1,541 matches
-
o poezie de Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate scoate din bălării. Nu am schimbat mai mult de douăzeci de cuvinte "pe viu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
specific al pasului lui pe hol, felul lui aparte de a bate la ușă, scrutezi fețele care se apropie pe stradă. Vezi ca-ntr-o nălucire fiecare detaliu din Înfățișarea lui, ca și cum ar sta În ușă și-ar face vechea poantă a dealerului: „Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar n-am putut să fac rost”. Urmărind jocul speranței și al Îngrijorării pe fața celuilalt, savurînd sentimentul de putere binevoitoare, puterea de a da sau de a refuza. În New Orleans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alese. * E foarte frumos la țară, dar să nu lucrezi pământul. * Dacă ai trecut puntea, nu înseamnă că ai scăpat de dracul. * Calul de dar se caută la burtă: să nu fie Troian. * Cine râde la urmă înțelege mai greu poanta. * Și unele războaie de țesut sunt mondiale. * Ca să vezi mai bine nu ai neapărată nevoie de ochelari. * Decât un păr întunecat, mai bine o chelie strălucitoare. * Mai are un singur dinte: de sămânță. * Are un dinte împotriva tuturor. * Dreptatea nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în care ne vizitam unul pe altul, ca să vedem ce am pictat fiecare, cum au mai evoluat lucrările noastre, ce idee șugubeață am mai avut ca să punem în tablou. Era foarte interesant, deoarece aveam schimburi de opinii, presărate de mici poante aruncate ici colo, de exemplu că un personaj oarecare din tablourile lui Măric seamănă cu.....Vintilă, sau mai știu eu ce altceva. Erau printre noi pictori mai harnici, care pictau toată ziua, dar și pictori care aveau perioade lungi în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
E foarte greu, dar așa și trebuie să fie”, spun la unison componenții Științei, care sunt conștienți că îi așteaptă poate cel mai greu sezon de la revenirea în Liga Națională. , afirmă Gabriel Armanu. În pofida efortului extenuant,din“program” nu lipsesc poantele sau, altfel spus, “caterinca”. Un lucru foarte important într-un colectiv sportiv e atmosfera, care la echipa băcăuană e una excelentă. Handbaliștii lui Gabriel Armanu n-au început alergarea înainte de a se aduna, așa cum o fac la time-out-uri, și de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
va fi decisiv, deoarece până la finalul campionatului vor mai fi destule etape și se pot întâmpla multe.” Marius a Ținut să le reamintescă celor de la S.C. FCM Bacău S.A. că-i mai datorează niște bani și a fost pus pe poante. Astfel, după ce unul din colegii săi a răspuns cu “nu știu”, Doboș l-a imitat pe celebrul personaj de pe Internet a cărui replică a intrat deja în folclor - “nu știu, nu știu de astea”. Gabriel Boghian: “Sper ca, peste câțiva
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
nu coșciuge. Câștigăm doar cât să ne scoatem existența. Mă mai duc și io la cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca toți condorii, dar e chiar guraliv, palavragiu: îi place nemaipomenit să bată câmpii, să îndruge tot soiul de năzbâtii și de snoave la care el râde cu o poftă exagerată și cărora eu nu le descopăr în ruptul capului poanta. Dar n-am încotro, trebuie să-i suport poveștile, un prieten este de acceptat și cu scăderile lui, asta e și părerea lui Lazarus: îndestulat cu atâtea merite, cum să fi fost ocolit Truman chiar de toate defectele?! 12 TC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de anecdote, profesioniști ai bancurilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu numai în scânteierile verbale, ci și în felul cum priveau de sus la tot ce-i înconjura. Aroganța, obligatoriu prezentă în poante, devenise obișnuință nesocotită. Băncoșii ăștia sufereau de o boală profesională care îi deformase și îi făcea să rateze ținta fără să observe. În felul acesta, bancurilor politice subversive, îndreptate împotriva unei Puteri criminale, li se alăturau cele rasiste. La oricare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cumplit. Nu ne putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă? Spunea tot timpul rugăciuni, ne mângâia și ne încuraja. Mai mult ce putea face, săraca? ...Era dimineață. Mă îndreptam spre școală pe cărarea de zăpadă bătătorită, mai mult pe poante, așa, ca lebedele rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare de fum cenușiu spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu că nu vă plac citatele, dar nu rezist: „A merge în vacanță cu soția înseamnă a te duce la resta urant cu sendvișul de-acasă.“ Groucho Marx. A.R. Bună poantă. Ăștia sunt marxiștii care-mi plac: Groucho, Harpo și Lupo. Dar să-mi închei povestea. Mă rog, o fac cu un gust acru amărui. Ploaie de ironii mitocănești din partea celorlalți redactori. Și frustrare, fiindcă îmi dau seama că soțului meu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
