. nedef. măž „bărbat”, žena „femeie”, dete „copil” - artic. măžăt, ženata, deteto; pl. nedef. măže, ženi, deța - artic. măžete, ženite, dețata. Limba rusă, care a dezvoltat un sistem complex de cazuri la singular și la plural, a lăsat sensurile nedefinit și definit pe seama contextului. Astfel, dom, stena, okno sunt forme atât pentru (o) casă, (un) perete, (o) fereastră, cât și pentru casa, peretele, fereastra, iar pluralele domá, sténî, ókna corespund atât pluralelor nearticulate case, pereți, ferestre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dezvoltat un sistem complex de cazuri la singular și la plural, a lăsat sensurile nedefinit și definit pe seama contextului. Astfel, dom, stena, okno sunt forme atât pentru (o) casă, (un) perete, (o) fereastră, cât și pentru casa, peretele, fereastra, iar pluralele domá, sténî, ókna corespund atât pluralelor nearticulate case, pereți, ferestre cât și pluralelor articulate casele, pereții, ferestrele. Este de remarcat totuși faptul că rusa a introdus opoziția nedefinit-definit la atributele acordate, acestea putând avea atât formă scurtă, cu sens nedefinit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sensurile nedefinit și definit pe seama contextului. Astfel, dom, stena, okno sunt forme atât pentru (o) casă, (un) perete, (o) fereastră, cât și pentru casa, peretele, fereastra, iar pluralele domá, sténî, ókna corespund atât pluralelor nearticulate case, pereți, ferestre cât și pluralelor articulate casele, pereții, ferestrele. Este de remarcat totuși faptul că rusa a introdus opoziția nedefinit-definit la atributele acordate, acestea putând avea atât formă scurtă, cu sens nedefinit, cât și formă lungă, derivată de la una dintre seriile pronumelor demonstrative: krasiv, krasiva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul cazului gentiv-posesiv este redat în maghiară printr-un sistem complex de terminații posesiv-personale despre care ne putem forma o imagine apelând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
artă culinară, care datează din 1700 î.Cr.; este vorba despre trei tăblițe mesopotamiene, care au fost traduse abia în anul 1995. Tot un fel mămăligă regăsim în Roma antică, sub numele de pulmentum, un terci din diferite leguminoase sau cereale. Pluralul acestui cuvânt este pulmenta, din care ar proveni actuala polenta italiană. Interesant este faptul că termenul polenta era întâlnit și în Banat, desemnând o pâine din porumb măcinat (informația apare în lucrarea lui Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini până
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
trufanda, precum și de foamea noastră, toate bunătățile lumii erau de față.“ Cuvântul vine din rusă, limbă în care termenul zakuska (cu același sens de antreuri servite înaintea mesei propriu-zise) derivă din verbul zakusit, a lua o înghițitură mică. La ruși, pluralul cuvântului, zakuski, este folosit pentru numeroasele preparate servite în cadrul unei zakuska. Tradiția acestei mese dinainte de masă pare a fi de origine scandinavă, smörgasbord-ul fiind sursa inspirației. Printre nenumăratele zakuski servite de către ruși, multe sunt de origine orientală, turcească probabil, iar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
joc pe calculator? Bineînțeles că se pune. Ce altceva? Nu știu. Mergem într-un bar sau ieșim să mâncăm și vorbim des să mergem la cinema, dar - și asta chiar nu înțeleg - nu ajungem niciodată. Lisa nu era mulțumită de pluralul din fraza asta. Presupunea că este vorba despre el și Mai și nu știa ce fac în loc să meargă la film, dar putea să ghicească. Mă văd cu câțiva prieteni din facultate, mă uit la televizor destul de mult, dar aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceeași tandrețe pe care, pe când era copil, o văzuse la părinții săi. Îi spuse că nu reușea să stea departe de ea, așa cum tatăl său, Germanicus, nu putuse sta departe de Agrippina. — Voiam să fim lângă tine, spuse ea, folosind pluralul. Lui i se tăie suflarea. A doua zi, în zori, încercă o nouă senzație când o privi pe Milonia, care, obosită din cauza călătoriei, dormea cu capul afundat în perne. Nu o mângâie, ca să n-o trezească; atinse ușor, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
impresia că le dezamăgește. Părea atât de nedrept. Până și îngerașul de Leigh fusese cu doisprezece, poate cincisprezece tipi înainte de Russell și nimănui nu i s-a părut cine știe ce. Și Adriana! Dumnezeule mare! Fata asta se culcase cu bărbați (la plural) pe care îi cunoscuse în taxi în drum spre casă când se întorcea dimineața de la petreceri și pe care nu-i mai văzuse niciodată până atunci, și tocmai ea avea tupeul să se arate șocată că Emmy a cunoscut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi o multitudine de lumi proaspete, care așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îl purtam pe umăr. Posibil chiar să fi luat ad litteram expresia „Arma e mireasa soldatului“. Noi arătam, dacă nu chiar însurați, atunci măcar logodiți cu carabina de 98. Atunci, însă, când scriu în mod repetat și cu obstinație „noi“, pluralului aflat în formație și ușor de cuplat îi stă totuși de-a curmezișul o excepție ce-mi apare înaintea ochilor mai limpede decât favorizatul pictor de pereți, decât harnica lui mișcare de pensulă și decât tot ceea ce se mai petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-l înghesuiam și noi: „De ce faceți asta, viitor soldat?“; „De ce faci asta, bă, idiotule?“. Răspunsul lui, pe care nu-l varia niciodată, a devenit expresie și mi-a rămas citabil pentru totdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Întotdeauna răspundea la plural. Cu o voce nici slabă, nici puternică, senină, care bătea destul de departe, el declara, în numele unui plural, ceea ce refuza el să facă. S-ar fi putut bănui că în spatele lui se aflau destui insuburdonați imaginari încât să fromeze, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care nu-l varia niciodată, a devenit expresie și mi-a rămas citabil pentru totdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Întotdeauna răspundea la plural. Cu o voce nici slabă, nici puternică, senină, care bătea destul de departe, el declara, în numele unui plural, ceea ce refuza el să facă. S-ar fi putut bănui că în spatele lui se aflau destui insuburdonați imaginari încât să fromeze, dacă nu o armată, măcar un batalion, pregătiți în orice clipă să alcătuiască acea propoziție scurtă. Cinci cuvinte toarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]