KorAP: Find »[drukola/base=pluti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...383 >

9,563 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pixeli să se strângă într-un pumn din pixeli și apoi am desfăcut-o, întinzând-o și fluturând din degetele în alb-negru. Auzeam zgomotul traficului. Și alte sunete - un copil plângând, bâzâitul unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

plécut. Autobuzul sérea la hopuri și-atunci se auzeau chiote de bucurie. Șoferul cu mustațé, cînd era de rînd, nu le dédea voie sé deschidé ferestrele și se fécea un praf gros care putea a benziné și se vedea cum plutește În lumina ferestrelor. Șoferul se uită În oglindé și vedea totul. Nimeni nu putea sé deschidé fereastră, céci toți stéteau cu mînicile la nas. CÎnd coborau din autobuz, Angela și Sveta Își arétau batistele care erau negre acolo unde a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
urmé se auzi Lozinskii, care strigé: „a-a-a! a-a-a!”, ieșind de dupé ușé cu mîinile la cap. CÎnd se fécu liniște, Șasa era deja În cabinetul de biologie, În care erau tot felul de borcane, În care pluteau broaște téiate, șoareci și șopîrle. Vézu și fluturi, si o mulțime de gîndaci, Înfipți cu acul În cap. Șasa nu mai fusese pîné atunci În cabinetul de biologie și nu avea de unde sé vadé așa ceva. Acolo mai erau și alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Împréștia și se adună Într-un organism célétor. El se scurgea că o lavé pe strézi, ca o zépadé care se rostogolește. Așa cum firele se Încîlcesc și cresc Împreuné. Pérea cé a Întins cineva o lîné mare de oaie. Deasupra pluteau baloane și pancarte, cuvinte care se amestecau, cuvinte șușotite, cuvinte vorbite, cuvinte strigate. Totul la un loc și totul de odaté. Octombrei, octombrei mici, octombrei mari. Pionieri mici, pionieri mari, comsomoliști, pancarte, voci de nicéieri, megafoane. Își duse iar mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Învéțau și visau sé creascé mai repede mari, sé Învețe În școala cea noué, pîné În jos spre parcul de autobuze și tractoare al colhozului, pérea cé s-a rupt de undeva și curge foarte Încet o apé pe care plutesc liniștit baloane și litere. Șasa Își ținea de ațé cele doué baloane pe care apucé sé le umfle, iar cu cealalté strîngea, atent sé nu le rupé, si mai tare, florile. Dupé ce au trecut de parcul de autobuze, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se fereascé de soare, sub alte sélcii, mai Încolo. S-au auzit strigétele și praful s-a ridicat. Aici e primul hop, chiar În coadă iazului. Soarele e deja deasupra pédurii și lumineazé tot autobuzul și praful se vede cum plutește. Cineva calcé pe scaun, se ridicé și deschide capacul. Ceață se ridicé și ea. Prin cele cîteva ferestre deschise, Începe sé miroase iazul. Al doilea hop Îi aruncé pe toți În aer și se-aud strigéte de bucurie și-ncep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mici care nu intrau niciodaté sub autobuz. Lucerna verde de pe dealul de lîngé fermé. Frunzele fragede de sfeclé. Nici peștii nu mai séreau pe iazul de lîngé fermé. Și nici În celélalt nu mai séreau. Parcé aveau și ei vacanțé. Pluteau undeva adînc În apé. Se apropiau cu boturile de pietre și cutii. Țara era mai liniștité. Și era cald afaré. Și numai pe fereastré intra un aer iute dar care nu récea. Un aer care-ți zburlea pérul și, dacé-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de voluptate, ca și cum făcea dragoste. Iar îți fuge mintea aiurea, Iordana! Vacanțele de vară, verile acelea în Dorobanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a nas de om. Și se depărtează de gard, țîfnos. M-am întors la imaginea celor doi adolescenți curați și goi, pe margine de lac, sub cerul ca un lac. Lac albastru. Odată, am încercat să ațipesc în inima iazului, plutind pe spate și ascultînd broscoii orăcăind cu accent britanic, așa cum numai pe iazul Dorobanț au. Înotam, fără s-o știu, fără s-o vreau în "cutia ochilor", cum și spune Poetul. Tristan Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
2 noiembrie, 2002 Va fi o zi mai lungă decît veacul, dacă am început-o că și altădată, ca și alte dăți, la doo de noapte. Și totul arată confuz, cum arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră specialiștii. Doctorul Talancă hotărî izolarea. În rezerva ei se putea intra doar cu costume de cosmonaut. Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu o seringă de 2 ml. Scoaterea în continuare cu o seringă de 20 ml, a 15 sau 20 ml de sânge din vâscoza țesăturii. Medicul va face restul. 10 ml va pune într-o eprubetă cu anticoagulant. Ea va pluti liberă. Timpul Howell și timpul Quick al analizei în laborator vor fi pentru ea timpul împietrit în dansul fără timp. Un mililitru se pune în două eprubete de hemolize scufundate în baie de apă la 37 °C și, din minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
dansul fără timp. Un mililitru se pune în două eprubete de hemolize scufundate în baie de apă la 37 °C și, din minut în minut, medicul va citi proba de coagulare. Ea, printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cuști blindate progeniturile geniale spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
timp, în același loc, urmând să apară la momentul în care nu te mai interesează; iată scrisul unui suflet îmbibat cu altul mai mic, cârlionțat și blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
îmi încep scrisoarea către tine. Nopțile și zilele vor fi numărate de la zero în clipa în care îți voi expune mostrele existenței mele închinate dragostei pe care ți-o port. În jur, încălzirea globală va crea Oceanul în care vom pluti. Nu vom căuta țărmul, pentru că e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Mitică, te iubesc așa cum Mioara nu te va iubi vreodată, pentru că nu are experiența iubirii. Îmi mângâi trupul închipuindu-mi palmele tale, fiorii mă electrocutează, ochii mei nu mai văd decât întuneric și un soare mic în depărtare: inima ta. Plutesc eu către tine, Soare, Eu, Planetă neluminată vreodată de tine, lumina ta îmi va da fertilitate, mă voi acoperi de ființe și plante și ape și cer, voi gravita mereu în jurul tău, privindu-te ziua, noaptea visându-te, o stereotipie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
depus prin care se stipula: de la civilizație la grotesc, tot înainte! Încet, pe neobservate, însemnele masonice ale comunismului, stilizate acum în săgeți și flori, își arătau rânjetul lor insalubru așa cum avea să și-l însușească și bătrânul oraș. Tristețile, care pluteau ca maramele printre copaci, erau atent monitorizate și ștampilate cu TOP-SECRET. Pentru ca, mai târziu, să se știe cine a fost psihanalistul adevărului murdar al societății împărțită în două clase antagoniste: spălătorii și spălații. Acum se impune microbul cu haină pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește coborând pe urmele lui Cargobot, căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]