21,807 matches
-
Geschichte des Osmanischen Reiches... (1827-1834), monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura Istoriei Imperiului Otoman a lăsat urme nebănuite în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanșat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei. Astfel, găsim în Geschichte..., vol. II, p. 66-68, colaționată după vechi cronici turcești legenda despre visul întemeietorului Imperiului Otoman, sultanul Osman, cu motivul arbor erecta din pasajul despre visul său profetic: „...hrănit de vintrele lui
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
mare” [subl. n.]. Un alt semn că Eminescu nu doar a citit lucrarea orientalistului austriac, dar a și urmat-o îndeaproape în Scrisoarea III este și versul 4: „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă”, care nu e altceva decât prelucrarea poetică a unei propoziții a orientalistului austriac din începutul pasajului despre visul lui Osman: „ochiul său adormit la exterior, deschis e înlăuntru“ (von außen schlummernde, nach innen geöffnete Auge - vol. II, p. 66-67). Mai mult, poetul a păstrat cu mici modificări
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
muhammedanskiia religii ..., Sanktpiterburgskaia Tipografiia, 1722), carte pe care Eminescu e posibil să o fi cunoscut (C. Negruzzi încercase traducerea ei, în 1838). Necunoscând însă limba rusă, Eminescu a așteptat întâlnirea cu explicațiile lui von Hammer pentru a fixa în imagini poetice o ilustrație care l-a impresionat cândva. Cât privește preocuparea bibliotecarului Eminescu pentru cărțile principelui academician, avem mărturie nota de achiziție pentru Biblioteca Universității din Iași, datată 1874, care arată că Eminescu a plătit 170 lei noi pentru un exemplar
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
lăsăm în urmă: semne ce trăiesc în ceilalți după noi“, obișnuia să spună preaiubitul actor-poet Mircea Belu, a cărui trecere prin lume a lăsat în urmă oameni dragi, amintirea unor spectacole importante pentru istoria Teatrului Național Timișoara, o prolifică operă poetică. A mai lăsat pe biroul său, înainte să moară, două consistente manuscrise poetice, care au devenit volume postume prin grija și osteneala plină de dragoste a fiicei sale, Bogdana Belu. Primul postum, intitulat „Cugetările unui actor“, a văzut lumina tiparului
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
preaiubitul actor-poet Mircea Belu, a cărui trecere prin lume a lăsat în urmă oameni dragi, amintirea unor spectacole importante pentru istoria Teatrului Național Timișoara, o prolifică operă poetică. A mai lăsat pe biroul său, înainte să moară, două consistente manuscrise poetice, care au devenit volume postume prin grija și osteneala plină de dragoste a fiicei sale, Bogdana Belu. Primul postum, intitulat „Cugetările unui actor“, a văzut lumina tiparului anul trecut, la editura Signum din Reșița, iar cel de-al doilea a
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
perioada recentă, lucrările vor fi prezentate de universitarul Carol David. ( S. P. D.) pe scurt l Sâmbătă, 15 ianuarie, de la ora 9, la Centrul de Instrucție Jandarmi Lugoj se va desfășura manifestarea culturală „Să-l redescoperim pe Eminescu“ (un moment poetic, audiții muzicale, o expoziție de carte). ( T. T.) l Consiliul Județean Arad a donat 300 de titluri de carte (dicționare, lucrări de istorie, Biblii) Centrului de documentare și informare din Gyula al Autoguvernării pe țară a Românilor din Ungaria. ( N. I
Agenda2005-03-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283291_a_284620]
-
ascunde", în fapt, ni se indică a fi "la vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații, romanul lui Marin Sorescu nu este deloc "într-o doară"; se discută, de pildă, în cenaclu sau la iarbă verde (numai acolo?), cîteva "poetici" (numai atît?) care nu sînt doar ale Cocoșului, Cîrtiței sau Iepurelui, Lupul face cîteva considerații nu tocmai anecdotice despre om, privit "din punctul de vedere al animalului", Ursul visează "ca oamenii" etc.; oricum, ajungînd la concluzia că "e bine să
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
