2,913 matches
-
purtător al memoriei religioase se intersectează cu timpul memoriei literare. Sînt conciliate aici toate metaforele ezitante ulterioare, din capitolul 4 unde memoria este cînd un punct de întîlnire a timpurilor, cînd un mănunchi al timpurilor -, căci conștiința conține în sine pluralități virtuale de timpuri care nu se actualizează decît prin ea, memorie după memorie. Timpurile sociale din memoria solitarului din Londra sînt timpuri eterne, care coexistă și nu se întîlnesc niciodată. În conștiință coexistă fără a se intersecta noile memorii culturale
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
alegerea individului în funcție de prezentul său. Dacă Memoria colectivă este simetrică față de Cadrele sociale, foarte important este titlul original dat de Halbwachs primului capitol, "Memorie individuală și memorie colectivă". Acesta dă sens mitului solitarului din Londra: data imediată a conștiinței este pluralitatea memorii-lor colective, descoperită pornind de la o memorie individuală. Nu doar că Memoria colectivă inversează punctul de plecare față de Cadrele sociale, ci reprezintă chiar contrariul, deoarece vechea intuiție bergsoniană a duratei, prezentă în Cadrele, este respinsă: în loc de o identificare, în actul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu ocazia replicii adresate lui Blondel, o problemă care rămăsese virtuală în Cadrele. Dificultatea era următoarea: dacă pentru un individ a-și aminti înseamnă a privi din punctul de vedere al memoriei colective a unui grup, atunci criza provocată de pluralitatea memoriilor colective de clasă ar fi trebuit să se soldeze, virtual, nu doar cu imposibilitatea unei memorii colective a națiunii, ci și cu imposibilitatea identității eului: căci, dacă în fiecare moment, așa cum se arăta în Cadrele, urmez memoria unui grup
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
leibnizian) este că fiecare individ repre-zintă un punct de vedere totalizant asupra memoriei colective. Celălalt răspuns este că, invers, fiecare persoană, precum și fiecare obiect și (în cazul copilului căzut în groa-pă) situație se află în punctul de intersectare a unei pluralități de memorii colective. Într-o primă variantă omisă, dar editată aici, Halbwachs înlocuiește sentimentul amintirii involuntare care ne vine în minte fără s-o fi chemat cu experiența participării la un mare număr de grupuri. În același sens, apariția unui
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
doilea; pe scurt, nu se știa dacă limbajul era un cadru colectiv sau un cadru social. Memoria colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme de memorii colective. Această pluralitate era deosebit de impor-tantă în capitolul despre clasele sociale, luînd forma pluralității crescînde
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme de memorii colective. Această pluralitate era deosebit de impor-tantă în capitolul despre clasele sociale, luînd forma pluralității crescînde a grupurilor savante: caracterul lor din ce în ce mai segmentat și efemer, accelerarea apariției și degenerării lor erau cauzele evidente ale crizei, care determinau problema unei evaluări unificatoare a acestor memorii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme de memorii colective. Această pluralitate era deosebit de impor-tantă în capitolul despre clasele sociale, luînd forma pluralității crescînde a grupurilor savante: caracterul lor din ce în ce mai segmentat și efemer, accelerarea apariției și degenerării lor erau cauzele evidente ale crizei, care determinau problema unei evaluări unificatoare a acestor memorii pentru care Halbwachs propunea un loc din afara funcțiilor precum familia sau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a grupurilor savante: caracterul lor din ce în ce mai segmentat și efemer, accelerarea apariției și degenerării lor erau cauzele evidente ale crizei, care determinau problema unei evaluări unificatoare a acestor memorii pentru care Halbwachs propunea un loc din afara funcțiilor precum familia sau "lumea". Pluralitatea memoriilor colective apărea deci ca o dificultate teoretică și în special ca o dificultate de a impune ideea de progres. Aceasta era legată, în Cadrele sociale, de două cauze esențiale: libertatea grupului în raport cu memoria colectivă, care era aplicată prin criticarea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