glumă bună care, ca orice glumă bună, se uită repede. E adevărat că una singură, o singură glumă bună ține afișul de milioane de ani - dar nimeni nu mai știe cui aparține, când a fost spusă prima oară, care e poanta și, mai ales, dacă e o glumă sau o crimă. 31: „Dacă ți-e frică, renunț”, îi zice Crowhurst soției, dimineața. Femeia clatină din cap, neputincioasă. Nava se leagănă, liniștită, în mica radă a portului Teignmouth - Cornwall. Nu este încă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din partea stimatei doamne academician doctor inginer Elena Ceaușescu, recunoscută pe plan mondial ca savantă de înaltă competență, căreia îi exprimăm și noi omagiul nostru.“ („Cuvânt rostit la Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste“, Scînteia, 1 decembrie 1988) POANTĂ Petru „Am vrut să arătăm că din totdeauna a existat disprețul oamenilor, respectiv al spiritului uman, față de condiția de transfug (grecii îl numeau meteci pe acești «inadaptabili»), față de trădători, că adevărata libertate nu o poți avea decât la tine acasă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nevoie. Mi-aduc perfect aminte cum m-am dus cu Feli să ne ia sânge. M-au chinuit mult până să-mi găsească vena. Stăteam fiecare pe câte un scaun, una lângă alta, cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată însă Carpați cu filtru. Acestea erau niște țigări detestate și, de altfel, subiecte frecvente de poante. Carpațiurile cu filtru erau, în plus, paradoxale : chiar dacă le rupeai acel filtru infect, de hîrtie igienică, ele nu deveneau mai bune, nu se trans formau, adică, în Carpați fără filtru. Liviu povestea cum, odată, într-o tabără, a primit pedeapsă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
este foarte aproape de suprarealism. În plus, el are umor. Pictura naivă ne-a obișnuit ochiul cu lipsa proporțiilor. Mihai Dascălu o speculează inteligent...Culoarea este ireală. Premeditat ireală. Scene de basm cu oameni obișnuiți surprinși în poziții nefirești. Și mereu poanta.” Vernisajul de la Teatrul Nottara Vasile Savonea, Mihai Dascălu Am câteva amintiri chiar frumoase de la această expoziție. Una dintre ele se leagă de o lucrare de-a mea, „Jucătorii de șah” Într-una din zile eram în foaierul teatrului Nottara, și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Înnobilându- și peisajele sau compozițiile cu aura unor reverii ce le situează la interferența basmului cu fantasticul ușor suprarealist, Mihai Dascălu ne conduce întrun univers mirific, la a cărui geneză bucuria lucrului bine gândit al imaginației și apetitul vesel pentru poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și ne pârau tovarășei învățătoare că le loviserăm cu pumnul în piept. Ce știau ele cum se comportă un bărbat adevărat? Strigătul lui Tarzan era bun în pauze, în curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn față cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și care nu stă în poantă : poanta este doar punctul dinspre care se ordonează (frumos) ceea ce-l precedă... Boborul lui Radu (Vasile) Igazsag este o animație debordând de inventivitate, cu textul lui Caragiale ca pretext și Victor Rebengiuc ca special guest. Produs de Fundația Arte Vizuale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și care nu stă în poantă : poanta este doar punctul dinspre care se ordonează (frumos) ceea ce-l precedă... Boborul lui Radu (Vasile) Igazsag este o animație debordând de inventivitate, cu textul lui Caragiale ca pretext și Victor Rebengiuc ca special guest. Produs de Fundația Arte Vizuale (spre deosebire de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de CNC), seamănă cu un clip - „Nenea Iancu featuring Rebeș -, doar că se vrea mai mult decât atât : o șarjă politică. Singura problemă e cât de exportabil este ? Cred că nu prea... Trafic este încă un scurtmetraj semnat Cătălin Mitulescu. Poanta nu există, ceea ce-l face superior lui București-Wien (unde poanta era slăbuță...), dar un pic sub 17 minute întârziere (care avea totuși o tensiune și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]