ale tavanului, moțăia dumnealui învăluit în umbrele serii că atlasul, ca mătasurile, într-o atmosferă leneșa după care am tînjit fascinat, aplecat peste marginea aceea îndepărtată. Ștearsă de timp." În fond, sub învelișul studiului științific se ascunde apologia unei arte poetice - poate adevăratul sîmbure al acestei cărți a cărei substanță refuză să se organizeze după așteptările cititorului dornic de aprig scalpel critic: "Orizontală spațiului (...) și verticală reveriei istorice. Geometrizarea acestor situări decadente poate fi închipuita alegoric printr-o rază de soare
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
din moment ce a fost selectată pentru a figură în dicționar? Ordonarea alfabetică după titlu rupe orice perspectiva istorică și introduce un criteriu dadaist în compunerea imaginii unei literaturi. (Iată, ca exemplu, o succesiune de titluri: Alexandru Lăpusneanul de Constantin Negruzzi, Alfabet poetic de Ștefan Aug. Doinaș, Al doilea mesager de Bujor Nedelcovici, Alegere de stareța de Damian Stănoiu, Amendament la instinctul proprietății de Mircea Nedelciu, Amintiri de Alecu Russo, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Amoriul din prieteșug de Costache Conachi.) Așa
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
de simplu obiect de recuzita, oglindă tot mai degradata (ciobita, opacizata parțial, murdărita, deformata, spartă) reflectă mult mai mult decat exteriorul / interiorul celui aflat în fața ei (de obicei o femeie). Ca metaforă a înseși operei literare (în buna tradiție a poeticii mimetice), ea poate depune mărturie despre "vârstele" românului românesc, despre devenirea acestuia. Dacă un hiperexpert în ale teoriei literare ar dori să fisureze construcția Corinei Ciocârlie, demonstrând că armatura e fragilă, acum, la început ar trebui să o facă, presupunând
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
s-a dovedit o legendă. Nonconformismul lui era marcat de acelasi infantilism: a purtat toată viața șepci de elev și jachete menite a-i sublinia spontaneitatea de adolesent. Nu s-a maturizat niciodată, cu toată inteligență, cultura și geniul sau poetic. Cînd te gîndești că adolescentinul poet refuză credință și știință, ca factori de progres moral, și recomandă poezia, singura capabilă să-l asigure, după părerea lui, nu se poate să nu te întrebi ce s-ar fi ales din omenire
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
întrebi ce s-ar fi ales din omenire dacă ar fi urmat programul lui de asanare. Paul Johnson notează paradoxul că, incapabil de imaginație, respingînd tot ce se află în dezacord cu ideile sale, Shelley a susținut că numai imaginația poetica poate transforma lumea. Cel puțin în această privință, autorul Republicii gîndea corect cînd îi alunga pe poeți din cetate: probabilitatea că poeții să sufere de infantilism și să încerce a-i convinge pe cetățeni că fanteziile lor sînt demne de
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
Steuerman și Saraga, 1896, ed. II-a, Iași; Radu D. Rosetti, Cartea dragostei, 1896; Ț. Maiorescu : Exemple de poezii mai bune, 1867; I. Manliu, Antologia română, 1891; M. Pompiliu, Antologia, 1892; Th. D. Sperantia, Fabuliștii români, 1892; Th. D. Sperantia, Poetice; N. Iorga: Poezii ale scriitorilor din epoca unirii, 1909, Văleni. La Iași, în timpul primului război mondial, mobilizat ca ofițer, își găsește totuși timpul că împreună cu poetul Al. Ț. Stamatiad să sfârșească, - în 1918 - acel proect de antologie început la Paris
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
simboliști și tradiționaliști. Poemele sunt astfel selectate încât fiecare pare a continua și dezvolta melodia și înțelesul celei precedente. În 1918, Ion Pillat începuse să scrie poemul Bătrânii terminat și apărut în 1922 nu numai că expunere a unei arte poetice dar și ca un omagiu adus făuritorilor limbii române de la poeții anonimi populari, la cronicari, la poeții generației de la 1848, la Eminescu și Alecsandri și la câțiva poeți ai sfârșitului sec. XIX și începutul sec. XX. Documentarea pentru operele acestea
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
și-mi laudă barbă, / apoi mă alinta - / un tramvai înghețat a devenit titanul orașului, / iar eu fircălesc prostește/ aceeași pagina..." ( Oprește gîndul, aici!). Lumea se revelă că text ("textul frunzelor izvoraște iarăși pe buze"), nu numai pentru a sfidă textul poetic, ci și, compensator, pentru a-l reconfirmă în subsidiar, precum un etaj simbolic al propriei sale mizerii: "eu disting doar vorbele mocirloase / că un pămînt de rezervă..." (Fals de duminică). Nu e oare poemul reversibil? Nu e în stare a