esențiale: libertatea grupului în raport cu memoria colectivă, care era aplicată prin criticarea trecutului în funcție de interesele prezente ale grupului; iar pe de altă parte, lărgirea bazei demografice a memoriei colective, încît valorile erau susținute de un grup mai mare decît precedentul. Această pluralitate de memorii rămînea, așadar, în Cadrele, nepropice progresului, deoarece ar fi trebuit găsite mijloacele de a o stăpîni pentru a păstra șansele de avansare. În Memoria colectivă, pluralitatea memoriilor colective se transformă în pluralitatea timpurilor sociale. Pe parcursul acestei transformări, vor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
încît valorile erau susținute de un grup mai mare decît precedentul. Această pluralitate de memorii rămînea, așadar, în Cadrele, nepropice progresului, deoarece ar fi trebuit găsite mijloacele de a o stăpîni pentru a păstra șansele de avansare. În Memoria colectivă, pluralitatea memoriilor colective se transformă în pluralitatea timpurilor sociale. Pe parcursul acestei transformări, vor putea fi puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grup mai mare decît precedentul. Această pluralitate de memorii rămînea, așadar, în Cadrele, nepropice progresului, deoarece ar fi trebuit găsite mijloacele de a o stăpîni pentru a păstra șansele de avansare. În Memoria colectivă, pluralitatea memoriilor colective se transformă în pluralitatea timpurilor sociale. Pe parcursul acestei transformări, vor putea fi puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se transformă în pluralitatea timpurilor sociale. Pe parcursul acestei transformări, vor putea fi puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în capitolul doi este folosită noțiunea leibniziană de "clar-obscur"; clar-obscurul amintirii din copilărie se va găsi în întîlnirea fortuită și originală a memoriei infantile cu cea adultă. Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondel, care spunea că memoria copilului
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
plasează la intersecția a două memorii colective (cea a grijilor profesionale sau familiale și cea a memoriei muzicale a concertului care începe), se va putea elibera de preocupările sale. Din această abordare prin clar-obscur a memoriei individuale rezultă ideea că pluralitatea memoriilor colective nu justifică doar memoria infantilă, ci și posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea dintre obscur și experiență antrenează progresul continuu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea dintre obscur și experiență antrenează progresul continuu al memoriei clare. Începînd din capitolul 2, ideea de clar-obscur, care stă la baza pluralității de abordări necesare pentru înțelegerea unui personaj sau a unei situații, îl va pregăti pe cititor pentru ideea progresului indefinit și, implicit, pentru cea a timpului infinit al memoriei. În ceea ce privește imaginea tatălui mort de curînd, Halbwachs dă niște indicații importante
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective asupra acestei persoane. Acest pro-gres este, într-un fel, nedefinit; el se prelungește deoarece, după moartea tatălui, memoria colectivă privitoare la el a altor grupuri îi asigură, pentru un timp mai lung sau mai scurt, supraviețuirea. Dincolo de problema clar-obscurului, pluralitatea memoriilor colective se va transforma, în capitolul despre timp, în cea a infinității timpurilor sociale. Mijlocul prin care Halbwachs trece de la una la alta este conștientizarea faptului că nu există doar o pluralitate empirică de memorii (cum arătase deja în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sau mai scurt, supraviețuirea. Dincolo de problema clar-obscurului, pluralitatea memoriilor colective se va transforma, în capitolul despre timp, în cea a infinității timpurilor sociale. Mijlocul prin care Halbwachs trece de la una la alta este conștientizarea faptului că nu există doar o pluralitate empirică de memorii (cum arătase deja în Cadrele), ci chiar și o posibilă infinitate de memorii colective, căci fiecare este susceptibilă, pe linia lui Leibniz (pe care îl citează), să se divizeze în grupuri mai mici, la infinit. Trimiterea la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
analog simetric al clar-obscurului individual în zona memoriilor colective, lucru pe care-l va reuși în ca-pitolul despre timp. Totuși, înainte de acest capitol, există o experiență descrisă de două ori cel puțin în Memoria colectivă, foarte importantă prin combinația dintre pluralitatea memoriilor colective și iluziile acestora; este vorba de experiența călătoriei făcute în comun. Dacă, încă de la început, Cadrele sociale erau axate pe problema uitării sociale, Memoria colectivă focalizează asupra preocupărilor pe care Halbwachs le notase în carnete încă din 1925
