1,543 matches
-
i-a zis: N-a fost rău, da’ n-a fost nici grozav - ia orice vrei de pe raftul de jos! James a izbucnit într-un hohot de râs forțat, care avea drept scop să dea de înțeles că aia fusese poanta și ea trebuia să fie apreciată. Ceilalți i-au făcut pe plac și-au râs politicos. Dragul meu, a intervenit Julia, văd c-ai făcut deja cunoștință cu Alison și cu Luca. Aceasta e Fiona. Și ea face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frustrarea sa, lui Vultur-în-Zbor îi veni să râdă. — în mod sigur te-ai făcut bine dacă poți să faci glume din astea, zise el. — Dragul meu, spuse Virgil, asta n-a fost o glumă. — Știu, spuse Vultur-în-Zbor, încă râzând. O poantă nevinovată. Virgil înălță din umeri. — Virgil, repetă Vultur-în-Zbor, cine sau ce e asta? Grimus. — Da, spuse Virgil Jones. — Un lucru trist, spuse Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Emily și Ben pe birou. O făcuse Richard imediat după ce Ben Învățase să stea În fund. Em stătea În spate, strângându-l pe Ben de mijloc cu mare mândrie. Era efervescent de parcă viața era o mare glumă și tocmai auzise poanta pentru prima dată. Am ținut fotografia pe birou câteva săptămâni, dar de fiecare dată când Îi suprindeam cu coada ochiului pe copii uitându-se la mine, mă gândeam la același lucru: Îi Întreții, dar nu-i crești. Așa că acum țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spate cu mîinile la ceafă, acum Încrezător că putea face față vizitei mele. Deja ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de frate mai mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank fusesem Întotdeauna o sursă de amuzament tandru. Purta costum gri și cămașă albă descheiată la gît. Văzînd că-i observasem beregata dezgolită, Își acoperi bărbia cu mîna. Mi-au luat cravata - n-am voie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i bună, joc de noroc?! De unde până unde? Toată lumea vorbește despre gândire, inteligență, ars combinatoria, chestii, nicidecum despre... A, stai puțin, m-am prins: probabil că tocmai mi-ai servit o mostră din atât de specialul umor englezesc. N-are poantă, În schimb, Îi lipsește hazul. - Absolut deloc. Repet, șahul e un joc de noroc sută la sută: dacă ai norocul să nimerești un adversar mai slab, câștigi; dacă nu, nu. Poftim, acum poți să râzi... Cât privește chestia cu umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu totul alt scop, care Însă mi-ar fi anulat șansa de a finaliza viitoarea combinație. Și avea la dispoziție câteva. Când am văzut că gândește mai mult de cinci secunde, mi-am dat seama că n-are habar de poantă. Mai rămânea totuși posibilitatea mutării Întâmplătoare, care mi-ar fi stricat jucăria. Spre bucuria mea, n-a venit. Roger a mutat o căsuță pionul din a7 la a6, probabil cu gândul de a-mi ataca ulterior nebunul din c4. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa“, care urma să fie interpretat involuntar de unul dintre noi, ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
compun luni În șir. Într-o noapte am reușit În sfârșit să formulez tema dorită. Era menită să fie o sursă de delectare pentru un expert În soluționarea unor asemenea probleme. Persoanele nesofisticate s-ar putea să ignore cu totul poanta problemei și să descopere soluția ei „tetică“, foarte simplă, fără a trece prin chinurile plăcute pregătite pentru persoana sofisticată. Aceasta din urmă va cădea la Început În cursa unei scheme de joc amăgitoare, bazate pe o temă de avangardă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu-mi cititorii tocmai de poanta cu care îmi încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor de redacție? Și? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse a chicoti din nou. Mă privea parcă și mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De mă mai luai și la tine în dimineața aia și se prindea Riki că nici nu ești aviator, acu’ mai erai tot la disperați în sanator la Bălăceanca și făceai ca elicopteru’. Elicopter de la o parașută. Chicoti amuzată de poantă. Ridică din umeri: Avea Riki chestii de-astea. De lua plasă de la vre-unul, stătea pe capul lui de-l toca până își lua ăla câmpii și blestema și ceasul în care se născuse. Sau mă cunoscuse, acolo, la subsolu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de a-și cere scuze. „Pardon“, a zis el lăsând privirile în jos, în bancă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-a rătăcit pentru că futurologii nu au stofa de profeți. Omul modern a venit cu admirația bigotă a kitsch ului. În fața artiștilor geniali, epoca lor a înălțat munți de stres și de brutalitate. Uneori viața este o glumă eliptică de poantă. Unele creații artistice îmbină admirabil inutilul cu dezgustul. Omul a ajuns pe Lună, trecând prin Hiroșima și Cernobâl. Sunt prea multe socluri și prea puține valori. Ratarea poate fi un eșec al meu, ori o victorie a limitelor mele. Oamenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unul din colegi a vrut să i se adreseze cu "Șefu" în sens ironic, un hâtru din tabăra adversă l-a și botezat: "Jupânul". "Ne-am ars falangele, la jupân trebuie să te duci cu căciula în mână", motiva el. Poanta a prins și de atunci, cât în glumă cât în serios, nu-l mai slăbeau din jupân. Dar porecla s-a menținut numai în anii de liceu, după care s-a diluat în timp și s-a șters aproape definitiv
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bastoane, cum se crăpa de ziuă, îi vezi prin apropierea casei după o pâine sau după o felie de mezel. Dacă-i întrebi, nu țin minte ce au mâncat la cină, însă nu pierd ocazia de a impresiona cu o poantă hazlie, auzită încă din tinerețe, repovestită de zeci de ori. Adevărat. Tu privești însă numai în curtea altora. Gândește-te și la noi! Și nouă ne vine rândul cât de curând. Mă întreb, de ce oare se spun atât de multe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și care nu te lasă să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn mai tânăr care venea numai singur. Unul Grig. Dădea impresia că el venea numai să se audă spunând bancuri și să aibă satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în pământ. Dar recunoaște, Finico, că noi nici nu avem prieteni fără farmec. Când pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș, devine și mai receptivă la poante. La noi, domnule Gerard, după cum ai văzut, vine foarte multă lume. Și numai oameni și oameni. Unul și unul. Numai oameni care nu au voie să se supere pe nimeni. Iar începi să te lauzi, domnule director. Vorbește gura fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șestache, ca să nu se afle, constituiau cele mai palpitante momente ale întrunirilor. Seara, la cină, îi povestea lui Karin-tante bancurile achiziționate proaspăt. Îi plăcea lui Karin și, fiindcă ea nu auzea prea bine, îl ruga pe Gerard să repete măcar poantele finale. Nu agrea bancurile cu perdea. Zicea că dacă bancurile sunt spuse cu perdea, își pierd tot ce au mai bun în ele. Era greu pentru Gerard să îndrăznească dintr-o dată să le spună așa, pe șleau. Mătușa îl tachina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți discuta cu nimeni în această lume. Îți amintești de Titi, un om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din spital nu-ți ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau cîțiva care găseau poanta bună, inteligentă. Chiar fetele care l-au acceptat îl evitau pe director datorită performanțelor sale submediocre. Toată lumea din spital știa istoriile craiului și nu acordau o atenție deosebită acestui caz. Apoi a venit Margareta, o absolventă a liceului sanitar, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar... "ce știe copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am întrebat cât timp petrecuse ea departe în tăcerea ne-spațiului. Ne-am spus glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]