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
cît a împrejurărilor, a propriei sale naivități, a faptului că nu se cunoaște pe sine însuși, a ezitărilor și abandonurilor de care se face răspunzător. Fidelman este artist, pictor mai precis, iar tribulațiile lui circumscriu, în român, o veritabilă artă poetica. O artă poetica oarecum deprimanta, în măsura în care ea stipulează, drept condiții esențiale ale operei și ale actului artistic, incompletitudinea, imprevizibilul și chiar o fatală mediocritate, nu în sensul concret și obiectiv al termenului, ci că permanentă rămînere în urmă față de un
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
poeziei interbelice. Am fi îndreptățiți să tragem de aici concluzia că inițiativa lirica saizecistă a fost una pur repetitivă și inutilă, că s-a bătut, cum se zice, pasul pe loc? După opinia mea, fatalmente parțială, consecințele în planul limbii poetice românești, ca și în acela al imaginației plastice autohtone, au fost importante, incontestabile și nu neapărat negative. Urmele lor ar putea fi descoperite, prin grația unui interpret binevoitor, chiar în poezia optzecista. Nu sînt singurele obiecții pe care le-aș
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
cele 7 priveliști levantine proprii, care datau din ^68, l-am recitit în prealabil, cu gîndul că antrenamentul acesta e o întremare. Și, pasămite, a și fost (cf., în Areal, Addenda corrige). Thank you! - Nu sînteți de părere că idiomul poetic marca Șerban Foartă are un precedent în limbajul argotic al lui François Villon? Recunoașteți o afinitate a poeziei dvs. cu cea a marelui brigand? - Intr-un poem de circumstanță al lui Gullaume Apollinaire, Villon rimează cu avion, - cuvânt cu care
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
am evocat o incursiune teoretică asupra personajului devenit... speță, fiindcă în afara existenței sale (reale, fictive, imaginare, intuite, revelate ș.c.l.), mișcat pe o canava (de viață, de spirit) nu se poate vorbi de proză. Fie și atunci când aceasta este... poetică. O zicală românească spune că moara nu macină niciodată în gol. Ei bine, scriitorul polonez (n. în 1938, într-un orășel din estul țării) apelează la forma clasică a devenirii personajului său, care a răsărit din propria-i persoană. Era
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
încă se mai numea viață. Ultima bornă, intitulată Repetiție după Iov, descrie însingurarea care-l strivește pe elevul Petia. Descumpănit, la răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu totul părăsit, puneam tot sufletul în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista”. În cercul de refugiați polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
trebui să-ți înroșească buzele și să le dea culoarea vieții?" (poemul "Atît de rău am fost", din preferatele mele Poeme siameze) - a început să răgușească. De la volumul Ioana care rupe poeme (1996), verva cu care neliniștitul "optzecist" genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a textului "alb", ilustrata de un Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele meschine ce l-
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
dar nicidecum de cedare în fața minciunii sau a falsității. Ajungem la un film excepțional - Lumină palida a durerii, după cîteva nuvele-povestioare de George Macovescu. Acest film este o capodoperă a lui Iulian Mihu - o lume a satului subcarpatic, a satului poetic românesc, o lume a tipologiei românești în această zonă, în perioada primului război mondial. Iarăși simbolul, iarăși metaforă sunt prezente. Filmul a cucerit un mare premiu pentru regie la Moscova și a fost prezentat cu succes deosebit la Viena. Filmul
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
nici asupra ei înseși și nici nu contemplă pur și simplu, ci, încețoșata, lasă sinele să se .ardă incantatoriu într-un peisaj lăuntric obsesiv (Ceață). Ca si privirea, cuvîntul îi apare poetei deopotrivă ca obiect și ca subiect al acțiunii poetice: cuvîntul poate fi născut de poet doar dacă la rîndul sau acesta îl rostește pe poet (Cuvînt). Aceeași relație între poet și poezie, între a spune și a fi spus, în Cap sau pajura: poezia dezvăluie (tot prin violență - "sparge
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]