2,024 matches
-
și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el râzând, poate te procopsești și tu, ești încă tânără, profită, și altele asemenea glume pe care mi le închipui foarte populare în cercurile de băieți, iar Magda a râs și s-a prefăcut că-l lovește în cap cu poșeta. Tot jucându-se așa, au traversat strada și pe urmă nu i-am mai văzut. Știam că Magda stă pe undeva pe aproape, iar Andrei o conduce până la poartă și apoi așteaptă ultimul autobuz. Era timpul să mă apuc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ițea Într-un unghi nebunesc din apele lagunei. Brunetti păși pe țărm și Întinse brațul. Doctorul Îl prinse cu mâna, apoi se sprijini puternic pe el când sări pe țărm lângă el. Brunetti observă că nu avea la ea nici poșetă, nici servietă; probabil o lăsase În mașină sau În barcă. Cimitirul se Închidea la patru, așa că Brunetti trebui să sune clopoțelul aflat În partea dreaptă a uriașelor uși de lemn. După câteva minute, ușa din dreapta fu trasă de-un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
birou din cameră, completam niște hârtii și, brusc, m-am trezit În Încăpere cu o femeie bătrână care striga ieșită din minți. A venit la mine cu ceva În mână. Nu știu ce era; s-ar putea să fi fost doar o poșetă. Striga, dar nu știu ce spunea. N-am Înțeles-o sau poate eram prea surprins. Sau speriat. Întoarse iarăși prosopul; sângerarea refuza să se oprească. — A venit la birou și m-a lovit, apoi a Început să rupă toate hârtiile de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
goană, iar el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui cântec. mă tăvĂleam pe jos de râs. la un moment dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dulci și suave că serviciul meu urma să fie la Înălțimea plății. La auzul acestor lucruri plăcute urechii, Chelul s‑a relaxat și mi‑a oferit un pahar de coniac, iar eu, dezbrăcându‑mă, am pus banii și chiloții În poșetă și, sub pretextul că trebuie să mă spăl și să mă aranjez, m‑am retras la baie, rugându‑l să pună niște muzică. În timp ce el era astfel ocupat să facă atmosferă, am deschis cu grijă ușa de la intrare și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi‑am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s‑a terminat, abia Începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal În poșetă, destul de lat pentru a‑mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi‑am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dulci și suave că serviciul meu urma să fie la înălțimea plății. La auzul acestor lucruri plăcute urechii, Chelul s-a relaxat și mi-a oferit un pahar de coniac, iar eu, dezbrăcându-mă, am pus banii și chiloții în poșetă și, sub pretextul că trebuie să mă spăl și să mă aranjez, m-am retras la baie, rugându-l să pună niște muzică. În timp ce el era astfel ocupat să facă atmosferă, am deschis cu grijă ușa de la intrare și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi-am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s-a terminat, abia începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal în poșetă, destul de lat pentru a-mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până în ziua de azi că în acea noapte a transportat o exhibiționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi-am dorit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deloc bine”, încheie Laura, întorcându-se în pat mult mai liniștită și chiar mulțumită de hotărârea luată. Instinctiv, privirile i s-au oprit pe telefon și gestul de a-l deschide o uimi pentru că, de regulă, îl ținea mereu în poșetă pentru a nu fi deranjată și în timpul liber. Erau adeseori intervenții ale prietenelor ori cunoscuților, care o căutau pentru informații diverse cu privire la unele aspecte profesionale sau doar pentru a fi un umăr pe care amicele să poată plânge. Este grea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din infernul în care intrase fără voia ei. Nu a avut timp să ia o hotărâre. Relu a prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea în fugă, după ce mâncase în grabă câteva fursecuri. Tocmai își aranja poșeta când s-a trezit doamna Luiza. Nu mai era timp de conversație. - Să nu uiți ce te-am rugat, fata mamei! - Da, mami! Pa-pa! La poarta spitalului a întâmpinat un refuz destul de hotărât din partea gardianului din pază. Cu chiu cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
când aceasta, parcă intuind că nu se află la facultate, i-a atras atenția: „Ai grijă, Iuli, dar fii și tu mai înțelegătoare, că nu este altul mai cuminte și frumușel ca el!” Și-a pus cu grijă telefonul în poșetă și, fără să stea pe gânduri, l-a tras pe Eugen de braț și l-a întrebat în șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă? - Cum?! O, desigur! Cu reală plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-a apucat să muște măcar o dată. Poftim, aceasta trebuie să fie pamponul roșu al lui Pexy, canișul doamnei Bordaz... Ceva mai încolo X recunoaște niște patine cu rotile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
femei îndrăzni chiar să întoarcă pagina cărții pe care o citea, iar bărbatul cu papion să-și scoată pachetul cu țigări și să-l pună pe masă. Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi trebui să treacă la act fu cuprinsă de panică și își abandonă arsenalul cosmetic înapoi în poșetă. obrajii i se aprinseră brusc de parcă ar fi fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi trebui să treacă la act fu cuprinsă de panică și își abandonă arsenalul cosmetic înapoi în poșetă. obrajii i se aprinseră brusc de parcă ar fi fost surprinsă spălîndu-se pe dinți și scuipînd într-o chiuvetă apa plină de spumă. 23. Prima mea noapte de dragoste cu Domnișoara ri s-a derulat pe o mică planetă din Constelația
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și să mă întrebe dacă nu doream o cafea. — Da, i-am răspuns, ceea ce declanșă un fel de chicotit la una din mese. Doamna plinuță cu ochi migdalați îmi aruncă o privire recunoscătoare și începu brusc să caute ceva în poșeta ei de o adîncime infinită. Fără nicio ezitare, fără să-mi pun măcar întrebarea de ce făceam ceea ce făceam, i-am cerut barmanului opt cafele. opt cafele pentru cei opt clienți de la cele opt mese. opt oameni care brusc au început
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și ferestrele clădirilor din oraș. încă șase luni. Parchează mașinile de o parte și de alta a străzilor ca să poată circula el însuși cu mașina personală pe străzi. alte șase luni. adună obiectele abandonate pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei veneau să ți se așeze la masă, să te cunoască și să râdă de tine. Fotografiile tale li se încurcau printre degete, bucurau medalioanele banale sau princiare și fîșneau în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana preoteasă, plină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri, observai că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două rochii spendide din acest material. S-au îmbrăcat ca de teatru, suspină Pink. Observă și poșete. Pe o măsuță de serviciu, semănând cu o mantinelă de lojă, dormita un binoclu. Pe masă erau într-adevăr lumânări. - Permiteți-ne să ne prezentăm, domnule Floyd... Sîntem, după cum probabil ați fost informat, surorile Stamatescu. În trecut, am purtat, bineînțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intrările sale dezgustător de perfecte, intervenții făcând însă și ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî de pe scenă. Se pierdu în mulțimea spectatorilor. Se tîrî până la masă. I se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî de pe scenă. Se pierdu în mulțimea spectatorilor. Se tîrî până la masă. I se turnă un pahar. I se turnă o sticlă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]