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi contradictorii la același nivel: continuitatea și discontinuitatea. Pe de o parte, iterația delimitează un ansamblu de procese surprinse global, pe de altă parte, ea presupune analiza acestei totalități în unități discrete. Cu excepția unei specificări punctuale, iterația trimite la o pluralitate nedefinită de procese: de exemplu, în fragmentul din Proust, este imposibil de precizat de câte ori "Albertine știa...". Oricum, nu este vorba despre repetiția aceluiași proces (nu există niciodată două la fel), ci de rezultatul unui efort de abstractizare. În romanul clasic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
politică, neurologică) ca dovezi ale complexității acesteia, se impune a face referire la convertire și din perspectiva unui proces pe care convertiții îl suportă, caracteristică subliniată de Emmanuel Godo în Introducerea la volumul Convertirea religioasă: "În fine, este urmărită o pluralitate a definițiilor, convertirea putând fi înțeleasă ca un proces pe care îl suporți (acesta este sensul care predomină în studiile care urmeaza)..."3. Un alt aspect semnificativ ce se cuvine a fi subliniat atunci când avem în vedere convertirea e acela
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestora, valoarea ce comandă contractul social sau politic nu mai este autoritatea obligatorie și unică a unei voințe așa-zis naționale rezultate din aprobarea majoritară a unei adunări. În guvernarea reprezentativă anglo-saxonă, obligația legitimantă primordială este, dimpotrivă, recunoașterea permanentă a pluralității intereselor, necesitatea imperioasă de a o salva chiar cu prețul unor compromisuri, față de un bun comun supus unor situații limită, pe care Locke le precizase deja riguros. Pentru Locke, acest bun comun nu poate tinde decît la a prezerva cadrul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
calitatea de subiect pasiv și pe cea de subiect activ 22. Unele raporturi juridice civile se constituie având fie ca subiect activ, fie ca subiect pasiv, fie și ca subiect activ și ca subiect pasiv, mai multe persoane. Este cazul pluralității de subiecte în raporturile juridice civile în care drepturile și obligațiile se împart între acestea. În noul Cod civil aceste obligații sunt reglementate în Cartea a V-a sub Titlul "Obligații divizibile și obligații indivizibile". În lumina acestor reglementări, obligațiile
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
în raporturile juridice civile în care drepturile și obligațiile se împart între acestea. În noul Cod civil aceste obligații sunt reglementate în Cartea a V-a sub Titlul "Obligații divizibile și obligații indivizibile". În lumina acestor reglementări, obligațiile complexe, cu pluralitate de subiecte, sunt de regulă divizibile (disjuncte). Indivizibilitatea presupune (așa cum prevedea și codul anterior), o obligație nesusceptibilă de divizare intelectuală sau materială, din punct de vedere obiectiv sau subiectiv. În cazul pluralității active (cu mai multe subiecte active), fiecare dintre
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
indivizibile". În lumina acestor reglementări, obligațiile complexe, cu pluralitate de subiecte, sunt de regulă divizibile (disjuncte). Indivizibilitatea presupune (așa cum prevedea și codul anterior), o obligație nesusceptibilă de divizare intelectuală sau materială, din punct de vedere obiectiv sau subiectiv. În cazul pluralității active (cu mai multe subiecte active), fiecare dintre creditori poate pretinde de la debitor numai partea ce i se cuvine acestuia, iar în cazul pluralității pasive (cu mai mulți debitori), fiecare codebitor este ținut numai pentru partea sa din datoria comună
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
obligație nesusceptibilă de divizare intelectuală sau materială, din punct de vedere obiectiv sau subiectiv. În cazul pluralității active (cu mai multe subiecte active), fiecare dintre creditori poate pretinde de la debitor numai partea ce i se cuvine acestuia, iar în cazul pluralității pasive (cu mai mulți debitori), fiecare codebitor este ținut numai pentru partea sa din datoria comună. Excepție, de la regula de mai sus, fac cazurile de solidaritate (prevăzute de lege23 sau de convenția părților). Poate exista solidaritate activă când fiecare dintre
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]